Unul dintre cele trei romane de mici dimensiuni ale lui Italo Calvino, Cavalerul inexistent, apărut la noi în 2007, este o poveste plină de umor care se petrece în Evul Mediu și care spune povestea omului ideal, al cărui singur defect este că nu există.Răbdarea cititorului este pusă la îndoială deci de la primele pagini, când acestuia i se cere să plece de la o premisă de neconceput. Justificarea pe care cavalerul o aduce în susținerea existenței lui în ciuda inexistenței corpului este una de ordin spiritual, el ființând în afara corpului prin „puterea voinței”, prin marea credință în cauza pe care o servește, aceea de a fi părtaș la cruciade.
În momentul în care cavalerul rostește aceste cuvinte, întreaga tradiție religioasă, cât și idealismul filozofic german i va defila cititorului prin minte. Însă, având în vedere postura în care se află personajul și drama prin care acesta trece în momentul în care conștientizează că nimeni nu-l iubește sau apreciază tocmai datorită perfecțiunii sale, pe care toți ar vrea-o dispărută, întreaga poveste începe să fie receptată într-o cheie ironică. Cavalerul este simbolul divinității care, deși imaterială, este permanent prezentă, complexând muritorii prin perfecțiunea apariției sale.
Romanul devine și mai amuzant în momentul în care în poveste apare și inversul cavalerului, Gurdulu, personajul care, deși are corp, nu este. Acesta se identifică cu toate animatele și inanimatele care-i ies în cale, personalitatea sa variind în funcție de stimuli externi. Pentru un exersat într-ale teologiei, prezența sa ar putea fi foarte ușor asemănată cu cea a diavolului aflat într-o permanentă metamorfoză sau, mai degrabă, cu cea a unui demiurg rău, al cărui singur scop este acela de a zăpăci creația. Regele, văzând asemenea poznă, profită de situație pentru a-l face pe Gurdulu ucenicul lui Agilulgo, cavalerul inexistent.
Din unirea celor doi, ale căror trăsături contrastante ar trebui să se completeze pentru a forma un întreg nu rezultă decât încurcături din cele mai haioase. Fie că este vorba despre povestea lui Rambaldo, tânărul care se înrolează pentru a-și răzbuna tatăl și care află, de la Direcția Duelurilor, a Răzbunărilor și a Petelor de onoare că tatăl său a fost deja răzbunat de altcineva care a ucis doi căpitani ai maurilor fără ca aceștia să fi fost pe lista de răzbunări, care se îndrăgostește de frumoasa Bradamante, cea care luptă cot la cot cu bărbații, fiind dorită de absolut toți cavalerii din război, în timp ce ea nu-l dorește decât pe Agilulfo, fie că este vorba de situațiile în care nu se știe precis gradul de rudenie dintre personaje, ceea ce ne amintește de comediile lui Shakespeare, este sigur că romanul rescrie, în cheie absurdă, toate marile idei care au dominat mințile oamenilor.
Personajele reușesc să ne poarte, prin intermediul câtorva situații din cele mai banale, prin întreaga istorie a literaturii și a filozofiei într-un mod plin de umor. Fie că ne gândim la Biblie, la Moby Dick, la Platon sau la Kant, la Shakespeare sau la Goethe ca influențe principale, romanul va continua să ne surprindă la fiecare relectură, căci noi conexiuni și alte posibile interpretări vor ieși mereu la iveală, dând mereu dimensiuni noi acestui text remarcabil în ciuda micilor sale dimensiuni.
Acțiunea nu are un ritm alert în sine, nu se întâmplă foarte multe lucruri, însă toate scenele la care asistăm sunt de un absurd și de un umor teribil, care te fac să râzi în hohote. Categoriile au devenit vide, fostele idealuri sunt acum total lipsite de sens, existența în sine este îndoielnică, formele ei putând sfida orice logică, rațiunea, dar și sentimentele devin derizorii, iar întreaga realitate pare a se prăbuși sub propria greutate simbolică acumulată de-a lungul timpului.
Dacă sunteți iubitori de literatură absurdă sau dacă doriți o lectură care să vă facă cu umor și ironie să aruncați o nouă privire asupra realității contemporane, dacă nu ați mai râs cu poftă de mult de o idee inteligentă exprimată într-un mod foarte subtil, atunci aceasta este cartea de care aveți nevoie. Deși are un caracter profund metaforic, volumul nu este unul doct, plictisitor, ci este unul care vă va oferi reale bucurii.
