Tag: lansare

„Avem nevoie de experienţe care să ne apropie de noi înşine”. Interviu cu Eugenio BARBA

Născut la Galipolii, în Italia, şi emigrat în Norvegia, în anii ’50, Eugenio Barba are un traseu complicat şi tumultuos: studiază mai întâi literatură franceză şi norvegiană, istoria religiilor, apoi se apropie de teatru şi pleacă în Polonia pentru a studia, ajungând să lucreze alături de Grotowski. Întors în Norvegia şi întâmpinând dificultăţi în a lucra ca regizor, decide, în 1964, să-şi înfiinţeze o companie de teatru, Odin Teatret, în orăşelul Holstebro. Teatrul-laborator practicat de această companie a ajuns să fie celebru în întreaga lume, prin zecile de producţii realizate până în prezent, cu Odin Teatret şi cu ISTA (International School of Theatre Anthropology), fondată de Barba în 1979. Eugenio Spectacolele lui Eugenio Barba nu sunt străine publicului român, în cadrul diferitelor festivaluri fiind prezentate producţii precum Orô De Otelo, Odă progresului, Închisoarea de oase, Killing Time. Barba este şi autor de cărţi, printre cele publicate şi la noi numărându-se Teatru: singurătate, meşteşug, revoltă (Nemira), Casa în flăcări. Despre regie şi dramaturgie (Nemira), Arta secretă a actorului: Dicționar de antropologie teatrală, alături de Nicola Savarese (Humanitas), aceasta din urmă lansată în luna iunie, în cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu. Citeşte tot articolul

Radu Afrim şi teatrul tuturor posibilităţilor. Lansare de carte: Cristina Rusiecki, „Radu Afrim. Ţesuturile fragilităţii”

În lumea teatrului, şi nu numai, Radu Afrim nu mai are nevoie de prezentare: stilul său, ce ar echivala în literatură cu realismul magic, în unele producţii, dar şi cu genul comic-burlesc, împins uneori către limitele absurdului, are nu doar admiratori, ci fani în toată puterea cuvântului, care îl urmează peste tot în ţară (căci Afrim montează la numeroase teatre din afara capitalei) şi se postează în faţa teatrelor cu câteva ore înainte de spectacol atunci când nu mai sunt bilete, în speranţa că totuşi vor avea o şansă. Despre Afrim, acest regizor-cult, s-au scris zeci, sute de articole, au apărut interviuri, dar până acum nu i-a fost dedicată o sinteză, o lucrare cuprinzătoare, care să urmărească fenomenul afrimian în toată complexitatea sa. Citeşte tot articolul

Scrisoare către Moș Crăciunul literar

Dragă Moș Crăciun, Iniţial vroiam să îţi cer doar nişte cărţi. Mă ştii, mai citesc din când în când şi mai nou sunt ceva titluri faine care mi-au atras atenţia. Dar ajungem şi acolo. Aş avea mai întâi câteva doleanţe, pe care te rog să le pui în tolbă. De rezolvat adică. Ești singurul care ar mai putea! Citeşte tot articolul

Incă o lansare cu poezie: de data asta de Iulian Tănase

Dacă asta seară v-am invitat deja la Uneltele de dormit, cu ilustraţii de Gorzo, ale lui Ioan Es. Pop, săptămâna viitoare mergem să-l auzim citind pe Iulian Tănase. Pe Iulian cred că îl cam ştiţi: scrie la Kamikaze, a scris la Caţavencu, îl mai auziţi pe la Guerilla. Nu vă întreb neapărat dacă aţi citit ceva din Iubitafizica sau Adora, dar trebuie să ştiţi că marţi, pe 18 octombrie, pe la 19.00 seara, lansează Cucamonga (da, aţi citit bine, ce năstruşnicie de titlu :) la MŢR. Citeşte tot articolul

Lansare de carte: Unelte de dormit, de Ioan Es. Pop

S-a creat mare tam tam în urmă cu jumătate de an când a ieşit la iveală că poetul Ioan Es. Pop ar fi colaborat cu Securitatea.

Vestea a fost una tulburătoare pentru mulţi, însă această mulţime în cauză era formată din cunoscuţi, amici, prieteni sau colegi, oameni care într-o formă sau alta şi-au arogat dreptul de a fi scandalizaţi pentru că într-un fel sau altul l-au cunoscut personal pe Ioan Es. Pop. Citeşte tot articolul


Lansare Institute, The Magazine, nr. 3

Dacă vă întrebați ce este Institute, întâi aflați că este o cafenea pe care o găsiți pe Știrbei Vodă 104-106, lângă Cișmigiu. Și nu orice fel de cafenea, ci una cu cărți, prăjituri, design contemporan, mașini de scris și o ciocolata caldă bună - bună, că și așa ne așteptăm din zi în zi să vină frigul. Citeşte tot articolul

Bookaholic s-a plimbat pe Strada de C’arte

Nu cu bicicleta, ci pe jos, că aşa i-a fost mai la îndemână două seri la rând. Şi în primul rând i-a plăcut să vadă statuile înconjurate de oameni. Dacă la ţeapă skaterii îşi vedeau de ale lor şi se uitau nepăsători la terasele nou amplasate pe Strada de C'arte de peste drum, la statuia de la BCU, care până acum sfida pe toată lumea şi lumea o sfida pe ea, oamenii se odihneau, vorbeau, se întâlneau, stăteau la un pahar de vin, aşteptau, şi citeau pe gazonul artificial, care bine ar fi să nu plece de acolo. Citeşte tot articolul