Tag: plagiat

Daniela Luca: „Sunt inimi care neputând trăi anumite afecte le «împrumută» din alte inimi” (interviu)

Daniela Luca a revenit la finalul anului 2017 cu un nou volum de poezie, „Intermezzo”, colecția „Avanpost”, Editura Paralela 45. Pe coperta a patra a volumului, Cosmin Perța scrie: „Intermezzo este un volum de poezie simfonică, în trei părți, în care vocile memoriei, ale experienței, ale percepției afective și poetice a lumii înconjurătoare se suprapun, se completează, se contrapun, uneori, pentru a contribui la o armonie și la o viziune poetică unică”. Pentru cei care nu au fost la lansările de la Târgul de carte Gaudeamus sau din Londophone, sau pentru cei care nu au citit încă „Intermezzo”, acest interviu poate fi un punct de pornire pentru descoperirea micro-spațiilor interioare de care nu scapă nimeni.

Citeşte tot articolul


Bookfest în era plagiatului

Nici unul dintre candidații pentru București nu a scos vreo vorbă despre Bookfest. Nu au trecut pe acolo, nu au postat vreo invitație pe Facebook. Și asta nu ar fi, totuși, mare lucru. Însă nici unul dintre candidații pentru București nu are vreo postare pe Facebook despre o carte citită în ultimul timp sau cândva în timpul vieții. Nici moartea nu i-ar putea îndupleca să comită gestul – rușinos, se înțelege – de a citi vreunul din acele obiecte ciudate și rușinoase. Citeşte tot articolul

Despre plagiat cu Marie Darrieussecq – Raport de poliție

  În Rapport de police/ Raport de poliţie, volum apărut în Franţa în 2010, iar în România în acelaşi an la Editura Pandora, romanciera şi eseista franceză Marie Darrieussecq analizează fenomenul plagiatului din perspectiva celui acuzat. În 1998, ea însăşi a fost acuzată de „maimuţăreală” de către Marie Ndiaye, iar în 2007 a fost acuzată, de către Camille Laurens, de „plagiat psihic”, două acuze oarecum originale în felul lor. Ca răspuns, Marie Darrieussecq scrie un volum în care dezbate pe larg problema plagiatului, dar mai ales problema acuzatorului, a aceluia care suferă de „un fel de turbare de a fi plagiat” – demers complex, care schimbă perspectiva prin inculparea acuzatorului. Autoarea a surprins foarte bine, într-un interviu pe care mi l-a acordat pentru Observator cultural (v. Observator cultural, nr. 552/ 2010), acest fenomen al „turbării de a fi plagiat”, dând în acest sens şi câteva exemple concludente: Citeşte tot articolul

Cum să plagiezi cu talent

In lumina evenimentelor recente care ne transformă scena politică într-un circ defel amuzant, ne-am gandit să vă povestim azi despre plagiat şi cum să fii un plagiator de succes.* Să începem cu instrucţiunile de folosire a conceptului: recomandat copiilor de până la 21 de ani, altfel devine ilegal, imoral şi nu îngraşă (mintea). Ceea ce vrem să spunem este că la o anumită vârstă plagiatul se poate face cu succes şi chiar cu avantaje personale pe termen lung, până cel mult în facultate. Înainte să vă revoltaţi împotriva ideii de a încuraja tineretul să plagieze, să ne gândim la definiţia noţiunii, după DEX: A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. Citeşte tot articolul