Tag: polirom

(inchis) Câștigă cartea “Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității” de Aurora Liiceanu!

Aurora Liiceanu este cu siguranță unul dintre cei mai cunoscuți psihologi din România. Cărțile ei sunt citite și iubite tocmai pentru scrisul relaxat, natural, ca și când ar sta cu tine la o cafea și ați vorbi firesc, fără emfaze și judecăți inutile. Pornind de la partenerele a doi scriitori celebri, Aurora Liiceanu vorbește în ultima sa carte despre două tipuri de femei: cele supuse și cele rebele. Și, pentru că ne intrigă subiectul și suntem siguri că și pe voi, avem trei volume puse la dispoziție de Editura Polirom pe care le dăm ca premiu. Câștigători: Karina M, Claudia Oșan, Moldoveanu Mariana! Citeşte tot articolul

Târgul de carte Gaudeamus 2012 – program și recomandări

Ca de obicei, așteptăm cu interes târgul de carte, atât pentru reducerile de multe ori substanțiale, pentru evenimente dar mai ales pentru faptuyl că la târg avem toate editurile la un loc, oferta de carte este foarte mare și de multe ori găsim titluri care n-au mai văzut de mult rafturile librăriilor. Ne-am uitat pe programul lansărilor de la principalele edituri din România (unde a fost făcut public) și am făcut o selecție de evenimente. De asemenea, programul complet al fiecărei edituri îl puteți găsi în pagini speciale. Pe măsură ce mai primim/mai aflăm și de alte programe de lansări ale editurilor, le adăugăm. Citeşte tot articolul

“Scrisul este un proces misterios şi fascinant” Interviu cu Zeruya Shalev

Zeruya Shalev este poate cea mai cunoscută şi apreciată scriitoare israeliană a momentului. Romanele ei au fost traduse şi publicate de cele mai mari edituri din Europa. În România au apărut Viaţa amoroasă, Soţ şi soţie şi Thera. Ultima carte publicată în româneşte este Fărîme de viaţă (Polirom, 2012), o hipnotică explorare a relaţiilor dintre părinţi şi copii, a modurilor prin care aceştia reuşesc sau nu să se desprindă unii de ceilalţi şi să-şi trăiască vieţile. Am întrebat-o pe Zeruya Shalev câte ceva despre această carte, dar şi despre lucruri care ţin de faptul de a fi scriitoare, în interviul de mai jos. Enjoy!

Citeşte tot articolul


Cel care așteaptă să-și trăiască viața pe bune în Iran – Parinoush Saniee

"Începe să mă sperie chador-ul negru. La început nu-l percepeam neapărat așa și nu-i dădeam mai mult decât o importanță formală, acum îl simt ca o agresiune la adresa femeilor". Sunt în a șasea zi în Iran și mă aflu în Shiraz. Încep să simt mai bine și vălul ce, obligată de lege, îl port în cap. La început mă stresa un pic, dar mai mult superficial, îmi era cald și eram mereu atentă că îmi pică. Apoi nu i-am dat importanță. Apoi am început să-l conștientizez mai mult decât ca o bucată de pânză. Atunci nu citisem pe Parinoush Saniee cu senzaționala Cel care mă așteaptă. Probabil aș fi înțeles mai multe din emoțiile și suferințele de sub vălurile mai mult sau mai puțin moderne ale femeilor Iranului. Citeşte tot articolul

O carte din Iran, pe care vrem să o citim!

Când vine vorba de lucruri interzise, cum e şi normal, nerăbdarea creşte. Cam aşa a fost pentru noi ştirea apariţiei acestei cărţi: de două ori interzisă de cenzură, pentru a deveni apoi cea mai vândută carte ever din Iran. "Cel care mă aşteaptă", de Parinoush Saniee, a apărut de curând la Polirom, iar nouă ne-a amintit de furnicăturile de plăcere şi indignare de pe vremea Persepolis, Broderii, Citind Lolita în Teheran şi a filmului No one knows about the persian cats. Citeşte tot articolul

Cu Frații Sisters în Vestul Sălbatic. Nu uitați să vă luați periuța de dinți!

O să fiu foarte sinceră: la început, de când i-am citit numele, mă așteptam să fie o carte proastă. Sau nu neapărat proastă. Banală. Genul ăla cu care te răcorești în autobuz, după care o abandonezi pe un raft și într-o lună nici nu mai ții minte despre ce era. Nu știu de ce - poate titlul e de vină, poate poza de pe copertă, cu doi cowboy, un cactus și două căruțe. Poate faptul că genul ăsta de roman se traduce greu și bănuiam c-or să ma aștepte grămezi de formulări bombastice care or să-mi producă până la sfârșit mâncărimi și strănuturi. Citeşte tot articolul

Nicolae Manolescu i-a înmânat Martei Petreu premiul Cartea Anului

De fiecare dată când Nicolae Manolescu revine în ochiul public în calitatea sa de critic literar, ceva valuri par a se produce. Să însemne oare acest amănunt ceva? Și daca da, ce?

După ce, în weekend, criticul și presedintele USR a prezentat la Ateneu lista sa de poeți români, seară care s-a soldat cu diverse opinii divergente (ca cea a lui Răzvan Țupa, publicată aici) sau convergente (cum ar fi cea a lui Liviu Ioan Stoiciu publicată aici), cu privire la autorii invitați de acesta, aseară am asistat la decernarea Premiului Cartea Anului. Premiul în cauză este dat de 19 ani de România Literară, împreună cu Fundația Anonimvl, cea din urmă oferind câștigătorului 10.000 de lei. Citeşte tot articolul


Impresii de la Kilipirim

După cum vă anunțam miercuri, a început Kilipirim, târgul de carte la preț redus, ale cărui porți s-au deschis la Sala Dalles pentru a 13-a oară. Având în vedere că azi începe weekend-ul și cu siguranță veți pune pe to do list-ul vostru Kilipirimul, noi ne-am gândit să tragem o fugă pe la târg și să vă spunem pe ce anume v-ați putea clăti ochii și goli buzunarele.

E greu sa mergi la un târg de carte, de orice gen (pe această cale vă reamintim că într-o lună își va deschide porțile și târgul Gaudeamus), și să nu cumperi. Avantajul la Kilipirim este că o poți face pe bani puțini, ca la un soi de garage sale organizat într-un parc de distracții. Citeşte tot articolul


Povestea fără sfârşit care ne salvează

Iniţial, mi-a părut rău că nu am citit cartea asta când aveam 9-10 ani, deşi poate nu aş fi intrat în poveste cu totul. Apoi, faptul că am citit-o acum m-a făcut să-mi treacă orice regret. Am înţeles în sfârşit entuziasmul celor mari care - cei mai mulţi nu văzuseră decât filmul - îmi spuneau că e foarte frumoasă, şi ochii larg deschişi ai celor mici care-mi vorbeau despre cum un băieţel a salvat lumea. Citeşte tot articolul

Interviu cu scriitorul Lucian Dan Teodorovici: “Mă simt epuizat atunci cînd celelalte munci nu-mi permit să scriu”

Matei Brunul, cel mai recent roman al lui Lucian Dan Teodorovici e un tur de forţă:  narativ, ca implicaţii psihologice, ca reconstrucţie de epocă, miză etică şi stilistică. E o poveste cu timbru grav, în care se strecoară, senin, emoţia şi candoarea, al cărui protagonist e  un marionetist cu o sensibilitate aparte: condamnat la închisoare politică în anii ’50, Matei Bruno suferă o pierdere parţială de memorie şi nu mai ştie nimic despre 20 de ani din viaţa lui. Citeşte tot articolul