„Împărăția pământului” – publicat în original în 2010, tradus în România la editura Pandora M în 2018 – nu este primul scris de Hoda Barakat. Autoarea libaneză, născută în 1952, scrisese deja „Piatra râsului” (traducere liberă după „The Stone of Laughter” – 1990), „Discipolii pasiunii” (idem după „Disciples of Passion” – 1999), „Cârmaciul apelor” (idem după „The Tiller of Waters” – 2001) și „Stăpânul meu, dragostea mea” (idem după „Mon maitre, mon amour” – 2007*). Citeşte tot articolul
Iulia Modiga publică un nou volum la editura Cartea Românească, Incendii, care va fi lansat la Târgul Internațional Gaudeamus. Aflată mereu în situații de urgență, în care până și memoria poate deveni „demisionară”, poezia Iuliei Modiga e conectată la comunități și situații în care vocea acestor comunități devine nucleul bazal. Așteptările pe care le creează poezia Iuliei Modiga „acceptă absența și justificările ei probabile”, responsabilizează și devine un ecou conștient al vieții noastre, a tuturor. Așteptam de mult timp o voce care își asumă riscuri și nu cedează în fața lașității inerente a speciei umane.
Medeea Iancu a publicat în 2017 volumul de poezie Delacroix este tabu: suita romînească, Editura Cartea Românească. Pe coperta a patra, Gabriela Gheorghişor a scris: „Ca o preoteasă din alte vremuri, Medeea Iancu scrie o poezie incantatorie, menită să îmblânzească spaimele, să adoarmă durerile (trupului), să recreeze universul prin puterea misterioasă a cuvântului”.
Volumul Demografia României în perioada postbelică (1948-2015), semnat de Traian Rotariu, Luminiţa Dumănescu şi Mihaela Hărăguş, oferă o analiză a situaţiei demografice a României extinsă pe aproape şapte decenii din istoria noastră contemporană, perioadă în care au avut loc evenimente politice, economice şi sociale majore, ce au influenţat drumul parcurs de populaţia ţării şi situaţia ei actuală. Citeşte tot articolul
Străin printre străini, exilatul trăiește, după cum afirmă Vladimir Jankélévitch, o viață dublă, în așa fel încât „a doua lui viață, care a fost cândva prima, este ca supraimprimată pe grosolana viață banală și tumultoasă a acțiunii cotidiene” (1). Dubla existență a exilatului se configurează sub forma unui joc al prezenței și absenței. Odată plecat din țară, acesta este „în același timp aici și acolo, nici aici, nici acolo, prezent și absent, de două ori prezent și de două ori absent” (2). Mai mult, plecarea, dimpreună cu păstrarea în memorie a unui anumit timp și spațiu, reprezintă declicul nostalgiei, înțelegându-se prin aceasta, într-o primă instanță, „atașamentul de un spațiu familiar, un acasă (nostos) și suferința (algia) declanșată de ieșirea din acest spațiu” (3). Firul dedublării nu se oprește însă aici, nostalgia presupunând totodată o ramificare cronotopică: vorbim, pe de o parte, de un timp nostalgic, și, pe de altă parte, de un spațiu nostalgic. Ajungem astfel la dublarea binomului aici-acolo cu binomul prezent-trecut. Citeşte tot articolul
„(...) ca toate feministele, ea era sigură că men are full of shit, dacă li se dă mână liberă, încep războaie, lagăre de concentrare, foamete, declin economic, se întrerupe apa caldă și curentul electric, se reduc sumele alocate universităților și atunci doctoratul trebuie să se prelungească” (p. 158).
Oksana Zabușko (sau Zabuzhko) este una dintre cele mai cunoscute și apreciate scriitoare contemporane din Ucraina. Aceasta s-a născut în 1960, a studiat filosofie la Universitatea „Şevcenko“ din Kiev și a obţinut un doctorat în filosofia artei. A debutat la vârsta de 12 ani, cu un volum de poezie - carte care i-a fost publicată mult mai târziu pentru că părinții ei deveniseră indezirabili în timpul prigoanelor din Uniunea Sovietică din anii ’70. A scris poezie, proză, eseuri, critică, în total peste douăzeci de volume. În anii ’90 a ţinut cursuri în SUA ca lector Fulbright la Universităţile Penn State, Harvard şi Pittsburgh. Citeşte tot articolul
