Tag: povesti

”Azi am stat în bucătărie cu Boris Vian care cânta la trompetă în urechea lui Cehov” sau despre artă și literatură cu Alina Andrei

Alina Andrei, o tânără artistă despre ale cărei povești v-am mai vorbit aici , a avut ultima expoziție (foto-povești) la Brașov, în februarie-martie 2013. Proiectele ei sunt tare frumoase și spun povești prin fotografii și texte simpatice. Mare parte din munca sa se învârte în jurul scriitorilor și al cărților, așa că ne-am gândit să o invităm să ne răspundă la câteva întrebări despre bookaholici și portretele lor fotografice și literare, despre ea însăși și arta sa, despre cum au luat viața proiectele ei. De altfel, veți vedea, la unele întrebări ne-a răspuns ilustrat :). Citeşte tot articolul

Timbre cu scriitori şi personajele lor

„Mi te-ai lipit de suflet ca marca de scrisoare” spune un cunoscut vers al unui cântec de dragoste. E numai bun de fredonat de iubitorii de literatură cu pasiuni pentru un anume scriitor, gen literar sau carte. Cât despre mărcile poştale, era inevitabilă apariţia celor dedicate numelor importante ale literaturii, fie autori, fie cărţi. Am amintit deja despre colecţiile aniversare Jane Austen, dar lucrurile bune şi frumoase în materie de timbre cu amprentă literară nu se opresc aici. Citeşte tot articolul

Poveşti arabe ilustrate de Edmund Dulac

Îmi doresc ca şi luna februarie, aşa mică cum e ea, să fie de poveste pentru noi toţi. La realizarea acestui lucru, cred că o contribuţie importantă o au şi cărţile pe care alegem să le citim, imaginile cu care ne vom delecta, oamenii frumoşi pe care îi vom cunoaşte într-un fel sau altul. Şi ca să împletim armonios aceste trei aspecte, ceea ce vă propun astăzi este o serie de poveşti deosebite, ilustrate magnific de un om frumos. Citeşte tot articolul

Biblioteca, o conexiune care ar putea funcţiona – Căutătorii de povești

Cîteva doamne de vîrsta a treia se hotărăsc să devină actriţe şi repetă în fiecare joi, un grup de copii învaţă tehnici de prim ajutor sau de origami, alţii, mai mari şi mai încordaţi, îşi caută slujbe pe net sau rude dispărute, iar un gorjean, paznic de drumuri judeţene, vînează informaţii despre micorizarea trufelor, eventual pe rădăcină de Evodia hupehensis. Toate aceste lucruri se întîmplă în locuri şi timpuri diferite, dar în acelaşi improbabil spaţiu: în bibliotecă, în România. Citeşte tot articolul

Poveştile lui Charles Perrault, frumos ilustrate de Harry Clarke

E încă iarnă şi chiar dacă vremea s-a mai îmblânzit, nopţile au rămas tot lungi, numai bune pentru citit şi depănat poveşti. Luna trecută am răsfoit volume frumoase atât în conţinut, cât şi în prezentare, cu basme scandinave şi cu nemuritoarele poveşti ale lui Hans Christian Andersen. Şi fraţilor Grimm le-am acordat atenţia noastră binemeritată, aşa că nu putem să-l lăsăm de-o parte pe faimosul autor francez de poveşti, Charles Perrault. Burghezul născut în Paris a devenit o figură importantă a literaturii franceze din secolul XVII, scrierile sale marcând începutul acestui nou gen literar, cel al basmelor. În 1697 a publicat Histoires ou Contes du Temps passé, volum care i-a adus faimă şi l-a făcut îndrăgit de copii. Multe dintre poveştile lui au fost mai târziu rescrise de fraţii Grimm, iar printre cele mai cunoscute dintre ele se află Scufiţa Roşie, Cenuşăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul încălţat sau Barbă Albastră. Citeşte tot articolul

The Tiny Book of Tiny Stories – cărţi mici cu suflet mare

Pe actori îi iubim pentru ceea ce fac pe marile şi micile ecrane, pentru emoţia pe care ne-o transmit, pentru talentul cu care construiesc personaje, pentru abilitatea de a ne crea stări diverse doar cu o privire, un cuvânt sau un gest. E adevărat că unora le place să scormonească şi în viaţa privată a actorilor şi devorează tabloidele care au împânzit lumea. Cred că, dacă tot vrem să aruncăm o privire şi asupra omului, nu doar actorului, ar fi mai potrivit să aflăm lucrurile interesante despre ceea ce fac starurile, de la acte caritabile, implicarea în viaţa politică, până la pasiunea lor pentru artă şi activităţile lor în diverse domenii, în afara cinematografiei. Un astfel de actor, implicat şi în alte proiecte în afara filmelor sale este tânărul şi talentatul Joseph Gordon-Levitt.

Citeşte tot articolul

Cum arată vrăjitoarele? (I) – Pop cult

Cum arată o vrăjitoare? Depinde, evident, de poziționarea geografică, de mitologiile din spate și, nu în ultimul rând, de religie. Să zicem că vorbim acum doar de vrăjitoarea "clasică", așa cum o înțelegem noi. Repede, gândește-te, cum arată o vrăjitoare? Citeşte tot articolul

Poveştile ilustrate ale lui Hans Christian Andersen

În speranţa că aţi fost de acord cu mine încă de săptămâna trecută că un mod plăcut de a petrece serile lungi de iarnă este cititul poveştilor la gura sobei, vă propun să ne îndreptăm atenţia către o altă serie frumoasă, care ne-a încântat multora copilăria şi care continuă să farmece copiii de pretutindeni: poveştile lui Hans Christian Andersen. Nu cred că există cineva care să nu fi citit o poveste a celebrului scriitor danez sau să nu fi auzit de vreun personaj al său:  mica sirenă, viteazul soldăţel de plumb, fetiţa cu chibrituri sau răţuşca cea urâtă sunt câteva dintre personajele legendare şi extrem de îndrăgite.Basmele şi povestirile sale au fost traduse în peste 150 de limbi, au cunoscut adaptări cinematrografice, au fost sursă de inspiraţie pentru piese de teatru şi balet. Citeşte tot articolul

Poveşti scandinave împodobite cu ilustraţiile lui Kay Nielsen

Pentru că e iarnă şi frig, nimic nu pare mai potrivit decât să stăm în casă şi să citim poveşti la gura sobei, cu o cană mare de ceai fierbinte sau vin fiert. Şi pentru că e decembrie, luna în care gândul ne poartă tot mai des spre ţinuturile nordice, de unde aşteptăm cu nerăbdare să sosească Moş Crăciun, o alegere bună ar fi poveştile deosebite ce vin de pe tărâmurile îndepărtate, reci şi frumoase ale Scandinaviei. Şi cum o poveste nu pare a fi completă fără ilustraţii, iată o frumoasă carte în care acestea se îmbină: Est of the Sun and West of the Moon: Old Tales from the North. Citeşte tot articolul

Spunînd poveşti cu păpuşi şi marionete. Interviu cu Lenuţa şi Sorin Dorobanţu

A spune poveşti, noi sau clasice, este o misiune dificilă pentru un păpuşar şi un marionetist. Trebuie să stăpînească o tehnică desăvîrşită, să accepte să muncească ştiind că recompensele financiare sînt, în general, modeste, şi, mai mult, să ştie să se retragă în spatele personajului principal, care este marioneta (sau păpuşa). Printre virtuozii acestui domeniu se numără Lenuţa şi Sorin Dorobanţu, din Arad, care şi-au înfiinţat şi o companie de teatru, aducînd la viaţă poveşti precum Scufiţa Roşie sau Aladin şi lampa fermecată, încercînd permanent să inoveze, să îmbogăţească povestea cu un ambient şi cu ceea ce numesc ei gadgeturi, pentru a-i atrage şi mai mult pe copii. Spectacolele lor sînt întotdeauna interactive şi au un mesaj activ: de pildă, în spectacolul Fabuloasa călătorie a domnului Nostoc, după povestea lui Patrice Seiler, în care se vorbeşte despre poluare şi despre un mediu de viaţă din ce în ce mai dezumanizat şi mai rece, copiii sînt îndemnaţi, la final, să interacţioneze cu actorii şi să-şi exprime părerea. Citeşte tot articolul

Tomorrowland – poveşti pe note muzicale

Literatura şi muzica sunt două manifestări artistice care ne umplu de încântare şi fară de care, cei mai mulţi dintre noi nu pot concepe viaţa. Legăturile dintre cele două domenii sunt variate, de la melodii inspirate de personaje literare celebre sau romane, la muzicieni a căror viaţă a constituit sursa de inspiraţie pentru scriitori, de la cărţi despre istoria muzicii şi până la minunate versuri, melodios puse pe note. Cărţile şi muzica s-au întâlnit într-un mod inedit anul acesta la Tomorrowland, unul dintre cele mai mari festivaluri muzicale, care a avut loc în Belgia la sfârşitul lunii iunie. Citeşte tot articolul

Istoria, poveste a femeilor. Purificare.

„Cheia pentru înțelegerea istoriei femeilor constă în acceptarea –oricât de dureroasă ar fi- a faptului că este una și aceeași cu istoria majorității rasei umane.” Gerda Lerner

PURIFICÁ, purífic, vb. I. Tranz. A face să fie pur, curat, neamestecat, limpede prin îndepărtarea corpurilor, a substanțelor sau a elementelor străine; a curăța. ♦ (Tehn.) A epura. ♦ Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină pur din punct de vedere moral. – Din fr. purifier, lat. purificare.

Citeşte tot articolul