Tag: Saramago

Adrian Georgescu: „Rețeta tinereții veșnice e să te reinventezi continuu” (interviu)

Exitus, noul roman semnat de Adrian Georgescu, e o călătorie de la prima la ultima pagină. Una care te ține acolo, indiferent de cât de crudă ți se pare, cât de plină de grozăvii este, chiar dacă uneori te șochează, alteori te dezgustă, iar de cele mai multe ori te înduioșează. Moartea planează peste întreaga carte, îl însoțește pe Milo, zis Exitus, protagonistul volumului, încă de la naștere, și nu se desprinde de el nicio clipă. Așa că nu e chiar un roman ușor de digerat, dar este unul pe care îl recomand cu două mâini, pentru frazele lui lungi, pentru construcția narativă, pentru unghiul inedit, pentru că este o carte care, paradoxal, te învață multe despre viață și umanitate. Exitus e singular în literatura română contemporană recentă.  Citeşte tot articolul


Povești cu oameni „mărunți” – José Saramago, „Ridicat de la pământ”

În 1979-1980, Saramago a cutreierat (cu încetinitorul) vreme de un an Portugalia, scriind ulterior două cărți. Una este Călătorie prin Portugalia, o descoperire și o lectură îndrăgostită a Portugaliei, o căutare subiectivă a frumuseții și a valorii, însoțită și de o „interpretare“ documentată, căci subsolurile abundă în informații dintre cele mai variate – repere istorice, etimologice, arhitectonice, geografice, versuri, elemente biografice, legende etc. Așa-zisul obiect al peregrinarii și al scrierii nu este doar o Portugalie vizibilă, a prezentului, ci o desfășurare a acesteia în timp și spatiu, în vizibil si invizibil, în spații reale, dar și de legendă. Citeşte tot articolul

La plimbare prin Lisabona cu Gandhi, Saramago şi Pessoa

Micul parc São Pedro de Alcântara avea două etaje: unul cu bănci, fântână şi platani, altul cu straturi de trandafiri, palmieri pitici şi privelişte întinsă până departe, peste dealurile Alfamei. În dreapta lui, în staţia de unde puteai să iei tramvaiul 28, care urca şi cobora lipit ca melcul de coastele abrupte ale oraşului, îl găseam în fiecare dimineaţă pe domnul Gandhi. Citeşte tot articolul


Road trips în cărți: de la fuga de ceva la fuga înspre ceva

Cine a făcut asta măcar odată în viață știe: niciodată un trip cu mașina nu e perfect. Poți să fii în Europa sau să tai America de Nord de la est la vest, tot o să cheltui mai mult decât ai plănuit, o să alergi după campinguri sau hoteluri ieftine la ora unu noaptea și o să sfârșești prin a dormi în portbagaj, o să ți se strice mașina. Nu e nici foarte confortabil, nici foarte relaxant, și, în general, cu cât îl plănuiești mai mult, cu atât sunt șansele mai mari să se întâmple ceva care să-ți strice distracția. Citeşte tot articolul

Cărți cadou: cu și pentru îndrăgostiți

Probabil mai mult pentru ea, decât pentru el, cei drept, dar, hei, nu se știe niciodată. Dacă am fi o revistă de femei am putea să vă recomandăm o lectură la patru ochi, cam cum tastau băieții ăștia la calculator la patru mâini. Dar cum nu prea ne pricepem la sfaturi romantice, o să ne limităm doar la a vă recomanda niște cărți - rămâne să vă hotărâți voi cum și când le citiți. În cel mai rău caz, luați două exemplare :) Citeşte tot articolul

Capul lui Moțoc vrem: despre mulțimi furioase

GLOÁTĂ ~e f. 1) Mulțime mare de oameni, strânși într-un loc, în dezordine. 2) Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) (în Moldova și în Muntenia medievală) Ceată de pedestrași, formată din țărani. /<sl. glota REVÓLTĂ, revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte. Așa cum va fi probabil imposibil să-mi iasă vreodată din cap piramida de căpățâni a Lapușneanului, tot așa n-o să pot uita nici de "mulțimea ca personaj colectiv". E genul ăla de expresie care îți vine automat în cap atunci când îți amintești de textele pe care le-ai studiat în școală, cu la fel de multă naturalețe cu care te gândești la lapte atunci când vezi o vacă păscând pe marginea drumului. Citeşte tot articolul

Bookaholic trage linie: 2011 în cărți – Ioana

Că așa e la sfârșitul anului, începi să tragi concluzii. Și te gândești că anul viitor o să faci asta și asta. Ca-n școală, când începeam un caiet nou și-mi juram că o să scriu frumos și îngrijit. Mă ținea o pagină - dar nimic nu se compară cu acea primă pagină a unui caiet nou, nu? Citeşte tot articolul