Tag: tehnica

„O căldură care se extinde” – despre „un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa”, de Alex Cosmescu

Anul acesta la poezia e la bistrița, Marin Mălaicu-Hondrari și Dan Coman vorbeau despre una dintre foarte puținele bestseller-uri de poezie, care și-a epuizat rapid primul tiraj și a apărut în vară cu o a doua ediție la Cartier: un spațiu blând, care mă primește cum m-ar îmbrățișa, de Alex Cosmescu. Asta e cartea pe care mi-am și xeroxat-o de la o colegă din Republica Moldova acum câțiva ani și xeroxul a umblat din mână în mână pe la mulți dintre prietenii mei. Și a avut de fiecare dată același succes. În mod firesc și totodată, în mod neobișnuit, pentru că e vorba de o poezie împotriva timpului său. Și, de aceea, multe dintre trăsăturile ei sunt pe lista de don'ts ale poeziei contemporane, dar Alex demonstrează că și blândețea, și căldura, și umanitatea pot fi resemantizate și reintegrate în discurs. Citeşte tot articolul


Portret de scriitor: William Faulkner

Pe coperta din iulie 1964 a revistei Time apărea un chip îmbătrânit, cu multe linii brăzdându-i fața, cu păr alb și mustață, dar cu ochi încă ageri. Era portretul scriitorului american William Faulkner realizat de artistul Robert Vickrey, un desen în cerneală și grafit, ce încerca să surprindă un spirit nemblânzit, ca Sudul acela, pe care l-a întors pe toate părțile în cărțile lui. Citeşte tot articolul


Crimă și pedeapsă, de Dostoievski, transpus într-un film de animație

Au existat mai multe încercări de a ecraniza Crimă și pedeapsă - cea mai recentă fiind cea din 2002, în regia lui  -, dar niciuna nu mi s-a părut într-atât de spectaculoasă precum filmul de animație din 2000, semnat de Piotr Dumala, un regizor și un artist polonez, foarte cunoscut în domeniul animației grație tehnicii sale („animație distructivă”), atras de scrierile lui Dostoievski (cu precădere de Crimă și pedeapsă) încă din copilărie.  Citeşte tot articolul

Ficțiune senzorială, cartea care trăiește acțiunea odată cu tine

Un grup de cercetători... (pentru că grupurile de cercetători mai ajung în ziare și pentru descoperiri sau realizări interesante), mai precis niște americani din MIT Media Lab, implicați în cursul tehnico-literar Science Fiction to Science Fabrication (”de la știință și imaginație la știință și fabricație”), au creat o carte de ficțiune senzorială, care trăiește acțiunea odată cu tine. Citeşte tot articolul

Homo Faber de Max Frisch

O carte densă, cu multiple nuanțe, pe care trebuie să o citești cu atenție pentru a nu pierde nimic din fantasticul puzzle psihologic pe care-l face Max Frisch, Homo Faber face parte dintre acele texte care te bântuie mult timp după ce le-ai citit. Mereu ai impresia că-ți scapă ceva, așa cum îi scapă personajului principal, Walter Faber, sensul coincidențelor pe care le trăiește și un anumit irațional pe care, din perspectiva sa tehnicistă asupra lumii, și-l refuză.

Citeşte tot articolul


Fotografia, pentru actualii şi viitorii connaisseurs. Simon Bond, „Simple Scene Sensational Shot”

Nu-i aşa că mulţi dintre voi, cei care aveţi un aparat foto (nu contează cât de performant), îl lăsaţi să zacă pe undeva prin casă şi îl scoateţi numai atunci când e vreun eveniment sau când plecaţi în vacanţă? Ei bine, nu faceţi decât să lasaţi neexploatat un imens potenţial artistic, care există nu numai în contextele pe care noi le considerăm speciale, ci în viaţa de zi cu zi, chiar în cele mai banale şi aparent neinteresante locuri. Cartea lui Simon Bond, Simple Scene Sensational Shot, vă va provoca să scoateţi aparatul din husă şi să exploraţi situaţii şi locuri în care poate nici nu v-aţi fi gândit că există ceva ce merită să fie surprins prin obiectiv şi vă va arăta că este suficient să profitaţi de modul în care pică umbra pe un zid sau de alura unei persoane pentru ca situaţia să devină artistică. Citeşte tot articolul