Când vine vorba despre cărţile copilăriei, amintirea poveştilor care mai de care mai intersante este cât se poate de vie. Am păstrat multe dintre ele şi le mai răsfoiesc uneori, în căutarea senzaţiilor trăite atunci când citeam vreo poveste nouă, plină de peripeţii, cu puternic impact vizual, căci cărţile pentru copii au fost dintotdeauna frumos ilustarate.

Şi nu ştiu cum se face că, deşi acum uit de la o zi la alta anumite lucruri, când vine vorba de lecturile copilăriei, detalii precise dau năvală. Aşa stau lucrurile şi cu Povestea lui Muck cel Mic de Wilhem Hauff, pe care vi-o prezint azi: am citit-o într-o zi de vară, cuibărită într-un chaise longue în curtea bunicii. Am visat cu ochii deschişi la magia tărâmurilor orientale, dar mai ales, am poftit la smochine toată ziua. Citeşte tot articolul