Dacă ai fost vara la Budapesta și nu ai intrat măcar într-un trash pub, la următoarea oprire în orașul de pe Dunăre, e musai s-o faci.
Spații adăpostite de clădiri vechi și decorate în funcție de felul în care arată acestea, trash pub-urile sunt locuri în care poți, nu doar să-ți tragi sufletul după ce ai vizitat până ți-au ieșit ochii, ci și să asculți muzică bună, să vezi expoziții de artă, teatru underground sau prezentări de modă, dar și să citești.
Clădiri care au aparținut cândva artistocraților și care, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, au fost confiscate de către stat și date, spre locuire, muncitorilor, tras pub-urile împânzesc astăzi centrul Budapestei. Apărute ca ciupercile după ploaie începând cu 2001, când s-a deschis primul de acest fel, Szimpla (are acum trei locații), trash pub-urile sunt situate, de regulă, la parter și au acces la curți interioare.
În aceste curți cu pereți decorați cu picturi suprarealiste, graffiti-uri sau obiecte, e o adevărată plăcere să citești vara. Muzica în surdină, vocea orașului care se aude ca un ecou, câțiva pași care se opresc la câte o masă, miros de cafea bună și umbra binefăcătoare a plantelor sau umbrelelor de soare, crează atmosfera perfectă pentru citit. La unul din aceste puburi – nu mai știu numele -, un scriitor are propria lui masă de scris. L-am văzut: picior peste picior, cu o pălărie de in în cap, cu mâini calme și ochi șireți își nota câte ceva într-un carnețel, mai pufăia din țigară, mai sorbăcăia din ceașca de cafea.
Poți citi și în interiorul acestor puburi, e la fel de relaxant. Mobilă veche de stiluri diferite – pe care proprietarii acestor locuri și-o iau, la propriu, din stradă, unde oamenii își scot, o dată pe săptămână, vechiturile – picturi vechi și noi, fotografii – toate astea te fac să te simți ca-n vizită la mătușa preferată.
Szimpla café (str. Kertész), spre exemplu, are corpuri de iluminat suspendate de tavan, oglinzi cu rame vechi, fotografii alb-negru, picturi ca niște benzi desenate, scaune și fotolii care nu seamăă deloc unele cu altele.
În Kuplung (str. Kiraly), graffiti-uri viu colorate acoperă zidurile curții interioare, care e ticsită cu butoaie metalice pictate și plante.
La Fogsor jávítas (str. Akácfa) poți să alegi între spațiile interioare – mobilate cu mese și scaune pitice, obiecte vechi, picturi – și curtea interioară cu mese și scaune înalte, cu plante ce cresc în butoaie imense, cu roți de mașină ce servesc drept accesorii decorative.
Dacă te prinde seara prin astfel de puburi – de regulă se deschid spre după amiază și rămân deschise toată noaptea -, distrația e garantată. Party-urile cu muzică mixată de DJ sunt de-a dreptul incendiare iar lumea – cei mai mulți sunt turiști, unii dintre ei venind special la Budapesta pentru a vedea aceste locuri – sunt electrizanți.
Însă pentru mine, trash pub-urile din Budapesta vor rămâne unele din locurile în care am citit cu cea mai mare poftă. Acolo am savurat, spre exemplu, primele pagini din “The Golden Notebook“, a lui Doris Lessing, care a devenit una din cărțile mele preferate.
