Bookaholic

„O fecioară nesăbuită este echivalentul olandez al lui Stoner, un mare roman al literaturii universale. Din discreţia stilistică a Idei Simons se naşte un umor de cele mai multe ori blînd, dar care se transformă uneori într-o muşcătoare ironie.” (De Morgen)

Scris cu vervă ironică şi umor, romanul Idei Simons, O fecioară nesăbuită (traducere din limba neerlandeză şi note de Gheorghe Nicolaescu), este povestea unei adolescente aflate în căutarea unui loc sigur în vremuri nesigure şi într-o lume în care haosul e pe cale să se dezlănţuie. Apărut în colecţia „Biblioteca Polirom”, O fecioară nesăbuită este disponibil din această săptămînă în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro, în curînd şi în format digital.

Bogat în elemente autobiografice, romanul O fecioară nesăbuită evocă scene din viaţa unei familii de evrei peregrinînd în perioada interbelică prin Haga, Anvers şi Berlin. Vocea care povesteşte este a lui Gittel, o fată de doisprezece ani pe care pasiunea pentru muzică o apropie de oameni, dar îi oferă şi refugiu atunci cînd lumea din jur devine ameninţătoare. Părinţii ei se ciondănesc fără oprire, aşa că, după fiecare ceartă mai serioasă, mama îşi ia fiica şi se mută pentru cîteva săptămîni la rudele din Anvers. Gittel ajunge astfel să fie invitată de un fost prieten al tatălui ei să cînte la pian pentru Lucie, fiica lui de douăzeci şi nouă de ani. Între cele două tinere pare să se lege o prietenie strînsă, însă Gittel îşi vede înşelată încrederea, ca din senin, în cel mai crud chip cu putinţă.

„Romanul O fecioară nesăbuită ne vorbeşte, printre altele, şi despre «fragila prietenie dintre două fete care trăiesc într-o comunitate evreiască».” (Publishers Weekly)

„O adevărată Jane Austen a anilor 1920. Romanul Idei Simons îşi păstrează încă farmecul.” (Trouw)

Ida Simons (1911-1960) debutează ca pianistă la nouăsprezece ani. După studii muzicale la Londra şi la Paris, concertează cu orchestre renumite în întreaga Europă. Cariera îi este întreruptă de dezastrul celui de-al Doilea Război Mondial; a trecut prin mai multe lagăre de concentrare (Barneveld, Westerbork, Theresienstadt). Supravieţuieşte, dar suferinţele îndurate îi şubrezesc sănătatea, aşa că renunţă la cariera muzicală. Descoperindu-şi vocaţia literară relativ tîrziu, publică puţin: un volum de poezii în 1946, o culegere de nuvele în 1956 şi romanul O fecioară nesăbuită în 1959, cu doar un an înainte de moarte. Postum, în 1961, apare romanul neterminat Ca apa în deşert.

Colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, numără pînă în prezent peste 1.000 de titluri.

În pregătire:
Erich Maria Remarque, Noapte la Lisabona
Michael Cunningham, O lebădă sălbatică și alte povești
Michele Mari, Roderick Duddle