Despre poetul american Ezra Pound, viața și creația sa literară am aflat cu prilejul lansării Opere I. Poezii 1908-1920, volum apărut la Editura Humanitas Fiction. Cu tema întâlnirii fiind Cum intră poezia în lume. Epoca Pound., Librăria Humanitas de la Cișmigiu a devenit neîncăpătoare pentru cei interesați de noua apariție literară, dar și despre discuția ca o invitație la lectură și reflexie dintre Radu Vancu și Horia-Roman Patapievici. 

Conform siteul Editurii Humanitas Fiction, primul volum Opere I. Poezii 1908–1920″ al ediției dedicate lui Ezra Pound, concepută în patru volume, acoperă poezia publicată de Ezra Pound înainte de Cantos. Acest volum incepe cu o cuprinzătoare „Introducere în viața lui Pound“, semnată de Horia-Roman Patapievici, menită să îi ofere cititorului român, pentru prima oară în cultura noastră, o viziune de ansamblu asupra biografiei și operelor acestuia. Sub aceeași semnătură urmează o substanțială „Introducere în modernismul lui Ezra Pound“, cu o amplă contextualizare a operei celebrului poet american, în care sunt analizate legăturile subtile dintre mediul în care acesta a creat şi ideile sale filosofice.

Horia-Roman Patapievici:

Ezra Pound era extrem de bine orientat spre ceva ce ar fi trebuit să fie nou, dar nu prin ruptura cu vechiul, ci încercând să aibă un acces la ceea ce este vechi, care să fie nou și proaspăt. Din acest motiv, eu am interpretat modernismul lui Ezra Pound ca fiind un tip de modernism al renașterii și nu al revoluției, al rupturii. A încercat să găsească ce este viu în tradiție prin intermediul unui nou raport cu limba engleză, pe care pur și simplu l-a inventat. În 1908 când Ezra Pound a venit la Londra, limba engleză era o limbă vorbită în stilul victorian, ceea ce făcea cu neputință proiectul modern. Era o limbă cu groase straturi de sediment lingvistic. Imaginați-vă că limba română astăzi ar fi în felul în care o vorbea Antim Ivireanul. Am dat intenționat exemplul unui străin, pentru că el avea un raport mediat cu limba română. Vă dați seama că nu ați avea un acces direct la felul în care simțiți și în care vedeți realitatea, dacă limba în care ați fi obligați să vorbiți ar fi limba lui Antim Ivireanul sau limba lui Dimitrie Cantemir sau limba lui Heliade Rădulescu. Brusc, ați simți că vă sufocați, pentru că nu ați mai avea acces în propria voastră limbă nici la sensibilitate și nici la realitatea în care trăiți. Asta este situația pe care modernismul a rezolvat-o. Modernismul este un mod de a scurtcircuita limba dintr-un fel care o făcea opacă și de a le oferi accesul oamenilor prin această limbă la realitate.

Radu Vancu:

Un om educat simte imediat frumusețea unei poezii. Cum spunea și domnul Liiceanu, când îl deschizi pe Eliot simți frumusețea poeziei lui. Când îl deschizi pe Pound ai dificultăți în a-ți regla aparatul rezonator la varianta lui de frumusețe, pentru că e foarte variată frumusețea din poezia lui. Performanța poeziei lui Pound e că a reușit să găsească frumusețea în toate variantele omenești ale frumuseții care au existat vreodată pe Pământ. Restaurarea paradisului înseamnă regăsirea frumuseții omenești în toate variantele ei. În modernism așa cum se întâmplă și astăzi de fapt în poezie, se încerca evacuarea umanului din poezie. Pound era pentru prezența umanului în poezie, ceea ce atunci era o erezie. Pound a umanizat profund poezia. Elliot admite că o prezență a umanului, prin cantitatea de talent individual, e obligatorie, dar în același timp emoția trebuie să fie impersonală, așa cum spunea și Mallarmé.

Judy Florescu

Sub mottoul „Verbele ne descriu” , scriu, cânt, desenez, filmez, montez, inițiez proiecte majoritar caritabile, promovez evenimente culturale.


2 comentarii
  1. Coande

    Bun, asa o fi spus dl Liiceanu (reluat de Vancu), dar Eliot (acela) se scrie cu un singur “l”…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *