The Economist are un eseu remarcabil despre viitorul cărții, în care pune în paralel trecutul cu viitorul, explică mai clar ca oricine cum arată acum lumea editorială și deconstruiește multe prejudecăți. E un eseu must-read dacă vă interesează cărțile și la nivel teoretic, ca business, ca poveste, ca dinamică, ca obiceiuri. Iar prezentarea este impecabilă – eseul poate fi citit sub forma unui document cu câteva elemente grafice interactive, apare sub forma unei cărți pe care o răsfoiești sau îl poți asculta, în variantă audio. Despre ce e vorba, pe scurt?

Cuvintele cărții nu s-au schimbat, spune The Economist, dar vasul în care ele se află a trecut prin multe metamorfoze. Iar exemplul pe care-l folosește este de Officiis al lui Cicero, dictat unui sclav, copiat apoi pe papirus, și care a cunoscut apoi multiple metamorfoze, dar care poate fi citit și în format electronic. Cartea e mai liberă ca niciodată, spune The Economist, care pune lucrurile în context și lărgește foarte mult perspectiva.

Ceea ce face studiul e să chestioneze amenințările pe care tehnologia le-ar aduce cărții și modelului tradițional de interacțiune cu ea. De exemplu, e-book-urile – la început o amenințare, publisherii previzionau că vor duce la o scădere masivă a vânzărilor în print ba chiar, cei mai pesimiști, la dispariția cărții tipărite. Din contră, după o creștere puternică inițială, piața s-a stabilizat și publisherii se așteaptă ca vânzările să rămână tot în print. Cât despre experimentele de a adăuga componente multimedia textului electronic, acestea au eșuat, oamenii vor, în continuare, să citească la fel ca până acum, indiferent de suport.

Amenințări există, firește, iar una dintre ele este self publishing-ul, un fenomen în creștere, mai ales în US. Acest lucru ar putea face editurile să-și regândească modelul de business și, poate, să-și ofere separat serviciile (corectură, redactare, distribuție etc).

Nu e nimic nou, de fapt, spune The Economist. Sunt aceleași temeri sub alte forme, același fenomen în esență și, când pui lucrurile într-un context mai larg, îți dai seama că nu e vorba decât de aceeași veche frică de schimbare.

“Now that anyone is free to print whatever they wish, they often disregard that which is best and instead write, merely for the sake of entertainment, what would be best forgotten, or better still, be erased from all books.” – s-a spus acum? Nu, la 1471. 🙂

Concluzia? Viitorul cărții e mult mai luminos decât ne-am aștepta! Și că, în ciuda lamentărilor sumbre că nimeni nu mai citește, The Economist demonstrează cu cifre și argumente, cum îi stă bine unei publicații de talia sa, că lucrurile nu stau chiar așa.

Vă recomand, de aceea, să citți sau ascultați cu atenție studiul, e excelent și demontează foarte multe prejudecăți legate de viitorul cărții.

 

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu
  1. Pingback: Viitorul cărții văzut de The Economist | Blog de biblioteconomie şi ştiinţa informării

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *