Bookaholic

Ies din birt la o țigară. Apare un puradel (purdel, cum îi place lu’ tată-meu să zică). Împinge un căruț cu o cutie de carton. Când ajunge în dreptul meu, frânează brusc, iiii. Îmi arată câteva manevre, viteză, frână, viteză, frână, înainte, înapoi, gata. Rânjește, hî. Îi fac cu ochiul, arăt spre cutie, ce-ai acolo? Rânjește iar. Scoate niște pantaloni de trening murdari. Îi bagă-napoi. Scoate o sticlă de cola la jumate, cu un pic de cola în ea. Și, atât? Dă din cap, nu, și scoate o banană. Din aia mică și cu puncte. O desface, mușcă un pic din vârf și scuipă (ce tare!), apoi bagă-n el cu poftă. La un moment dat, ezită, parcă ar vrea să-mi dea și mie o mușcă’, sau, dracu’ știe, poate mi se pare. I-a mai rămas o gură, dă să termine, se răzgândește, aruncă restul în cutie. Mai face două scheme cu căruțul și pleacă. Se oprește la următoarea pubelă, scormonește un pic, se-ntoarce, îmi arată trofeul. O chestie de pluș.
Un urs, cred.
Probabil murdar.

***

M-a rugat un prieten plecat din țară să-l sun de la protest. Când l-am sunat, Timișoara striga Ro-mâ-ni-a, luptă România și Bu-cu-rești, luptă București. După ce s-au terminat scandările, am dus telefonul la ureche, auzi, my friend, auzi ce-i aici? Omul n-a zis nimic. Am crezut că s-a întrerupt și am insistat, na, ai auzit ceva? Într-un final, mi-a răspuns – tu știi cât aș vrea să fiu acolo, my friend? Plângea, ditamai găliganul. Eu am făcut pe duru’ și m-am abținut.
Cinșpe minute mai târziu, am primit un sms: mi-am luat bilet de avion, vineri îs în piață!
Am făcut iar pe duru’, da’ nu prea mi-a mai ieșit, recunosc.

***

Mi-am făcut doi amici când am fost în Algeria. Cu unul dintre ei am păstrat legătura, ne scriem pe fb. Chiar azi am vorbit, i-am spus că-s în Bucureşti, că protestu’ de ieri, că sute de mii în stradă, uite, uite nişte poze. Omul s-a înfierbântat. A zis că ar trebui să facem o chestie de-asta la nivel mondial, împotriva tuturor guvernelor naşpa (ok, mauvais). Şi altele de genu’. Mi-a mai spus să am grijă de mine. Am. Sunt în aeroport, bag o țigară în acvariu. Şi-un sprite cu cinşpe lei.

***

Am vorbit cu bună-mea la telefon. Era în formă, a zis ai grijă, mă băiete şi jos Iliescu.

***

Un prieten bun m-a combătut, pe facebook, pentru un articol apărut în Revista Rost. Că bă Muntene, nu știu ce. Am râs, l-am luat în privat, vezi că nu-s io, mă, e altu’, e jurnalistul Bogdan Munteanu, hai, bagă un google dacă nu crezi, te-ai luat de el, ok, nu de el, de ideile lui, hihihi și hahaha. A râs și amicul, toate bune și frumoase pe la noi, da’ oare autorul articolului la ce s-o fi gândit când a citit comentariul ăla ferm & familiar? Că nu-s multe de-astea.
Altfel, la bodegă, un moș s-a luat de un malac, bă rahatule, cum vorbești așa cu mine, te știu de când erai mic, te zic la mă-ta și la tac-tu și vezi tu popă pă bicicletă! Malacul l-a împins într-un colț, i-a băgat două burți și l-a pus să strige chestii nașpa de pesede. Că dacă nu, popă pă bicicletă.

***

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să uit să plătesc cheltuielile de bloc. Ok, nu eram acasă când venea baba să strângă banii, punea mereu niște ore imposibile, 16, 17, iar dacă nu eram pe fază, pașipusi, penalizări. Când mă întâlneam cu ea să plătesc restanțele, se uita urât. Se uita până când vedea că mă trec apele. Mă ghicise baba, îmi recunoșteam vina și-mi ceream iertare prin transpirație mai bine decât prin cuvinte. Se poate dezvolta, da’ nu-i cazu’. Așa. M-am trezit, acum 3-4 ani, în februarie, cu cheltuielile neplătite din noiembrie sau decembrie, nu mai știu. Și mi-a venit o idee – am așteptat câteva zile și m-am prezentat la ușa babei cu un mărțișor, i l-am pasat îndată ce-a deschis. A dus palma la gură și a zis vaai, mulțumesc, ești sin… S-a oprit puțin, apoi a continuat, da’, auzi, așa-i că-ți place checu’? Nu prea-mi plăcea, dar am zis oo, cum să nu, prin urmare, am băgat niște chec. Ea se uita la mine cum mănânc și zâmbea. La un moment dat, am început să transpir.

Credit foto imagine principală: Dragoș Bucurenci

Part-time printre oameni este o serie de însemnări (tran)scrise de autorul Bogdan Munteanu pentru Bookaholic. 

Cel mai recent volum semnat de acesta este Ai uitat să râzi (proză scurtă, Editura Nemira, 2016).