Tag: protest

[Portret] Iulian Tănase: „Aș vrea să trăiesc într-o țară în care să nu fie cazul să protestăm”

La început de august, într-o joi, Iulian Tănase îi salută pe ascultătorii emisiunii „Guerilla de dimineață”. E 07:27 și tocmai s-a încheiat „Whiskey in The Jar”, de pe un album al formației Metallica, lansat în ’99. Din vorbă în vorbă, Mitoș Micleușanu – realizează împreună „Războiul sfârșitului săptămânii”, dar astăzi sunt pe baricade în locul altor colegi – îl întreabă: Citeşte tot articolul


Anchetă: 5 scriitori români despre experiența protestului de pe 10 august

Protestul de pe 10 august a fost, poate, cel mai intens și variat de până acum. Am văzut oameni foarte diferiți aduși laolaltă de aceleași probleme sistemice ale statului, de piedicile puse luptei anti-corupție, de incompetența acestui guvern. Am văzut bucureșteni, oameni veniți de la mii de kilometri depărtare, plecați de foarte mulți ani din țară, oameni de 101 ani, oameni în scaun cu rotile, oameni tineri, corporatiști, bugetari, oameni veniți din toată țara, de la Satu-Mare, Oradea sau Timișoara, oameni din fieful lui Liviu Dragnea, părinți, copii, adolescenți, studenți, ingineri, IT-iști, muncitori, agricultori. Și, nu în ultimul rând, scriitori. Citeşte tot articolul


Viziuni colorate – „Și se făcu întuneric”, de Ciprian Măceșaru

Și se făcu întuneric, de Ciprian Măceșaru, este o colecție de opt proze scurte, exemplar scrise, în care fiecare text în parte reușește să atingă un punct nevralgic al lumii de azi.

Volumul se deschide cu un text despre defazări, pierderi de tempo și sincope conjugale. În Delay, acești timpi lipsă nu-i anulează personajului numai plăcerea de a nu anticipa scorurile la meciurile din campionatul de fotbal (televizorul lui Gherasim, veciunul de la etaj, este cu câteva secunde mai rapid), dar pune și punct căsniciei sale – în favoarea aceluiași Gherasim. Citeşte tot articolul


Iulia Modiga: „Mă irită extremele, absența nuanțelor” (interviu)

Iulia Modiga publică un nou volum la editura Cartea Românească, Incendii, care va fi lansat la Târgul Internațional Gaudeamus. Aflată mereu în situații de urgență, în care până și memoria poate deveni „demisionară”, poezia Iuliei Modiga e conectată la comunități și situații în care vocea acestor comunități devine nucleul bazal. Așteptările pe care le creează poezia Iuliei Modiga „acceptă absența și justificările ei probabile”, responsabilizează și devine un ecou conștient al vieții noastre, a tuturor. Așteptam de mult timp o voce care își asumă riscuri și nu cedează în fața lașității inerente a speciei umane.

Citeşte tot articolul


Protest – istoria vizuală a momentelor când ne-am enervat rău

Personal, am fost la mai multe proteste decât îmi aduc aminte. Am simțit și gustul gazului lacrimogen, am alergat, eu și alte sute de oameni, cu jandarmii după noi. Glumeam atunci că habar nu aveam că pot fugi atât de repede și atât de mult și mi-ar trebui un jandarm să mă fugărească pe bandă la sală. Sau măcar câteva ture de parc. Am înghețat de frig pe minus multe grade, am murit de cald pe alte multe plus,. am stat pe asfalt, după ce-am ocupat strada, am bătut din sticle și am băut ceaiul pe care-l împărțeau niște oameni de bine. Protestele sunt parte din istoria mea personală, aia când mă enervam, săream noaptea din pijamale și-mi venea să urlu de cât de nedrepte, cinice și meschine mi se păreau unele lucruri. Nu cred că protestul e singura cale de implicare civică, din contră, sunt multe, pe termen lung și cu impact real. Dar cred sincer că protestul e semnul unei societăți sănătoase și un mecanism puternic de contrare și sancționare a autorității. Citeşte tot articolul

Part-time printre oameni #10

Ies din birt la o țigară. Apare un puradel (purdel, cum îi place lu' tată-meu să zică). Împinge un căruț cu o cutie de carton. Când ajunge în dreptul meu, frânează brusc, iiii. Îmi arată câteva manevre, viteză, frână, viteză, frână, înainte, înapoi, gata. Rânjește, hî. Îi fac cu ochiul, arăt spre cutie, ce-ai acolo? Rânjește iar. Scoate niște pantaloni de trening murdari. Îi bagă-napoi. Scoate o sticlă de cola la jumate, cu un pic de cola în ea. Și, atât? Dă din cap, nu, și scoate o banană. Din aia mică și cu puncte. O desface, mușcă un pic din vârf și scuipă (ce tare!), apoi bagă-n el cu poftă. La un moment dat, ezită, parcă ar vrea să-mi dea și mie o mușcă', sau, dracu' știe, poate mi se pare. I-a mai rămas o gură, dă să termine, se răzgândește, aruncă restul în cutie. Mai face două scheme cu căruțul și pleacă. Se oprește la următoarea pubelă, scormonește un pic, se-ntoarce, îmi arată trofeul. O chestie de pluș. Un urs, cred. Probabil murdar. Citeşte tot articolul


Scriitori despre Roșia Montană: Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru, Philip Ó Ceallaigh, Vasile Ernu

De câteva zile, în fiecare seară se adună în Piața Universității un grup mare de oameni care protestează împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. Oricât de mult se încearcă pe diverse canale media minimizarea sau discreditarea protestului, chestiunea e una care ne privește pe toți, fie că ne referim la un potențial dezastru ecologic, fie la niște legi date preferențial, fie la promovarea agresivă pe bani foarte mulți care duce la distorsionarea percepției asupra faptelor. Pentru că nu cred că putem fi indiferenți față de ceea ce se întâmplă, i-am întrebat pe câțiva dintre scriitorii pe care i-am văzut în Piață - Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru, Philip Ó Ceallaigh și Vasile Ernu, ce i-a adus acolo.

Citeşte tot articolul


Neaveniţii din Piaţa Universităţii: Alice Monica Marinescu – artist de teatru

Alice este un om al teatrului tânăr: joacă, scrie şi e artist comunitar. A fost şi este implicată în multe proiecte de teatru despre care sigur ai auzit:  cum e Tanga Project sau proiectele de teatru comunitar Turneu la Ţară şi Centrul de artă Vârsta 4, de la Căminul Dr. Moses Rosen. De fapt, aici am cunoscut-o şi eu, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru 2010, la spectacolul Moses Stories. În Piaţă prima dată mi-a atras atenţia pancarta pe care o ţinea. Apoi am recunoscut-o şi uite aşa am ajuns să vorbim. Citeşte tot articolul

Neaveniții din Piața Universității: Vasile Ernu, scriitor

Vasile Ernu este scriitor, cea mai nouă carte a sa fiind Ultimii eretici ai Imperiului,  dar și un foarte lucid critic al societății în care trăim, pe care îl citim pe CriticAtac și nu numai. La ultima discuție cu el, ne spunea că "Nu-mi plac intelectualii de curte şi cred că trebuie să fii mereu în raport de exil faţă de orice formă de putere. În comunism am trăit o anumită formă de represiune, acum avem alte forme de represiune. Datoria noastră, a celor care lucrăm cu discursul şi ideile, e să punem în chestiune şi să criticăm puterea." Acum, ne arată cum aceste lucruri sunt puse în practică. Citeşte tot articolul

Neaveniții din Piața Universității: Vlad Petri, artist vizual

Pe Vlad Petri îl vezi seară de seară în Piață, cu aparatul de gât, căutând oameni și situații. Dacă cineva vrea să vadă cum este pe bune atmosfera acolo, trebuie să știe că filmele lui Vlad Petri de fiecare zi reflectă cel mai bine atmosfera de acolo. Iar dacă nu știți, Vlad a avut multe proiecte artistice interesante, care au trecut prin film, fotografie, instalații, unele care au implicat călătorie și documentare, altele foarte personale, dar toate vii, implicate, autentice. Vlad Petri nu este un artist care să stea în "turnul de fildeș". Mai multe despre el aici. Citeşte tot articolul