Radu Vancu, unul dintre poeții cei mai apreciați ai timpului nostru, a debutat recent în roman (Transparența, Editura Humanitas). Totodată, profesorul Vancu e nelipsit de la lecția de activism civic – Vă vedem din Sibiu. De un an de zile, protestează alături de alți sibieni în fața sediului partidului care conduce cum conduce România. Radu Vancu spune că nu va intra în politică, fiindcă nu îl lasă etica sa de scriitor. Citeşte tot articolul
SĂ NE CUNOAȘTEM POEȚII. O inițiativă a site-ului nostru: (și mai multe) interviuri cu poeți din vremurile noastre, oameni care trăiesc și scriu printre noi. După Livia Ștefan, iată o splendidă pledoarie pentru poezie de la una dintre cele mai apreciate poete din România, astăzi: Lia Faur. Citeşte tot articolul
SĂ NE CUNOAȘTEM POEȚII. O inițiativă a site-ului nostru: (și mai multe) interviuri cu poeți din vremurile noastre, oameni care trăiesc și scriu printre noi. Începem cu poeta Livia Ștefan. Iată, Livia.
Livia Ștefan, poetă mai ales. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre? Citeşte tot articolul
La început de august, într-o joi, Iulian Tănase îi salută pe ascultătorii emisiunii „Guerilla de dimineață”. E 07:27 și tocmai s-a încheiat „Whiskey in The Jar”, de pe un album al formației Metallica, lansat în ’99. Din vorbă în vorbă, Mitoș Micleușanu – realizează împreună „Războiul sfârșitului săptămânii”, dar astăzi sunt pe baricade în locul altor colegi – îl întreabă: Citeşte tot articolul
Protestul de pe 10 august a fost, poate, cel mai intens și variat de până acum. Am văzut oameni foarte diferiți aduși laolaltă de aceleași probleme sistemice ale statului, de piedicile puse luptei anti-corupție, de incompetența acestui guvern. Am văzut bucureșteni, oameni veniți de la mii de kilometri depărtare, plecați de foarte mulți ani din țară, oameni de 101 ani, oameni în scaun cu rotile, oameni tineri, corporatiști, bugetari, oameni veniți din toată țara, de la Satu-Mare, Oradea sau Timișoara, oameni din fieful lui Liviu Dragnea, părinți, copii, adolescenți, studenți, ingineri, IT-iști, muncitori, agricultori. Și, nu în ultimul rând, scriitori. Citeşte tot articolul
Și se făcu întuneric, de Ciprian Măceșaru, este o colecție de opt proze scurte, exemplar scrise, în care fiecare text în parte reușește să atingă un punct nevralgic al lumii de azi.
Volumul se deschide cu un text despre defazări, pierderi de tempo și sincope conjugale. În Delay, acești timpi lipsă nu-i anulează personajului numai plăcerea de a nu anticipa scorurile la meciurile din campionatul de fotbal (televizorul lui Gherasim, veciunul de la etaj, este cu câteva secunde mai rapid), dar pune și punct căsniciei sale – în favoarea aceluiași Gherasim. Citeşte tot articolul
Iulia Modiga publică un nou volum la editura Cartea Românească, Incendii, care va fi lansat la Târgul Internațional Gaudeamus. Aflată mereu în situații de urgență, în care până și memoria poate deveni „demisionară”, poezia Iuliei Modiga e conectată la comunități și situații în care vocea acestor comunități devine nucleul bazal. Așteptările pe care le creează poezia Iuliei Modiga „acceptă absența și justificările ei probabile”, responsabilizează și devine un ecou conștient al vieții noastre, a tuturor. Așteptam de mult timp o voce care își asumă riscuri și nu cedează în fața lașității inerente a speciei umane.
Ies din birt la o țigară. Apare un puradel (purdel, cum îi place lu' tată-meu să zică). Împinge un căruț cu o cutie de carton. Când ajunge în dreptul meu, frânează brusc, iiii. Îmi arată câteva manevre, viteză, frână, viteză, frână, înainte, înapoi, gata. Rânjește, hî. Îi fac cu ochiul, arăt spre cutie, ce-ai acolo? Rânjește iar. Scoate niște pantaloni de trening murdari. Îi bagă-napoi. Scoate o sticlă de cola la jumate, cu un pic de cola în ea. Și, atât? Dă din cap, nu, și scoate o banană. Din aia mică și cu puncte. O desface, mușcă un pic din vârf și scuipă (ce tare!), apoi bagă-n el cu poftă. La un moment dat, ezită, parcă ar vrea să-mi dea și mie o mușcă', sau, dracu' știe, poate mi se pare. I-a mai rămas o gură, dă să termine, se răzgândește, aruncă restul în cutie. Mai face două scheme cu căruțul și pleacă. Se oprește la următoarea pubelă, scormonește un pic, se-ntoarce, îmi arată trofeul. O chestie de pluș. Un urs, cred. Probabil murdar. Citeşte tot articolul
De câteva zile, în fiecare seară se adună în Piața Universității un grup mare de oameni care protestează împotriva proiectului minier de la Roșia Montană. Oricât de mult se încearcă pe diverse canale media minimizarea sau discreditarea protestului, chestiunea e una care ne privește pe toți, fie că ne referim la un potențial dezastru ecologic, fie la niște legi date preferențial, fie la promovarea agresivă pe bani foarte mulți care duce la distorsionarea percepției asupra faptelor. Pentru că nu cred că putem fi indiferenți față de ceea ce se întâmplă, i-am întrebat pe câțiva dintre scriitorii pe care i-am văzut în Piață - Cecilia Ștefănescu, Florin Iaru, Philip Ó Ceallaigh și Vasile Ernu, ce i-a adus acolo.
Ana Chirițoiu scrie despre literatură în România Literară și nu numai, a lucrat la revista Noua Literatură și acum lucrează pentru Agenția Împreună, un ONG care se ocupă cu problemele romilor. Ana s-a implicat de-a lungul timpului în multe cauze civice și are păreri bine argumentate despre diverse chestiuni sociale.
