111-cele-mai-frumoase-poezii-de-dragoste-c1

O antologie nu este o carte pe care o citești, ci una pe care o recitești, o subliniezi, o umpli de semne și post-it-uri, este o carte care pe care nu o împrumuți, ci care trebuie să te aștepte mereu în bibliotecă. O antologie este o carte pe care o citești altfel în funcție de vârstă, de dispoziție sau de vremea de afară. O antologie este o comoară mică de bibliofil. O astfel de carte este și 111 cele mai frumoase poezii de dragoste, de Marius Chivu și Radu Vancu.

Eu sunt o mare iubitoare de antologii. Mi-au plăcut dintotdeauna, în orice formă, pe orice subiect, și, atunci când nu le găseam, mi le făceam singură. Mi-am făcut „antologii” de citate pe diverse teme, de poezii, de fragmente în proză, de imagini, de melodii. De multe dintre ele m-am folosit în perioada când am predat literatură la liceu. Și primul gând pe care l-am avut văzând antologia de curând apărută la Editura Nemira, 111 cele mai frumoase poezii de dragoste, a fost chiar: „Ah, ce mi-ar fi folosit cartea asta pentru clasa a IX-a, la tema iubirii!”. Deh, vechile obiceiuri mor greu.

Personal, mi-a plăcut totul la antologia asta: de la selecția poeziilor (multe dintre ele îmi erau complet necunoscute, așa că m-am bucurat enorm să le descopăr), împărțirea în capitole tematice („Începuturi, împliniri, înălțări”; „Îndoieli, însingurări, încheieri”; „Întrebări, întoarceri, însemnări”) la copertă și concepția grafică. Antologia este potrivită atât pentru cunoscători, pentru că aduce laolaltă, într-un context nou, poezii deja cunoscute, cât și pentru neofiți, pentru că le deschide gustul pentru o formă de literatură care, în general, este evitată. Spre deosebire de proză, care în general e mult mai accesibilă, poezia presupune o intracțiune mult mai directă și nemijlocită cu cititorul, împlicându-l mai mult în actul lecturii (mai ales când e vorba de poezie de dragoste). E posibil ca și anumite amintiri chinuitoare din școală (că tot vorbeam la început) referitoare la epitete, comparații și comentarii literare la Luceafărul, Testament sau Eu nu strivesc corola de minuni a lumii să contribuie, de asemenea, la această ocolire a poeziei.

111 cele mai frumoase poezii de dragoste acoperă peste 200 de ani de literatură română – cel mai vechi poem datează din 1785 și-i aparține lui Ienăchiță Văcărescu, și nu, nu e nici Amărâtă turturea, nici Într-o grădină, iar cel mai nou din 2015 (de fapt, sunt mai multe: Istoria mâinilor, de Teodor Dună, De fapt, de Vsevolod Ciornei, Cine nu e mângâiat nu există, de Svetlana Cârstean, un poem din volumul aparenta naturalețe a vieții, de T.S. Khasis, Taurul mecanic, de Ștefan Manasia, Poem, de Alexandru Vlad). Sincer, nu vreau să-mi imaginez ce muncă de selecție a presupus formatul volumului: neapărat 111 poezii (pentru a se încadra în colecția editurii) și neapărat doar (!) câte o singură poezie pentru fiecare autor.

Însă, ceea ce (poate) a fost pentru coordonatori un chin, este pentru cititor un deliciu. Poeți necunoscuți și poezii surprinzătoare, mici bijuterii literare, scurte (sau lungi) revelații poetice prilejuite de întâlnirea cu poeți arhi-cunoscuți (cum ar fi un poem din manuscrisele lui Eminescu, În ochii mei nimica de azi nu are preț) sau complet necunoscuți (Gavotă, de D. Iacobescu). Mi s-a părut foarte bună opțiunea coordonatorilor de a selecta poezii mai puțin cunoscute, de a nu merge pe linia „canonică” a literaturii și de încerca, astfel, să surprindă cititorul.

Într-un articol din Dilema veche, Marius Chivu, unul dintre coordonatorii volumului, vorbește pe larg despre concepția editorială care a stat la baza antologiei. Vechi șoarece de bibliotecă, articolul său m-a făcut să visez la ore nesfârșite petrecute printre tomuri prăfuite, ore lungi de lectură întrerupte doar de bruște revelații (cum ar fi un volum de poezii în care Ana Blandiana scrisese o dedicație pentru Maria Banuș) sau de (re)descoperiri literare.

Frumusețea volumului constă tocmai în eterogenitatea conținutului său. De la sentimentele diafane ale poeților Văcărești până la limbajul frust al poeziei contemporane, niciun vers nu se aseamănă cu altul, la fel cum nici o iubire nu seamănă cu o alta. Sensibilități și vocabulare diferite, antologia e un fel de caleidoscop literar în care fiecare pagină nu te poate pregăti pentru surpriza pe care ți-o oferă următoarea. Când citești Svetlana Cârstean după ce ai citit Blaga și apoi ajungi la Leonid Dimov, nu-ți mai poți construi niciun orizont de așteptare și, de fapt, aici e tot farmecul volumului: în surpriză, în diferență, în neașteptat.

Am vrut să fac o selecție de câteva versuri dintre cele pe care le-am subliniat, însă am renunțat în cele din urmă întrucât selecția făcută avea rost doar ca subliniere pe carte, nu ca decupaj. Frumusețea pe care o descoperisem subliniind un vers se pierdea în momentul în care îl puneam într-un document Word, așa că vă las plăcerea propriei călătorii în această antologie și, mai ales, pe cea de a vă construi propriile cărări în literatura română a dragostei.

 

111 cele mai frumoase poezii de dragoste, ed. de Marius Chivu și Radu Vancu, Ed. Nemira, 2015, col. „111 poezii”

bookaholic-sustinut-de-carturesti-stripe-01

Cumpără antologia din librăria online Cărturești!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *