Dacă dilema clasică ce a fost mai întâi, oul sau găina nu are încă o rezolvare certă, întrebarea ce e mai întâi, bookaholicul sau cinefilul pare mai simplă în aparență. Spun în aparență pentru că, dacă în urmă cu două sute de ani se scriau și se citeau cărți, fără să existe noțiunea de film, acum chestiunea e puțin mai complicată. Citim și vrem să și vedem filmele sau vedem filmele și vrem să citim și cărțile sau citim cărțile și ne facem noi filmele în cap, dorind ca cineva să concretizeze pe bune demersul ecranizării.

Anul acesta la Bookfest avem toate variantele. Fie sunt cărți care ne-au plăcut și care au fost ecranizate mișto, fie sunt filme care ne-au plăcut și care ne determină să umblăm din stand în stand ca să găsim cărțile pe baza cărora au fost realizate, fie sunt doar cărți, multe cărți care așteaptă să fie transformate în filme, cel puțin în imaginația noastră.

Iată un foarte scurt (și subiectiv, dar n-avem ce face, pentru că și lectura, și vizionarea filmelor stă sub semnul subiectivității) ghid despre ce filme și ce cărți n-ar trebui ratate din perspectiva paralelei, ambivalenței carte–film.

Una dintre ultimele cărți pentru copii apărute la editura Vellant e Ivan Turbincă. Povestea lui Creangă nu mai are nevoie de niciun fel de lobby, iar ilustrațiile lui George Roșu nu sunt altceva decât un motiv în plus pentru a vă convinge să o căutați și răsfoiți la standul editurii. După ce veți ajunge acasă cu volumul în turbincă, dați un search pe Google și căutați filmul moldovenesc Se caută un paznic, în regia lui Vodă Gheorghe. E o comedie spumoasă, realizată în 1967, alb-negru, în șapte acte și care, reluând povestea lui Creangă, tratează „tema libertății și a nemuririi creând un substrat metaforic și făcându-l să fie mereu actual”(conform site-ului Cinematografia Moldovei).

La editura Polirom, anul trecut a apărut Ceai în Sahara, de Paul Bowles, carte tradusă din limba engleză de Alex Leo Șerban. Este o reeditare a apariției din 1996 de la editura Univers, intitulată la vremea aceea Sub cerul ocrotitor. Recunosc că fiind tradusă și postfațată de a.l.ș., nu am mai avut nevoie de nicio altă recomadare. Întâi am citit cartea și, după aceea, am văzut și filmul The Sheltering sky, regizat în 1990 de Bernardo Bertolucci, cu Debra Winger, John Malkovich și Campbell Scott în rolulrile principale. E una dintre ecranizările cele mai reușite și fidele pe care le-am văzut până acum.

Când ajungeți la standul editurii Nemira, întrebați și de Eleganța ariciului, de Muriel Barbery. Am înțeles că urmează o reeditare. Și cartea, și filmul (regizat de Mona Achache) sunt potrivite pentru un weekend relaxat și o esacapadă de tandrețe, amuzament și filosofie, așa cu promitea Le Monde la apariția cărții, în 2006.

Dacă în 2012 Tim Burton regiza magnific Alice in Wonderland, în 2016 produce ecranizarea celei de-a doua povești de-ale lui Lewis Carroll, Alice Through the Looking Glass, regizată de data aceasta de James Bobin. Prima ecranizare este fabuloasă din toate punctele de vedere, rămâne să vedem cât de fidel a fost Bobin viziunii lui Burton. Un ajutor real îl are cu siguranță și de la actorii principali care au rămas aceiași, Mia Wasikowska, Johnny Depp și Helena Bonham Carter. La Bookfest, Alice este celebrată prin două noi apariții: la editura Nemi avem Alice în Țara Minunilor, ilustrată și repovestită pentru cei foarte mici de Emma Chichester Clark și tradusă în română de Veronica D. Niculescu, iar la Humanitas Junior o veți găsi tot pe Alice în Țara Minunilor, dar de data aceasta într-o superbă ediție tradusă de Antoaneta Ralian după textul original a lui Lewis Carroll, cu tot cu ilustrațiile lui John Tenniel. De cealaltă parte, Alice în Țara din Oglindă vă așteaptă la editura Arthur, în ediția din 2012, tradusă tot de Antoaneta Ralian și ilustrată de Irina Dobre.

Și, pentru că Israelul e țara invitată în acest an la Bookfest, m-am gândit, pentru a completa acest ghid de paralele reușite carte–film, să vi-l propun pe David Grossman cu trei cărți traduse și apărute și la noi și trei filme de succes premiate și apreciate la nivel mondial: volumul Cineva cu care să fugi de acasă (editura Niculescu, 2006) cu filmul Someone to Run With,  apărut tot în 2006 și regizat de Oded Davidoff, o redare fidelă a candorii pe care Grossman a conturat-o acestei povești despre căutare și regăsire; Cartea de gramatică interioară (editura Univers, 2012), ecranizată în 2010 în regia lui Nir Bergman – Intimate Grammar; iar ultima recomandare, Copii în zig-zag (editura Unives, 2005), cu ecranizarea din 2012 – The zig-zag kid, în regia lui Vincent Bal.

Mă opresc aici, dar exemple sunt încă foarte multe, numai bune să satisfacă gusturile diferite ale bookaholicilor, ale cinefililor, ale bookaholicilor-cinefili și ale cinefililor-bookaholici.


Citește numărul 3 complet aici

Bookshake este un cotidian editat de Bookaholic.ro și Florin Iaru, la inițiativa Centrului Ceh. Ziarul se găsește la Bookfest 2016 (1-5 iunie), la standul Bookshake (pavilionul 4), unde este distribuit gratuit participanților. Articolele vor putea fi citite și online pe bookaholic.ro.

Ilustrație: Ana Preduș

Psiholog de profesie, a lucrat în domeniul dezvoltării şi trainingului. Momentan, expatriată în Germania, se ocupă de îmblânzirea limbii, iar în timpul rămas are grijă, cu neostoită pasiune, de cărţi şi de alte minuni. Adeptă a cultului "bucuria vieţii", e responsabilă cu colectarea de zâmbete şi poveşti.


Un comentariu
  1. Tomassino

    Salut MEB.

    Acest subiect, cartea bate filmul vs filmul bate cartea, merită probabil o … ai ghicit..carte !.
    Rar, dar foarte rar, se poate întâmpla să vezi un film care să reflecte o carte citită, în care să regăsești lumea pe care mintea ta a plăsmuit-o din acea carte…
    Ar fi posibil ..dacă ești chiar tu și scenograful și regizorul și costumierul și…tot…
    Ideea este că fiecare individ are propria lui percepție și de la aceste percepții și până la transpunerea în imaginii, pe o peliculă…e-o cale atât de lungă !

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *