Numele Sylviei Plath trebuie să vă sune cunoscut, dacă nu pentru că ați citit ceea ce a scris (poezii sau romanul autobiografic ”Clopotul de sticlă”), atunci măcar din pricina filmului omonim sau al relației controversate cu poetul Ted Hughes. Destinul Sylviei s-a încheiat tragic și mult prea devreme.
Deși majoritatea o cunoaștem ca scriitoare, astăzi vom încerca să o descoperim împreună ca artistă. V-am mai spus, la un moment dat, că Sylvia obișnuia să deseneze și să picteze, iar acum ceva timp vă dezvăluiam și câteva dintre operele grafice a trei mari scriitori, tot americani.
Când citiți și vedeți desenele Sylviei, puteți avea ca soundtrack melodia lui Ryan Adams sau cea a băieților de la Manic Street Preachers de aici, ambele inspirate de poeta americană.
În 2011 au ieșit la lumină, pentru prima dată, schițele, desenele și picturile Sylviei Plath. La Galeria Mayor din Cork Street, Londra, au fost selectate 44 de desene semnate de autoare și expuse publicului larg. Expoziția a fost gândită astfel încât să ofere o perspectivă complementară asupra vieții și artei Sylviei – ea însăși mărturisea, într-unul dintre jurnalele sale, că nutrește o dragoste aparte pentru ceea ce reprezintă ”the deepest source of inspiration: art”.
Imagini din galerie la momentul expoziției și catalogul aferent acesteia
Până să facă parte dintr-o expoziție, operele de artă ale scriitoarei (care sunt strâns legate de opera ei scrisă) au fost în grija fiicei ei, Frieda, care se pare că le-ar fi moștenit de la tatăl ei, Ted Hughes. Iată ce dezvăluia Frieda Hughes (ea însăși pictoriță, poetă și autoare a câtorva cărți pentru copii) despre mama sa și preocuparea ei în ceea ce privește arta:
Although my mother is known primarily for her semi-autobiographical novel The Bell Jar and her poetry – particularly her last collection, Ariel, published posthumously in 1965 following her suicide on 11 February 1963 – her passion for art permeated her short life. Her early letters and diary notes and poems were often heavily decorated, and she hoped that her drawings would illustrate the articles and stories that she wrote for publication.
De fapt, Sylvia era pasionată de desen încă de mică (așa cum am aflat din cartea Eye Rymes: Sylvia Plath’s Art of the Visual, de Kathleen Connors și Sally Bayley). Aurelia Plath, mama acesteia, se pare că a făcut eforturi considerabile pentru a le insufla pasiunea pentru artă copiilor ei, Sylvia și Warren.
Sylvia și Warren – mai multe imagini cu scriitori la vârsta copilăriei aici
Le-a decorat camera de joacă cu imagini artistice, le punea foarte des piese clasice, dar și cântece pentru copii, le dădea planșe și instrumente pentru a picta – pe scurt, făcea tot posibilul pentru a le stimula copiilor abilitățile creative. De asemenea, Aurelia cânta la pian și a încercat să o învețe și pe Sylvia. Mai mult, mama Sylviei Plath era pasionată de literatură și de poezie, în particular, așa că, încă de la vârste fragede, Aurelia obișnuia să le citească copiilor ei opere clasice.
De exemplu, plecată într-o vacanță la bunicii ei, Sylvia, în vârstă de doar 8 ani, le scria părinților ei scrisori sub formă de poeme, le vorbea despre desene și culori, părând extrem de preocupată de aceste două domenii artistice.
February 20, 1940
Dear Mother
I liked your letter.
The waves were up to our
front steps they were as high
as the window!
And I wrote a letter to
Aunt Dot.
The letter said how
Dlightful is to fly!
And showed a picture
of aunt dot flying
with a wand (which
grandpa said was an ice-cream
cone, or a flower.) (Ha Ha)
(My letter is short)
The only colors I may use
are, yellow, purple, orange red blue.
the light that is glass
is rainbow colors! bye now.
From Sylvia
With Love.
(transcriere a scrisorii din cartea Eye Rymes: Sylvia Plath’s Art of the Visual, de Kathleen Connors și Sally Bayley)
Vedere din camera 26 din Hotelul Bearn din Paris
Vedere din Spania
Fără nume (studiu asupra unei biserici și a unei capele)
Când a crescut, a continuat să se împartă între desene și poezie, fiind convinsă că nu se pot realiza una fără cealaltă. A studiat desenul și pictura la Smith College. După ce a absolvit, a luat o bursă Fulbright la Newnham College, Cambridge. Moment în care l-a întâlnit pe Ted, s-au căsătorit în 1956 și au plecat în luna de miere în Paris și Benidorm – în această perioadă, Sylvia a făcut cele mai multe din desenele și picturile rămase astăzi, inclusiv autoportretul său (imagine principală) și două schițe ale portretului lui Ted Hughes.
Tot fiica ei, Frieda, vorbește în The Guardian despre cât de prolifică în artă a fost Sylvia imediat după căsătorie:
In 1956 an article she wrote about Spain was published in the Christian Science Monitor, illustrated with one of her drawings of Spanish fishing boats.
On 28 August she wrote to her mother, Aurelia Plath: “I feel I’m developing a kind of primitive style of my own which I am very fond of. Wait till you see. The Cambridge sketch was nothing compared to these.”
Another article, “Explorations Lead to Interesting Discoveries”, was published on 19 October 1959 by the same magazine, using drawings she’d done some time earlier of an old wood-burning stove, tyre and wheelbarrow outside a shed, and of a collection of earthenware bottles. The first of these drawings is included in the exhibition with a second, slightly different study of exactly the same subject.
My mother often drew her subject more than once; my father’s profile was, to my knowledge, drawn twice, once facing left, and once facing right, while they were in Paris.
Literature and art continually linked aspects of my parents’ lives; my father mentions my mother’s drawings in his last collection of poems,Birthday Letters. In his poem “Your Paris” he directly refers to my mother drawing the Paris roofs, a traffic bollard, a bottle, and him, too.
Imediat după publicarea celor două articole ilustrate de Sylvia Plath, ea și soțul ei s-au mutat în America. Acolo, în 1958, scriitoarea ar fi primit o scrisoare de la ARTnews, rânduri în care i se solicita un poem despre artă. Sylvia nu s-a lăsat așteptată și a scris nu unul, ci opt poeme care îi aveau ca sursă de inspirație pe artiștii ei preferați – Paul Klee, Henri Rousseau și Giorgio de Chirico.
După aceea, având deja succes în literatură (poeziile ei fiind foarte bine întâmpinate de critică), a renunțat la arta grafică și a decis să continue pe linia literară. Totuși, a continuat să facă ilustrații pentru unele dintre poeziile ei, deși nu le-a publicat niciodată împreună.
Invitată la o emisiune radio de la postul ”The voice of the poet”, Sylvia afirma că principala ei sursă de inspirație atunci când scria era pictura și nu muzica sau alte forme artistice.
Întorcându-ne la desene și picturi, poeta americană a adus un plus scrierilor ei prin arta grafică – eu am fost uimită de candoarea lor, de atenția la detalii, dar mai ales de aerul copilăresc pe care îl inspiri privindu-le. Plăcerea de a desena obiecte, animale, peisaje, oameni, merge, mi se pare mie, într-o direcție ludică – spre deosebire de poemele Sylviei.
Câteodată literatura și pictura se întâlnesc, exact cum vă spuneam și mai devreme, ca în cazul compoziției ”Clopotul de sticlă”, unde desenul face foarte clar referire la pasajul din carte în care personajul central spune:
I had removed my patent leather shoes after a while, for they foundered badly in the sand. It pleased me to think they would be perched there on a silver log pointing out to sea, like a sort of soul-compass after I was dead.
Probabil că, dacă am fi obiectivi, deși frumoase, precise, realizate de o mână talentată, desenele Sylviei Plath nu ar fi atras atenția publicului și criticilor dacă nu am fi vorbit despre una dintre cele mai faimoase poete ale secolului XX.
Cum nu putem să-i judecăm opera grafică decât prin prisma operei literare (pentru că privirea bookaholicului impune această ”citire”), nu-mi rămâne altceva de făcut decât să sper că v-ați bucurat de această ”descoperire” și că acum o iubiți și mai mult pe Sylvia :), o artistă desăvârșită.
Surse: telegraph.co.uk, mayorgallery.com, flavorwire.com, guardian.co.uk, huffingtonpost.com, amazon.com
pacat ca nu le-a facut pe ambele in continuare!
Complet de acord!