Tag: paris
Când dragostea e mai presus de ură: „Nu veți avea ura mea”, de Antoine Leiris
După știrile de aseară, în care am aflat de atacul terorist de la Barcelona, mi-am amintit, din nou, de o carte fabuloasă pe care am citit-o toamna trecută și despre care, cu urgențele cotidiene, nu am apucat să scriu până acum: Nu veți avea ura mea, de Antoine Leiris. Un volum inedit de non-ficțiune, o carte care te dezechilibrează și reechilibrează, o altfel de pledoarie pentru iubire, una sfâșietoare, dar frumoasă, copleșitoare, dar necesară, dureroasă, dar plină de speranță. O carte ce se cere citită, mai ales în vremurile pe care le trăim (din 2016 și până în ianuarie 2017, de pildă, au fost mai bine de zece atentate numai în Europa). Citeşte tot articolul
Autori în casă, autori acasă – #8: Andrei Novac
Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica Autori în casă, autori acasă este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Andrei Novac ne povestește despre o copilărie care se desface ca un drum pe care se pășește continuu: pe drumul pe care merg,/ forma lui este asemănătoare/ cu cerul pe care îl ridici,/ mereu după ploaie. Citeşte tot articolul
Perspective feline, perspective canine – #6: Daniela Luca
De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Daniela Luca și Bambi formează o adevărată familie, cu un lung șir de povești pe care și-l împărtășesc una alteia, cu ascendente astrologice comune sau pasiuni pentru cărți și autori. Bambi e o mică vedetă pe Facebook, iar diminețile Danielei încep ritualic cu poezii și Bambi.
George Banu lansează volumul al III-lea din „Parisul personal – Familia din Rivoli 18” în cadrul FNT
Pallady scriind. Un jurnal plin de entuziasm, admiraţie, dragoste, revoltă şi dezgust
O definiţie a cronicii. Jacques Lassaigne şi volumul „Pictori pe care i-am cunoscut”
Prin labirintul amneziei voluntare – „Ca să nu te pierzi în cartier” de Patrick Modiano
„Porumbelul”, de Patrick Süskind – o pasăre care schimbă destine
Câte clişee despre Paris încap într-o carte? Toate! – „Un apartament la Paris”, de Michelle Gable
Sărbătoarea continuă, a lui Hemingway, bestseller după atacurile din Paris
Muzică, tăcere și puterea însingurării – „Toate diminețile lumii”, de Pascal Quignard
Orizontul, de Patrick Modiano – prezentul locuit de trecut
Eugène Ionesco, portret făcut de criticul Eugen Simion în jurnalul său parizian
Nu întâmplător l-am ales pe Eugen Simion pentru portretul lui Eugène Ionesco. Sau poate că Timpul trăirii, timpul mărturisirii, jurnalul său parizian, m-a ales pe mine, împărtăşindu-mi că „Parisul este un mit pe care trebuie să-l meriţi”. Nu e un oraş, ci un univers şi „trebuie să intri în el în vârful picioarelor, aşa cum merg, dimineaţa, ideile”. Citeşte tot articolul
Cizme, robă, cămașă de noapte – de Jorge Amado
"Cizme, robă, cămașă de noapte", cartea brazilianului Jorge Amado apărută în colecția Globus a editurii Univers, m-a prins destul de greu, motiv pentru care am fost tentată să urmez sfatul lui Jorge Luis Borges din “Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea” și anume: "dacă o anumită carte vă plictisește, lăsați-o din mână!". M-am încăpățânat însă să descopăr ceea ce promitea titlul ei reușit și am citit-o (mai greu, recunosc) până la capăt. Citeşte tot articolul