Tag: jorge luis borges

Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea

Aveam cinci ani în 1986, când a murit scriitorul argentinian Jorge Luis Borges. Deci ar fi fost imposibil, cel puțin din acest motiv, să-l întâlnesc deși mi-ar fi plăcut. Și nu puținele poeme și povestiri pe care le-am citit din opera lui m-au făcut să mă gândesc, în mod stupid, la asta, ci altceva: “Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea” (Polirom), o carte care nici măcar nu e a lui, ci una editată de poetul american Willis Barnstone, dar care cuprinde prelegeri și discuții purtate de Borges la New York, Boston, Chicago cu diverși oameni de litere sau de radio/tv pe când acesta avea 80 de ani.   Citeşte tot articolul


Inscrieri la atelierul de scriitura creativa „Secretele capodoperei”

Principalul obiectiv al acestui atelier de scriere creativa este de a identifica, analiza si folosi în propriile texte anumite procedee narative si stilistice prezente în operele unor importanti scriitori de limba spaniola, cei mai multi fiind laureati ai Premiului Cervantes – cea mai prestigioasa distinctie acordata operelor literare scrise în limba spaniola –, supranumit Nobelul Hispanic. Citeşte tot articolul

”Windows on the World” sau ce văd scriitorii de la ferestrele lor

Pe Matteo Pericoli l-am descoperit acum câteva zile. Atunci v-am povestit despre una dintre ideile sale faine - operele literare ca machete. Astăzi însă, i-am găsit un alt proiect tare simpatic despre care trebuie să aflați și voi. Acesta se numește Windows on the World. Ce face ilustratorul? Primește fotografii (sau merge personal în orașele respective), iar apoi desenează imaginile de la ferestrele scriitorilor din toată lumea. Apoi publică ilustrația sa împreună cu o mică descriere a priveliștii de la fereastra lui / ei scrisă de autorul în cauză.  Citeşte tot articolul

Cinci manuscrise cu desene – Dostoievski, Proust, Borges, Tolkien, Beckett

Acum puțin timp vă arătam câteva fotografii cu scriitori în compania mașinilor de scris. Singurul lucru care le poate întrece, în opinia mea, este scrisul de mână.

Când descoperi (chiar și virtual) manuscrise ale unor autori faimoși nu poți să nu te bucuri. Întotdeauna mi s-a părut că felul în care scriem - mai ales în epoca tehnologiei - spune foarte multe lucruri despre noi, despre personalitatea noastră și, de ce nu, despre gusturile noastre. Cam așa este și cu scriitorii. Chiar nu contează că nu înțeleg limba rusă pentru a-i admira manuscrisele lui Dostoievski, de exemplu.  Citeşte tot articolul


Insolitul în povestirile lui Adolfo Bioy Casares – O păpușă rusească

Pe bună dreptate prozatorul argentinian Adolfo Bioy Casares s-a revendicat de la scriitori ca Franz Kafka sau Borges – în colaborare cu cel din urmă, de altfel, a şi scris câteva volume. Imaginarul său, apropiat şi de cel al lui Mircea Eliade, este unul care, prin stranietatea sa, desfide cotidianul, uzualul. Cu alte cuvinte, personajele lui Casares sunt puse în situaţii în care banalul de zi cu zi este pur şi simplu anulat. Printr-un stil simplu, direct, concis, lipsit de orice podoabă stilistică inutilă, uşor histrionic, poveştile lui Adolfo Bioy Casares – mici bucăţi de virtuozitate literară – surprind acel insolit încapsulat în realitatea noastră de zi cu zi, care se dezvăluie unor personaje mai mult sau mai puţin pregătite pentru această revelaţie.

Citeşte tot articolul


20 de scriitori la vârsta copilăriei în fotografii

Gândul la 1 iunie și implicit la Ziua Copilului m-a făcut să mă întreb care sunt cărțile care mi-au plăcut mult în copilărie. Nu mi-au venit extrem de multe în cap, în afara poveștilor, basmelor și a celor binecunoscute (Tom Sawyer, Cireșarii, Amintiri din copilărie etc.). Așa am ajuns să mă întreb cum arătau oare unii dintre scriitorii mei preferați la vârsta copilăriei. Iar ceea ce am descoperit m-a amuzat teribil. Unii dintre ei (Sylvia Plath, Patti Smith, Stephen King) erau extrem de simpatici, veseli și dulci, alții (Nabokov, Fitzgerald) aveau deja o personalitate puternică, unii seamănă cu viitorii scriitori, iar pe alții nici nu i-am recunoscut. Citeşte tot articolul

3 cărți cu care adormi sau te trezești râzând

Îmi plac și nu-mi plac serile când ajung praf acasă și tot ce (mai) vreau e să sar într-un film sau într-o carte, cu un pahar de vin și un pic de lumină: de la monitor sau veioză. Nu-mi plac pentru că nu sunt un fan al orelor lungi de muncă, cred sincer că viața e în altă parte. Și totuși îmi plac pentru că mă aduc în starea perfectă de evadare în cu totul altceva decât ce mi s-a întâmplat peste zi. Dacă nu ar fi fost aceste zile, nu mi s-ar fi întâmplat două seri și o dimineață despre care îmi place să povestesc. Citeşte tot articolul

Cercurile concentrice ale relecturii: Aleph – Jorge Luis Borges

Decupări, replieri, simboluri repetate și un mare text care se tot rescrie. Așa s-ar putea rezuma scriitura lui Jorge Luis Borges, autorul care este de părere că perspectiva cititorului este cea care rescrie la infinit același text. Literatura repetă la nesfârșit aceleași câteva teme, singurul lucru care se modifică fiind timpul scriiturii și al lecturii. Temele principale folosite de Homer se regăsesc în operele contemporane. Totuși, perspectiva este alta. Borges este fascinat de această idee a textului care se scrie la nesfârșit, al acelorași simboluri care sunt reutilizate de la o epocă la alta, de ideea că doar pierzându-ne în această relectură a textului care se rescrie la fiecare citire vom ajunge să înțelegem textul suprem, una dintre obsesiile scriitorului argentinian. Citeşte tot articolul

Cartea de nisip sau cartea infinită

Poţi spune asta doar deschizând cărticica lui Borges la povestea Cartea de nisip. Sau o poţi spune după ce îţi dai seama că, deşi ai închis cartea, povestea nu s-a terminat. Ce ai citit îţi va reveni ca acele vise perfect clare, de care îţi aminteşti la o anumită mişcare a mâinii, un anumit cuvânt spus într-un anumit fel, o anumită lumină care face o anumită umbră. Poveştile din Cartea de Nisip sunt nişte clipe visate, pe care le vei mai trăi. Citeşte tot articolul