Tag: kazuo ishiguro

Câștigătorul premiului Nobel pentru Literatură 2017 este Kazuo Ishiguro

Kazuo Ishiguro a câștigat în 2017 Premiul Nobel pentru Literatură. Autorul englez a fost recompensat de Academia Suedeză pentru romanele de „o mare forță emoțională”, care au „dezvăluit abisul din spatele sentimentului iluzoriu de conectare cu lumea”. Citeşte tot articolul

O librărie londoneză promite cititorilor câte o carte pe lună până la sfârșitul vieții

ATTENTION, READERS OF THE WORLD - THIS IS FOR YOU, așa își începe, pe propriul site, anunțul de zile mari, Heywood Hill, o librărie londoneză independentă care-și sărbătorește cei 80 de ani de existență în cel mai frumos mod posibil: dăruind cărți. Citeşte tot articolul

Cum scrii o carte. Sfaturi de la 10 autori celebri – din „Cum să citeşti un romancier”, de John Freeman

Există experienţe pe care, înainte de a le trăi, îţi place să ţi le imaginezi întocmai. De puţine ori, însă, ceea ce ai văzut cu ochii minţii va semăna cu realitatea. De la cafeaua băută în tihnă într-o sâmbătă dimineaţa până la romanul pe care îţi doreşti să-l scrii, imaginaţia e un joc continuu. Ajungi inevitabil la momentul în care, de exemplu, sâmbăta dimineaţa te trezeşti mahmur sau obosit sau intervine ceva şi atunci poţi să îţi iei adio de la cafeaua ta băută în linişte. Tot aşa, vine şi momentul în care va trebui să începi să scrii cartea pe care ai tot amânat-o. Citeşte tot articolul

Cititul în ceaţă: Uriaşul îngropat, de Kazuo Ishiguro

Începe minunat cel mai nou roman al lui Kazuo Ishiguro, Uriaşul îngropat : Dacă ai fi vrut să găseşti un drum şerpuit sau o pajişte liniştită de felul celor ce aveau să aducă mai tîrziu faima Angliei, ai fi căutat mult şi bine. În locul lor, erau kilometri întregi de pămînt părăsit şi necultivat; ici şi acolo, cărări aspre, tăiate cu greu peste dealuri abrupte şi mlaştini mohorîte. La vremea aceea, majoritatea drumurilor lăsate de romani erau deja distruse sau năpădite de vegetaţie, adesea complet luate în stăpînire de natura sălbatică. Rîurile şi mlaştinile erau complet acoperite de ceţuri îngheţate, ce le conveneau de minune uriaşilor care pe atunci încă mai trăiau în zonă. Citeşte tot articolul

Pagini de cărți celebre adnotate de câțiva autori

Nu știu voi cum ați fost, dar eu aveam o adevărată obsesie în a nu scrie niciodată nimic pe vreuna dintre cărțile pe care le am în bibliotecă. Insistam cu ardoare și pe lângă prietenii cărora le împrumutam. Depuneam mare efort în ”instruirea” tuturor: să nu le murdărească, să nu le îndoaie colțurile etc. Știu, pentru unii dintre voi poate părea foarte, foarte ciudată atitudinea mea.

De ceva timp, m-am mai relaxat. Am început să fac adnotări pe cărți, să pun post it-uri, să subliniez pasaje care mă interesează. Și asta pentru că m-am împrietenit și mai mult cu ele, cred eu. Citeşte tot articolul

10 majordomi în literatură

Majordomii în literatură sunt genul acela de personaje cărora le-ar trebui un capitol special, la care scriitorii să revină din când în când. De la criminali, la confidenţi şi prietenoşi, bine instruiţi şi educaţi, majordomii au folosit drept punct de inspiraţie pentru numeroşi scriitori, majoritatea britanici sau irlandezi. Astăzi am vrut să facem şi noi un top cu cei mai interesanţi majordomi fictivi, cu care ne-am întâlnit deseori în lectură.

Citeşte tot articolul

Julian Barnes a câștigat premiul Man Booker pentru Ficțiune

Dacă ar fi să potrivim o veche vorbă după cîștigul recent al lui Julian Barnes, ar ieși ceva de genul: The fourth time is a charm! Și fanii, și scriitorul britanic au răsuflat ușurați după ce premiul Man Booker Prize a mers în 2011 la Julian Barnes și romanul său "The Sense of an Ending", pe care autorul îl consideră cel mai bun al său din ultimii 5 ani. Citeşte tot articolul

Nocturne: cinci povești despre muzică și amurg

Ați avut vreodată, impresia, după ce ați ieșit din amorțeala zilei și începe să se lase seara, că lucrurile abia urmează să se întâmple? Sentimentul ăla de "stă să plouă", ca în piesa care încă se mai joacă lunea, în Green Hours :) . Așa că îți suni câțiva prieteni, dar toată lumea e cam ocupată sau fără chef, ajungi până la urmă acasă și-ți dai seama că și tu ești, de fapt, cam plictisit, și după câteva încercări cam aleatorii de a te apuca de ceva, nici n-ai observat când e noapte de-a binelea și mai bine te-ai culca. Cam așa am avut impresia, după ce am terminat de citit „Nocturne: cinci povești despre muzică și amurg”, ultima carte publicată de Kazuo Ishiguro. Citeşte tot articolul

Mă gândesc să ascult mai multe cărţi

Înainte să înveți să citești, cineva ți-a povestit. Când timpul nu prea mai e de partea ta, ai putea la fel de bine să te întorci la asta. Oricine locuieşte fără părinţi, petrece zilnic 8 ore la birou şi încă vreo două în trafic înţelege unde bat. Drumul până la birou e şi el fragmentat între metrou, autobuz şi mers pe jos, aşa că am cam renunţat la citit, pentru că nu prea se leagă nimic. Îmi mai rămân serile- sau, aşa cum mă sfătuieşte tot mai multă lume în ultima vreme, cărţile audio. Ar însemna să am de două ori mai mult timp pentru „citit” şi, uneori, să am vocile unor tipi faimoşi ca Robin Williams, Burt Reynolds, Johnny Cash, Stephen Fry sau Sean Penn, spunându-mi poveşti la mine acasă- sau oriunde trebuie să-mi ţin ochii în monitor, pe fereastră, sau la grimasa demanding a șefului :) Citeşte tot articolul

Secrete bine păstrate

E foarte greu să vorbeşti despre romane cum e Să nu mă părăseşti (trad. Vali Florescu) fără teama de nu dezvălui prea mult. Pentru a păstra intactă bucuria unui cititor nou, cred că ar trebui vorbit cu moderaţie despre identitatea cu totul aparte a personajelor, ca şi despre descoperirile pe care ele le fac (şi care au, toate, legătură cu viaţa, cu rostul ei). Citeşte tot articolul

Name
E-mail