Bookaholic

Trăim într-o epocă în care sexul nu mai este de mult un tabu – cel puţin în lumea occidentalizată –, dar, cum de-a lungul timpului, referirea la sex a fost făcută mai degrabă şoptit, în spatele perdelelor, ca şi cum ar fi fost ceva ruşinos, s-au născut numeroase mituri, anecdote, şi impresii, mai mult sau mai puţin bazate pe realitate. Almanahul sexului de Francesca Twinn este o cărţulie plină de informaţii, date, povestioare, statistici, citate, cazuri extreme şi curioase, porecle, expresii, simboluri, legate de sex şi de atitudinea oamenilor despre sex. Volumul acoperă o arie largă, oferind exemple din preistorie, trecând prin Antichitate, Evul Mediu, ajungând până în prezent. Extrem de variat ca informaţie, aproape ameţitor prin modul în care trece de la date random, cum ar fi, de pildă, că aproximativ un sfert dintre japonezii de 30-34 de ani sunt virgini, la liste (de exemplu, o listă de persoane celebre prin virginitatea lor presupusă) şi topuri (top al celor mai sexy cântece din toate timpurile, alcătuit de Rolling Stone), Almanahul sexului este o istorie condesată a ideilor despre sex, aşa cum este el văzut de diferite culturi, în diferite epoci.

„Majoritatea persoanelor de 16-24 de ani ar renunţa mai degrabă la sex decât la telefoanele mobile, în vreme ce majoritatea celor de peste 45 de ani ar renunţa mai degrabă la sex decât la obişnuita lor cană de cafea sau de ceai.”

După cum era de aşteptat, cuvântul „sex” are printre cele mai multe căutări pe Google, în jur de 425 de milioane (mai mult decât „god” sau „porn”), iar cibersexul, spun o serie de studii ale psihologilor australieni, este una dintre cauzele principale care duc la divorţ! Poate părea o ciudăţenie, dar adevăratele ciudăţenii sunt alte cazuri, cum ar fi cel al unui englez arestat pentru că „a făcut dragoste cu caldarâmul” sau cazul unei secretare din Los Angeles care s-a căsătorit oficial cu… un pietroi de 25 de kilograme. De reţinut pentru femeile cu doctorat: „apare o tendinţă de două ori mai mare de a accepta sexul anonim decât la femeile fără diplome”.

„Când o femeie din Cali, Columbia, face sex pentru prima oară cu soţul, trebuie să fie de faţă şi mama ei./ În Evul Mediu, incompetenţa sexuală era considerată motiv de divorţ – însă numai dacă putea fi demonstrată în faţa tribunalului./ În Franţa medievală, soţiile care comiteau adulter erau silite să fugă pe stradă după o găină, complet dezbrăcate./ În Anglia, până în 1884, o soţie putea ajunge la închisoare dacă nu făcea sex cu soţul ei./ În India, când femeile Toda se mărită, trebuie să facă sex şi cu fraţii soţului.”

Informaţiile „ştiinţifice” – cum ar fi că imboldul sexual este alimentat de testosteron şi estrogen, pentru ca afecţiunea să fie explicată prin eliberarea oxitocinei, a vasopresinei şi a serotoninei – sunt alternate cu mici pastile cu anecdote sau cu explicaţii ale unor expresii precum „friends with benefits” sau „dejafuck”. La capitolul „Afaceri internaţionale”, aflăm că englezii şi francezii se războiau şi în privinţa chestiunilor legate de sex: francezii numeau sifilisul „boala englezească”, iar englezii îi spuneau „boala franţuzească”. Nu lipsesc nici bancurile:

„Într-o zi, Domnul a venit la Adam şi i-a spus: «Am veşti bune şi veşti proaste». Adam a zis: «Păi, dă-mi întâi veştile bune». Domnul i-a explicat: «Am pentru tine două organe noi. Unul se cheamă creier. Cu el vei putea să creezi tot soiul de lucruri, să rezolvi problemele şi să porţi conversaţii inteligente cu Eva. Celălalt organ pe care-l am pentru tine se cheamă penis. O să-ţi dea mare plăcere fizică şi cu el vei putea reproduce forma ta de viaţă, de-acum inteligentă, şi o să populezi această planetă. Eva o să se bucure tare mult că ai acest organ şi-i poţi face copii». Adam, foarte entuziasmat, a strigat: «Mi-ai făcut daruri măreţe. Care ar putea fi veştile proaste după aşa noutăţi grozave?» Domnul s-a uitat lung la Adam şi a zis, cu mare tristeţe: «Niciodată n-o să poţi folosi aceste daruri în acelaşi timp.»”

Almanahul cuprinde şi o Istorie condensată a sexului, care începe, evident, de la… Adam şi Eva. Istoria este pigmentată cu fel de fel de momente şi concepţii care azi ni se par ridicole, cum ar fi că femeilor a trebuit să li se dea voie prin lege (prin secolul XIII, în Scoţia) să îi ceară pe bărbaţi în căsătorie. Ironic, în 1913 (!), sexul oral este interzis prin lege în Statele Unite. Numai că legea a fost cu numărul 69, aşa că i s-a spus Legea 69. În 1933 are loc prima reconstruire a unui penis amputat, iar în 1944, Ernst Gräfenburg introduce noţiunea de „punctul G”. În 1946 încă era impudic să porţi bikini pe plajă, aşa că lui Pat Riley, prima femeie din Australia care a purtat bikini, i s-a cerut, de către poliţie, să părăsească plaja.

Problema virginităţii încă duce la multe bizarerii: nu mai demult de 1998, în Germania, fetele care fuseseră dezvirginate puteau cere să fie despăgubite dacă relaţia cu bărbatul respectiv nu rezista. De la amuzant la tragic – tot mai multe femei nord-africane aplează, în Paris, la operaţii de himenoplastie –, şi înapoi la amuzant: câteva expresii argotice pentru pierderea fecioriei – „spargerea lacătului”, „coitus acceptus”, deliciu turcesc”.

„În Europa antică, femeile, pentru a-şi spori fertilitatea, beau o poţiune făcută din praf de uter de iepuroaică, creier de vrabie sau penis de lup; pentru a o reduce, jurau pe dinţii şi degetele unui prunc mort sau pe testiculele unei nevăstuici.”

Explicit şi amuzant, relaxat şi informativ, Almanahul sexului nu este nici pe departe o lectură scandaloasă (cred că nici nu se mai poate vorbi în mod real despre „scandal” în societatea noastră), dar cu siguranţă ar ultragia, şi la noi, sensibilităţile pudice, persoanele inhibate din cine ştie ce motive, poate ar fi chiar interzis în ţările în care încă există o strictă moralitate privind sexul. Eu aş recomanda Almanahul sexului în primul rând persoanelor cu prejudecăţi – poate, cine ştie, se mai emancipează puţin, pentru că emancipare presupune în primul rând o informare corectă şi exhaustivă, ceea ce reuşeşte să ofere această carte.

Poate că adolescenţii ar citi-o încă hlizindu-se, persoanele scorţoase ar închide-o de la primele pagini – aş fi curioasă ce efect ar avea această carte în rândul a diferite categorii de oameni –, dar o atitudine gratuită de respingere a unei asemenea cărţi nu face decât să confirme încă o dată concluziile acesteia: avem o istorie plină de inhibiţii şi idei preconcepute, care au dus la numeroase mituri şi istorioare amuzante şi groteşti, care mai mult rău au făcut decât au protejat o moralitate oricum ipocrită a societăţii. Almanahul sexului ne invită în primul rând să cunoaştem mai bine istoria unui aspect important al vieţii, despre care toată lumea vorbeşte, mai pe ocolite sau făţiş.

Francesca Twinn, Almanahul sexului, traducere de Odalina Giani, Humanitas, 2009