Cine nu se bucură atunci când găsește cărți apărute acum ceva timp, care nu se prea mai găsesc în librării, mai ales la prețuri mici? Să-și ia un pachet de 10 cărți, să zicem, cu 70-80 lei, deci cam cu cât ar da pe 2-3 apariții noi? Mai ales că, sinceri să fim, nu le-am citit pe toate la timpul apariției lor. Sau le-am împrumutat unor prieteni care au uitat să ni le dea înapoi. Întotdeauna se întâmplă. Toți facem asta. Sau am uitat noi că am vrut să le citim la un moment dat și apoi ne-am luat cu alte apariții editoriale. Motive pot fi multe.
În căutare nu neapărat de chilipiruri, ci de cărți faine care ne lipsesc din bibliotecă, ne-am uitat pe LibMag, de unde am făcut o selecție de zece titluri excelente din literatura universală, ale căror traduceri au apărut mai demult la editurile românești.
Harmonia Caelestis, de Peter Esterhazy
O istorie de familie complexă, întinsă pe 800 de pagini, parțial autobiografică, în care, spune chiar autorul, “am vrut să clarific relația cu tatăl meu”. Cartea este cu atât mai relevantă, ținând cont că autorul face parte dintr-o familie veche și aristocratică din Ungaria, cu un important rol istoric. Esterhazy este un scriitor care inovează mult în text, care testează diferite formule narative, unele atiipce și a cărui lectură e mereu o provocare.
Acid House, de Irvine Welsh
E o carte cu povestiri bizare și foarte interesante, ciudat dedicată părinților lui cu care, ne spunea chiar Irvine Welsh într-un interviu, a avut o relație foarte bună. E un Welsh sută la sută, cu toată intensitatea și franchețea scrierii concentrate pe texte scurte, și cu toate temele cu care scriitorul scoțian ne-a obișnuit: droguri, violență, sexualitate, personaje puternice și psihologii complicate.
M-am măritat cu un comunist, de Philip Roth
Unul dintre cele mai controversate romane ale lui Philip Roth (nici el mai puțin controversat și, cu atât mai mult, admirat pentru stilul incisiv), un roman al furiei care, spun criticii, este de fapt al răzbunării pe fosta soție, printr-o împletitură de detalii autobiografice, ficțiune și mesaje politice sau sociale.
Disperare, de Vladimir Nabokov
O poveste a dublului, deloc singulară în cărțile lui Nabokov, a unui om ce pare că și-a întâlnit geamănul în persoana unei persoane fără adăpost care nu e însă conștient de asemănare. Disperare a fost ecranizat in 1978 de Rainer Werner Fassbinder, scenariul fiind semnat de Tom Stoppard.
Fecioara și căpcăunul, de Michel Tournier
Cu titlul orginal Gilles & Jeanne, reinventează povestea Ioanei d’Arc și a lui Gilles de Rais. Demonicul, viciosul, perversul, crudul Gilles e alături de fecioara, angelica și curajoasa Ioana d’Arc într-o poveste ce arată că raiul și iadul sunt, de fapt, fețele aceleiași monede.
Cum văd eu distracția, de Will Self
“Cred că lumea poate fi adesea înspăimântoare, devenind un spaţiu în care se supravieţuieşte cu greu. Mulţi oameni simt că nu au control sau putere asupra propriilor vieţi, aşa că nu consider că scrierile mele sunt neverosimile sau stranii.”, ne spunea acum ceva timp Will Self într-un interviu. Iar cartea asta este un tur al grotescului, al limitei dintre realitate și ficțiune sau dintre adevăr și psihoză.
Puls, de Julian Barnes
Sunt povestiri scurte în Pulsul lui Julian Barnes, apărute inițial în reviste precum The New Yorker sau Granta, mici fragmente de viață, care iau pulsul existenței și reflectă, în spate, o dinamică complexă a relațiilor umane prin momente semnificative.
Un om în întuneric, de Paul Auster
“O carte excepțională… Probabil cea mai bună carte a lui Paul Auster de până acum. La fel ca marele roman antirazboi Abatorul cinci al lui Kurt Vonnegut, Un om în întuneric atinge o profunzime a sentimentelor și emoțiilor rar întâlnită. Este cu adevarat o operă de arta.”, scria în San Francisco Chronicle la apariția cărții.
Kremlinul de zahăr, de Vladimir Sorokin
Etichetat de presa occidentală, care l-a îmbrăţișat încă de la prima sa carte, Coada (publicată la editura pariziană Syntaxe, în 1985), drept „bad-boy”-ul literaturii ruse contemporane, Sorokin se delectează în a călca pe toate bătăturile. Citește toată cronica romanului aici.
Prieten drag. Tovarăș al răposatului, de Andrei Kurkov
Cartea este o mică bijuterie care se citește cu sufletul la gură. Tolia, personajul principal și naratorul volumului, este un tânăr puțin peste 30 de ani, cu o căsnicie ratată, fără slujbă (deși are studii superioare), fără niciun chef de a mai trăi din pricina lipsurilor și a vieții rutinate. Este un ins comod, așa că, atunci când se hotărăște să-și încheie socotelile cu viața, nu are curajul de a o face. Curând însă, găsește soluția ideală: să fie omorât. Cronică aici, interviu cu scriitorul aici.
