Adina Rosetti, autoarea romanului Deadline, a scris o carte pentru copii, Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul (publicată la Editura Curtea Veche), o poveste inundată de imaginație și culori. Din ea scot capul fel de fel de personaje care le povestesc copiilor cum stă treaba cu timpul și curgerea lui. Cartea este feeric ilustrată de Cristiana Radu, care a inventat, în nuanțe hipnotice, un întreg regat în care domnesc Domnul Azi, bătrana Doamnă Ieri, Domnișoara Poimâine sau spiridușul Vreodată. Adina Rosetti povestește cum a construit toată lumea asta și cum a făcut să traducă un concept abstract – timpul – într/o poveste cu foarte multe întâmplări.

Te rog să povestești și pentru noi cum ai început să te gândești la povestea asta, cât timp ți-a luat s-o scrii și în ce ritm ai pus-o cap la cap?

N-am început să mă gândesc deloc la o poveste anume, pur și simplu am fost oarecum provocată să inventez pe această temă. Pe la 3-4 ani, fetița mea, Clara, nu prea înțelegea cum statea treaba cu timpul și obișnuia să întrebe, plină de candoare, dacă a trecut mâine și când urmează să vină ieri. Cât despre poimâine și alaltăieri, erau noțiuni mult prea complicate. Am început să inventez niște personaje prietenoase, care să o facă să înțeleagă ce înseamnă cuvintele astea atât de abstracte. Așa au apărut Domnul Azi, bătrana Doamnă Ieri, Domnișoara Poimâine, spiridușul Vreodată și celelalte personaje din carte. La început, nu exista o poveste propriu-zisa și nici prin cap nu-mi trecea să aștern pe hârtie bazaconiile pe care le povesteam seara, la culcare, până când Cristiana Radu m-a rugat sa-i dau o poveste pentru copii să o ilustreze pentru un concurs international. Atunci, în lipsă de alta idee, m-am apucat sa scriu povestea Domnisoarei Poimâine, pentru că îmi era cel mai la îndemână. La concurs n-am mai participat, pentru că am ratat deadline-ul, și povestea a stat în sertar mai mulți ani, până când s-a ivit ocazia să o publicam la Curtea Veche, editura care a îmbrățișat proiectul de la prima citire.

Luca citește

Luca citește

Ai citit, probabil, multe cărți pentru copii. Există autori de care te-ai simțit mai apropiată, lângă care ai așeza-o pe raft și pe Domnișoara Poimâine?

Din cărțile pe care le-am citit în copilărie, cred că nimic nu m-a încântat mai mult decât Aventurile lui Habarnam si-ale prietenilor săi și Vrăjitorul din Oz. Înca le mai am și i le-am citit Clarei în edițile vechi, pe care le-am avut si eu. Dar n-as așeza-o pe Domnișoara Poimâine alaturi de aceste romane, as aseza-o mai degraba într-un raft cu literatură contemporană pentru copii, aș pune-o să bea ceai cu Dragonul care iubea ceaiul (creat de Alina Darian), să se lase adormită de Somnul Victoriei Pătrașcu, să se împrietenească cu prințesele date uitarii (Philippe Lechermeier si Rebecca Dautremer) sau să se sperie de infricosatorul, dar inofensivul, Gruffalo.

Nu ți-a fost teamă că un subiect atât de abstract, cum e timpul, ar putea părea „greu“ de abordat într-o carte pentru copii, sau complicat de înțeles pentru ei?

Tocmai asta am încercat să fac, să îmblânzesc aceste noțiuni abstracte, să mă joc cu ele și să transform adverbele de timp în niște cuvinte prietenoase și jucăușe. Oricum,  copiilor le plac lucrurile astea, le place absurdul, se dau în vânt dupa suprarealism și adora arta contemporană, tocmai pentru dimensiunea ei ludică. Mai cred și că ăștia mici sunt mult mai inteligenti și mai intuitivi decât am vrea noi, oamenii mari, să credem, și că universul lor nu se reduce doar la cățeluși și pisicuțe, cu părul creț sau nu…

Autoarea si copiii ei, Clara și Anton.

Autoarea si copiii ei, Clara și Anton.

Cum au reacționat copiii tăi după ce a apărut cartea și le-ai putut citi din ea, ei fiind deja familiarizați cu povestea?

A fost puțin mai complicat. Povestea a crescut, practic, împreuna cu Clara, i-am citit-o încă de la început, în toate variantele, astfel ca, 5 ani mai târziu, când a apărut pe hârtie, nu mai era entuziasmată decât de desenele minunate ale Cristianei. Plus că de varianta orală la cea scrisă au existat diferențe mari, iar ei îi plăcea mai mult o versiune intermediară… Însă cartea a fost un motiv de mândrie în fața colegilor de clasă, ceea ce e destul de important la vârsta asta (are aproape 9 ani). Dacă mama ta e singura mamă fără iPad, măcar scriitoare pentru copii sa fie!

Cât despre Anton (3 ani si 10 luni), va prefera întotdeauna o carte cu mașinuțe, avionașe și tractoare!

Adina, Clara și Cristiana Radu, ilustratoarea cărții

Adina, Clara și Cristiana Radu, ilustratoarea cărții

Cum ai lucrat cu Cristiana Radu, ilustratoarea cărții? Au fost momente în care tu ai fi văzut altfel personajele sau culorile unei anumite scene? Ar fi interesant să povestești puțin cum se negociază între scriitor și ilustrator identitatea vizuală a personajelor.

Aș vrea să pot povesti mai mult, dar noi nu am negociat nimic! Sigur că povestea desenată nu seamănă cu ce mi-am imaginat eu. E însă muuult mai frumoasă! Am văzut desenele în mai multe etape de creație, de la storyboard, până la planșele finale, însă nu am simțit nevoia să intervin în vreun fel (desigur, au fost ajustări, dar foarte mici, de exemplu înainte să plece cartea la tipografie, am schimbat în text culoarea unei panglici, pentru că în desen apărea o altă culoare…:). Pur și simplu, cred că între mine și Cristiana este alchimie perfectă și cred că la fel este și între textul și ilustrațiile cărții, care se completează de minune. Ilustrațiile au o viață proprie, nu cred că e important să redea cât mai fidel textul, ci să-l îmbogățească cu detalii noi.

atelier Diverta Baneasa

Instantaneu din timpul unui atelier organizat intr-o librarie

Da, am participat cu mare emoție, ca de fiecare dată când trebuie să „dau ochii cu publicul”. A fost haos, veselie, curiozitate și multă joacă, răspunsuri neașteptate și câteva reacții care m-au impresionat enorm: desene făcute de copii cu personajele cărții sau chiar fișe de lectură, precum cele făcute de mama „domnișorului” Luca.

desenele Flaviei, pornind de la personajele cărții

desenele Flaviei, pornind de la personajele cărții

 Cum ți se pare că arată segmentul de carte pentru copii făcută în România? Nu mă refer la traduceri, ci la ce se face strict aici, pentru că genul ăsta, din cauza costurilor mari, presupuse de ilustrare, e foarte afectat și marginalizat chiar, cu foarte puține excepții.

Costurile sunt doar „presupus”mari, pentru că nu mi se pare că ilustratorii în România sunt plătiți la adevărata lor valoare – vorbim de luni întregi de muncă pentru o carte, de o pasiune dublată de o migală enormă. Nu stiu ce să răspund, astfel încât să nu cad în pesimism, tristețe etc… Nu cred că apar într-un an nici 10 cărți pentru copii românești, frumoase, originale și creative (asta nu pentru că nu ar fi oameni talentati, ci pentru că se publică foarte greu și se preferă traducerile în proporție covârșitoare), în timp ce în Europa este o piața uriașă, se experimentează mult și apar cărti-obiect spectaculoase. Dar cred că mai bine întrebăm editorii cum stă treaba cu piața de carte în România…

Mara citește

Mara citește

Din experiența ta, ai observat să existe anumite povești iubite de copii mai mult decât altele? Ce face dintr-o carte de copii un succes, după standardele copiilor?

Cum spuneam mai sus, copii se dau în vânt după absurd (părțile preferate din Alice în Țara Minunilor sunt tocmai cele mai absurde, iar Clara este înnebunită după poveștile pentru copii ale lui Eugen Ionescu și după jocurile de cuvinte din versurile lui Grete Tartler.) Vor să fie amuzați, să le vorbești pe limba lor, să nu-i plictisești și, mai ales, să nu le strecori cu orice preț sau în mod prea evident o morală. Recunosc sincer că asta mă enervează și pe mine, poveștile scrise de dragul moralei!

De la o vârstă încolo, cred că funcționează foarte bine lectura de identificare, de unde și succesul monstruos al tuturor volumelor de tip Jurnalul unui puști/ puștoaice, pe care puștii zilelor noastre le devorează. Spre regretul meu, nu cred că Jules Verne, Hector Mallot sau Edmondo de Amicis mai au șanse reale în fața noii literaturi pentru copii…

Adina Rosetti

Adina Rosetti

Au fost momente, în timpul lucrului la Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul când nu ai știut ce curs să dai întâmplărilor? Cum ai mers mai departe și cum ai decis dimensiunile poveștii?

La un moment dat, aveam prea multe personaje și cam toate erau „principale”. Dezvoltasem o intrigă pe mai multe planuri demna de Game of Thrones! Cristiana era ușor îngrozită de atâtea personaje sș îmbârligături narative, așa că am decis să scriu o poveste mult mai simplă, pe „doar” două planuri. În rest, totul a curs simplu și firesc, premisa fiind una cât se poate de obișnuită: ce-ar fi dacă Timpul ar incepe, dintr-odată, să curgă mai repede (era în perioada în care Clara își dorea să fie mare mai repede).

cu Clara

cu Clara

Te interesează să mai scrii o carte pentru copii? Îți cer copiii tăi (inclusiv!) încă o poveste?

Daaa, de-abia aștept să mai scriu o carte pentru copii! Mai ales că îi sunt datoare și lui Anton cu o poveste în care să fie personaj. Stiu exact despre ce va fi și deja am făcut și planul cu Cristiana: o să ne jucăm puțin de-a experimentul și de-a colajul cu cuvinte și desene. Îmi mai trebuie doar… timp!

Dacă e să compari cărțile cu care ai crescut tu, cu cele care sunt acum citite de mare parte din copii, care ar fi diferențele cele mai evidente?

Ritmul extrem de alert, aproape cinematografic. Copiii obișnuiți cu smartphone și tabletă nu prea mai au rabdare…

Clara dă autografe

Clara dă autografe

Ce te-a motivat să insiști să duci povestea Domnișoarei Poimîine la bun sfârșit, în contextul în care mulți autori de cărți pentru copii și mulți ilustratori sunt îngrijorați că tot mai multe edituri resping astfel de propuneri, din cauza costurilor?

Tocmai faptul că nu m-am gândit nici o secundă la publicare! În general, nu-mi fac niciodată griji de felul ăsta, pentru că nu cred că e treaba scriitorului. Treaba scriitorului e doar să scrie, a ilustratorului doar să deseneze, restul sunt detalii care nu țin de noi. Chiar dacă piața de carte o să dispară cu desăvârșire, eu tot o sa le spun seara copiilor povești, iar Cristina, sunt sigură, o să continue să aștearnă pe hârtie lumile ei fermecate!

in jurul cartii s-au adunat copii și părinți în mai multe librării mari din București

in jurul cartii s-au adunat copii și părinți în mai multe librării mari din București

Adina Rosetti invită cititorii Domnișoarei Poimâine la un atelier pentru copii, organizat la Bookfest, pe 30 mai, de la ora 11.00, la standul editurii Curtea Veche.

Toate imaginile folosite în acest material aparțin Adinei Rosetti și au fost folosite cu acordul ei.

critic literar, redactor Observator Cultural, fost redactor Cotidianul, colaborator Dilema Veche, co-autor al romanului colectiv Rubik


Un comentariu
  1. Pingback: INTERVIU: Adina ROSETTI | Romanian Itineraries

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *