Cărţile "cum să...", transformate în artă de Lisa Kokin

Trebuie să vă spun încă de la început că nu am fost niciodată atrasă de cărţile motivaţionale. Stiţi voi, genul acela care promite să ofere soluţia pentru o carieră de succes, un cont bancar mereu plin, o siluetă de vis, o viaţă de basm, sănătate de fier, fericire veşnică şi desigur, pacea mondială. Toate în doar zece paşi, evident. Le văd prin librării la loc de cinste şi mă abţin cu greu să nu-i dau un bobârnac tipei surâzătoare de pe copertă, cea care vrea să ne transmită mesajul că ea a reuşit, graţie sfaturilor din carte, să fie cea mai şi cea mai. Eu nu le găsesc sensul şi nu cred în puterea lor miraculoasă.

Tocmai de aceea m-am bucurat când am descoperit că cineva s-a gândit să transforme astfel de cărţi în artă. E vorba de Lisa Kokin, o artistă americană care şi-a obţinut diploma la California College of the Arts, care predă la diferite şcoli de artă şi care de vreo douăzeci de ani încoace creează diverse instalaţii, sculpturi şi obiecte în care foloseşte, printre altele, cărţi.

Îşi găseşte material de lucru în centrele de reciclare, aşa că, după ce adună volumele nedorite de nimeni, se pune pe treabă. Coase, capsează, lipeşte, îmbină materiale textile cu text, imagini sau fotografii. Cu cărţile de self-help găsite, Lisa a creat o serie tare frumoasă de instalaţii colorate, folosindu-se mai ales de coperte şi cotoare. Uneori a păstrat titlurile intacte, alteori le-a mărunţit şi le-a folosit în diverse moduri şi s-a inspirat din tema propusă de carte pentru a-şi boteza lucrările. În ce s-au transformat cărţile motivaţionale? De cele mai multe ori în imaginea unor elemente naturale, precum flori, petale, picături. E un fel de reamintire a originii cărţilor, căci ele au fost cândva copaci şi fibre vegetale.

Pe lângă talent, Lisa are şi umor , căci ne spune despre această serie creată de ea:

”Sometimes the titles remain partially or wholly intact, but sometimes I sacrifice the titles to make cheery shapes like flowers and leaves, which I hope will create eternal happiness for the viewer in five days or less.”

Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu, care nu am în bibliotecă genul acesta de cărţi, le-aş ţine pe perete pe cele folosite de Lisa Kokin în arta ei.

Panacea Pizpireta