Noriko este din Japonia şi taie frumos şi adânc în cărţi. Pentru că aşa reuşeşte să construiască perspective paralele: toate pleacă din paginile cărţilor, iar unele le continuă prin imagini motivele, poveştile, cuvintele cheie, detaliile. În paralel, Noriko sculptează în hârtie, face instalaţii din ea, o pune dezintegrându-se în sertare metalice, ca şi cum dosarele ce au fost odată acolo s-ar fi scurs şi pasta lor a cam ros-o timpul. Pentru ea, lumea chiar e o pagină albă, pufoasă, o bucată de hârtie în care imaginile se impregnează prin semne, tăieturi, se stratifică. Ca şi în noi, de altfel.
Rezultă reliefuri cu forme surprinzătoare, care se dezvăluie diferit în funcţie de cum le priveşti. Cum sunt şi lumea, cărţile pe le parcurgem: se aşază diferit, se suprapun şi ne lasă semne diferite.
Sculpută în atlase. Şi mapamondul arată altfel, mai poetic livresc.
Mi-ar plăcea ca astfel de semne să ne ghideze în intersecţii, atunci când te grăbeşti şi
nu ştii în ce parte să o iei ca să bifezi întâlnirea de pe agendă. La fix!
Ce spune Noriko Ambe despre sculpturile ei:
Cutting book work is like collaboration for me. And it is important to choose the materials carefully because printed matter conveys a message automatically. The relationship between the linear actions and the materials is like the relationship between human beings and their restricted environment, a connection that is interested in me, too.
Şi feţele se schimbă, se dezbracă de învelişuri la vedere. Sculptură în albume.
Mi-ar plăcea să răsfoiesc un album astfel tratat. Să văd atâtea în spatele privirilor fixe.
Animal path
Perfect lovers. Mai poezie de atât pentru mine nu există! Miezul lor e milimetric identic.
Cel mai mult îmi plac albumele artiştilor răstălmăcite de tăieturile ei. Statement-ul stă sub forma pozei de deschidere: Artists who make pieces, Artists who do books (2008). Iar răstălmăcirile imaginate, insistă Noriko, îşi aduc tributul artistului respectiv, sunt operate după ce ea i-a studiat lucrările şi apoi hotărăşte subce formă să sculpteze imaginea lor în oglinda stilului ei:
This project is not a way to express myself by using these catalogs to create fancy objects or collages or secretly insert myself into the work like a trompe l’oeil, nor sculpt using the books as a material.
The process of creation was divided into roughly three stages. First, I earnestly established a deep respect for the artists and verified what they expressed through their art. After assimilating that information I decided on the theme (title) that needed to be expressed. Through a filter, the filter being me, the work was made while cutting as though I was having a dialogue with each single page.
Artists who make pieces, Artists who do books (2008)
Tăieturi într-un album de Damien Hirst, artistul britanic faimos care expune cadavrele formolizate.
Operaţie pe cord deschis într-un Atlas de Gerhard Richter.
Pornind de la albumul Attention to Detail, curat de Chack Close. Şi într-adevăr atenţia la detalii e uluitoare.
Sculptură în catalogul “In the Studio, Alberto Giacometti”
Dar cărţile şi paginile lor tăiate îşi pot duce viaţa şi continua povestea şi în sertare abandonate, pe care le transformă aidoma. Acum conexiunile lor tăiate au acelaşi efect şi asupra materiei înconjurătoare: legăturile din rândurile lor întrerupte despart sertarele în două.
În final, un tablou recreat din intervenţiile pe carte.
Mai sunt multe de descoperit şi citit, aşa că mai rămâneţi un pic cu Noriko Ambe. Timpul se va sculpta altfel, dacă nu mai lent, măcar mai artist. Şi totuşi vă întreb: ce album, carte, atlas aţi vrea voi să reformulaţi?
