Eli Bădică

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


Înscrie-te la Concursul Național de Design de Carte, ediția a 2-a

Anul trecut vă povesteam despre inițiativa curajoasă de la noi de a organiza un concurs de design de carte, numit Cele mai frumoase cărți. Prima ediție și-a ales câștigătorii în octombrie 2012 și a fost posibilă grație Asociației pentru Performanță și Cultură, sprijiniți de Uniunea Editorilor din România și Headsome Communication.

În 2013, în perioada 1 august - 10 septembrie, editurile, graficienii sau designerii de carte din România și din Republica Moldova sunt chemați să-și înscrie creațiile apărute în ultimul an și să concureze cu acestea pentru titlul de Cele mai frumoase cărți. Citeşte tot articolul


La mulți cititori, Gellu Naum!

  Începem luna august în forță, sărbătorind 98 de ani de la nașterea minunatului scriitor Gellu Naum (1915, București - ”centrul lumii suprarealiste”, conform lui Andre Breton). Ce ne-am putea dori noi, bookaholicii, astăzi? Să călătorim cu Apolodor în lumi fantastice, să-l ascultăm și vedem pe Gellu Naum, să visăm că are cititori în toată lumea, că se fac cozi de 1 august la librării pentru volumele lui, epuizându-se toate tirajele, că se fac tatuaje cu versuri din poemele lui și se cântă cu Ada Milea la unison pe National Arena. Citeşte tot articolul

”The Following” sau când Poe = Religie => Cult criminal

În weekend, fiind atât de cald în timpul zilei, m-am refugiat în camera cu aer condiționat. Pe lângă cărți, mi-am downloadat câteva filme și seriale. Întâmplarea face să fi tras, fără să știu despre ce este vorba, serialul TV ”The Following”. Am început să mă uit la el (are doar un sezon, 15 episoade a câte 42 de minute, și în 2014 va apărea cu o nouă serie) și trebuie să vă spun că m-am abținut cu greu să nu pierd nopțile pentru a-l vedea până la sfârșit. Pentru că are o notă literară - dusă la extrem, spre obsesie - m-am hotărât să vă povestesc puțin despre acest serial și să vă recomand să-l vedeți. Citeşte tot articolul

10 cărți poștale trimise de scriitori cunoscuți

Cărțile poștale, întocmai precum scrisorile, sunt obiecte ce aparțin mai mult de trecut decât de prezent. Știm ce sunt și cum se folosesc, dar câți dintre noi mai trimitem astăzi o carte poștală? Din păcate, odată cu tehnologia, pierdem alte mici plăceri ale vieții. Până spre sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, actul de a trimite cărți poștale era încă destul de practicat. De altfel, astăzi vom citi, cu nerușinare :), misivele unora dintre cei mai importanți scriitori din secolul trecut și prezent.  Citeşte tot articolul

Să devorăm cărțile la propriu – înghețată cu inspirație livrescă

În plină caniculă, cu chef de ducă și citit, am putea savura nu numai o bere, ci și o înghețată cu arome inspirate de cărți. Și, având în vedere că luna iulie este sărbătorită în America - luna națională a înghețatei - cei de la Quirk Books s-au gândit să ne trezească pofta de cărți ... la propriu!

Astfel, aceștia au alcătuit o mini-serie de mostre de înghețată, distrându-se la maxim :). Cine știe, poate vreun producător va fi atent la valul stârnit de ei și vor scoate o ediție specială pentru bookaholici. Citeşte tot articolul


Cinci schițe și planuri de cărți scrise de autori

V-ați gândit vreodată la cum se naște o carte? Dacă ea a fost scrisă dintr-o suflare, fără a ști finalul de la început, sau scriitorul respectiv a trebuit să-și planifice fiecare mișcare?

Recunosc, pe mine mă preocupă foarte tare acest aspect. Și, după cum veți vedea mai jos, am găsit câteva exemple de scriitori care și-au notat desfășurarea cărților lor cu o acribie de invidiat - eu una nu aș avea răbdarea necesară să fac asta.  Citeşte tot articolul


Semnați aici, vă rog! – 20 de scriitori și autografele lor

Sigur, am mai discutat despre cât de mult ne plac scriitorii. Și ce plăcere deosebită avem de a ne băga nasul în tot ceea ce ține de viața și opera unui autor. Totuși eu nu am înțeles niciodată mania unora de a colecționa semnăturile unor persoane publice, celebre și tot tacâmul. La o adică, invoc utilitatea: la ce-ți folosește un autograf identic cu altele (sute, mii, milioane)? Citeşte tot articolul

Cinci manuscrise cu desene – Dostoievski, Proust, Borges, Tolkien, Beckett

Acum puțin timp vă arătam câteva fotografii cu scriitori în compania mașinilor de scris. Singurul lucru care le poate întrece, în opinia mea, este scrisul de mână.

Când descoperi (chiar și virtual) manuscrise ale unor autori faimoși nu poți să nu te bucuri. Întotdeauna mi s-a părut că felul în care scriem - mai ales în epoca tehnologiei - spune foarte multe lucruri despre noi, despre personalitatea noastră și, de ce nu, despre gusturile noastre. Cam așa este și cu scriitorii. Chiar nu contează că nu înțeleg limba rusă pentru a-i admira manuscrisele lui Dostoievski, de exemplu.  Citeşte tot articolul


Zece scriitori în compania mașinilor de scris

Mașinile de scris au un aer aparte, vintage, care mă farmecă și acum. De multe ori, citind o carte, mi-am imaginat autorul acesteia apăsând pe tastele unei mașini de scris, în intimitatea camerei lui/ ei de lucru sau în aer liber, într-un loc în care inspirația, imaginația și talentul se întâlnesc.  Astăzi sunt puțini scriitorii care mai folosesc o mașină de acest tip, mulți preferă laptop-ul - deși mai comod și mai rapid, parcă se pierde ceva din lentoarea actului de a scrie, din magia și greutatea fiecărui cuvânt (pe care nu îl poți șterge, trebuie să scrii totul din nou), din sunetul grav și sacadat care răsună din fiecare tastă. Citeşte tot articolul

Cu actele la control – pașapoartele a 8 scriitori

În copilărie m-au fascinat actele pe care se puneau ștampile și îmi aduc aminte că unul dintre motivele pentru care vroiam să cresc era chiar acesta: să fac și eu rost de o carte de identitate, de un pașaport ș.a. Inutil să vă spun că am găsit, la un moment dat, o ștampilă a unei firme și m-am apucat să ”validez” tot ce-mi trecea în cale (inclusiv pe mine). Iar amintirea primului pașaport este una dintre cele mai frumoase din viața mea de adolescent, tocmai datorită sentimentului de libertate pe care mi-l oferea. Cam aceasta ar fi legătura personală cu materialul de față și principalul motiv pentru care m-am gândit să caut pașapoarte ale scriitorilor. Citeşte tot articolul

Trei americani celebri pentru că sunt … hoți de cărți

Desigur, titlul v-a contrariat. Dacă ați fost, până acum, la fel de naivi precum mine încât să credeți că nu sunt oameni care fură cărți, v-ați înșelat. Acum ceva timp am început să mă uit la un serial american numit White Collar - pe scurt, în centrul acțiunii este un intelectual evazionist, Neal Caffrey, care acceptă să ajute, grație expertizei sale, o divizie a FBI să-i prindă pe cei ca el: hoți de obiecte de artă sau falsificatori. Subiectul mi s-a părut, de la început, fascinant: să ai o pregătire atât de mare în ceea ce privește istoria artei și să o folosești pentru a fura mi se pare de domeniul SF-ului. Dar nu, există sute de cazuri care stau la baza serialului amintit. Ei bine, să sustragi sau să falsifici un obiect de artă este una, dar să faci același lucru cu cărțile este revoltător și cel puțin ciudat. Dacă mai și afli că sunt mai multe cazuri de furt de carte (în special rară) decât de obiecte de artă, atunci este imposibil să nu fii cel puțin curios.  Citeşte tot articolul

Viața intimă a cinci scriitori în fotografii de nuntă – Virginia Woolf, Hemingway, Arthur Miller, Rushdie, Alan Moore

Suntem în plin sezon al nunților - sunt convinsă că o mare parte dintre voi vă căsătoriți sau mergeți la nunta cuiva zilele acestea. Așa că ce poate fi mai potrivit pentru noi, bookaholicii, dacă nu să citim despre căsniciile unora dintre scriitorii noștri dragi și să privim fotografiile lor de nuntă? O să dați peste povești despre cum să trăiești fericit până la adânci bătrâneți dacă ești scriitor (simplu, îți cauți un Leonard Woolf răbdător și grijuliu), despre cum să-ți înșeli partenera și să fii descoperit de fiecare dată - așadar despre scriitori nestatornici -, despre care este autorul care a rămas cu buza umflată după un menage a trois, părăsit de nevastă pentru o altă femeie, despre cât de frumoase sunt iubirile scriitorilor (cu tot cu fotografiile lor de început), dar cât de greu le este unora dintre ei să aibă relații de lungă durată.  Citeşte tot articolul

Cum petrec 15 dintre cei mai îndrăgiți scriitori – fotografii de petrecere

Zile mai lungi, căldură, lecturi, vacanțe și ... petreceri! Cam așa aș descrie eu anotimpul în care suntem, în câteva cuvinte. Și cum cele mai faine petreceri se dau acum, mă gândeam că nu ar strica să-i vedem pe unii dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți scriitori și în această ipostază de petrecăreți.

De la firi extrem de extroverite la cele timide, de la ținute de gală la complet fără haine :), de la petreceri cu mulți invitați la cele intime, de la alcool curgând în râuri până la seri dansante, de la locuri cu fițe până la ultima bodegă: cam așa arată seria de fotografii cu scriitori la petreceri pe care v-am pregătit-o pentru astăzi. Să vă bucurați de imagini! Citeşte tot articolul


Un nou joc literar: titluri de cărți cu o literă lipsă

De câteva săptămâni bune se tot plimba pe Twitter hashtag-ul  #bookswithalettermissing. Și a cam devenit viral, extrem de mulți oameni amuzându-se prin scoaterea unei litere din titlul vreunei cărți cunoscute. Un utilizator însă, @darth, s-a gândit că ar fi păcat de titlurile puse la bătaie dacă nu ar fi folosite și altfel. Așa că s-a pus pe treabă la butoanele Photoshop-ului și a ilustrat câteva dintre cele mai inspirate ”creații”. Citeşte tot articolul

Cazul Toni Morrison sau pericolul cenzurii în anul 2013

Când am citit un articol despre faptul că una dintre cărțile scriitoarei afro-americane Toni Morrison, The bluest eye, a fost clasificată drept ”nepotrivită” de către părinții elevilor dintr-un liceu american și au cerut retragerea cărții din bibliografii printr-o petiție, mi-am zis că nu-i adevărat. Ba da, este. Și este nu numai trist, ci și îngrijorător. The bluest eye este prima carte a lui Toni Morrison, publicată în 1970, și spune povestea lui Pecola, o tânără de culoare. De-a lungul timpului, din pricina temelor pe care le tratează (incest, molestare, rasism), a fost de mai multe ori în pericolul de a fi cenzurată. Însă nu s-a întâmplat (din fericire!). Citeşte tot articolul