Eli Bădică

Eli Bădică

și-a încheiat studiile de licență la Facultatea de Litere, UB, Literatură Universală și Comparată, iar pe cele de masterat la SNSPA, Antropologie. În prezent, este redactor colaborator la „Suplimentul de cultură”, „DLITE”, „Revista Arte și Meserii” etc. Printre altele, managerul proiectului „Carte peste carte” al Asociației Paspartu. Editor, coordonează colecția „n'autor”, de literatură română contemporană de la Editura Nemira.


Obiecte livrești practice

Suntem pasionate de tot ceea ce este legat de cărți - și voi știți acest lucru prea bine, nu întâmplător v-am arătat sute de obiecte și accesorii livrești. Din fericire, nu suntem singurele, căci altfel nu ar mai exista artiștii care tot creează (dublând sau inventând) lucruri frumoase pornind de la cărți.

În materialul de față, admirăm câteva obiecte practice (portofele, suporturi de pahare și cutii de bijuterii) pe care zău că le-am cumpăra și folosi până s-ar rupe :). Iar majoritatea sunt chilipiruri (cu atât mai bine, nu?). Citeşte tot articolul


Rețetă pentru o seară reușită: ”Comedie neagră” după Peter Shaffer, la Godot

Am fost iar la o piesă de teatru și vă mărturisesc că, inițial, după ce ”Comedia neagră” s-a terminat, aproape de miezul nopții, și-mi așteptam rândul să ies din Godot Cafe-Teatru, mă gândeam că nu voi putea să vă spun mai nimic despre ce am văzut în afară de faptul că a fost fain, că o să râdeți mult și o să plecați din sală într-o dispoziție de zile mari. Dar, veți vedea, după câteva zile în care imaginile din piesă mi s-au perindat prin cap, m-am înșelat: vă pot povesti puțin mai multe despre textul piesei, despre autorul acesteia, despre regizor (și implicit montarea piesei), despre actorii de pe scenă ș.a.m.d. Citeşte tot articolul

Ascultă singura înregistrare audio păstrată cu Virginia Woolf

Săptămâna trecută a ieșit la iveală, via Dangerous Minds, singura înregistrare audio care s-a păstrat cu vocea Virginiei Woolf. Această înregistrare există fizic la British Library National Sound Archive. Pe site-ul Virginia Woolf Society am găsit câteva informații în această privință: se pare că scriitoarea britanică a fost de trei ori în direct la radio BBC - prima dată împreună cu soțul ei, Leonard Woolf, în 1927, participând la o discuție pe tema ”Are Too Many Books Written and Published?” (script încă păstrat); apoi la o discuție despre Beau Brummell, în 1929, script-ul emisiunii dispărând peste ani (a fost totuși publicat în ”Listener” în același an); în cele din urmă, a fost invitată să vorbească în cadrul programului numit Words Fail Me, în 1937. Citeşte tot articolul

Feliz Cumpleaños, dragă Pablo Neruda!

La două zile după ziua de naștere a lui Marcel Proust, dar la 33 de ani distanță și în alt colț de lume (Parral, Chile), venea pe lume ”cel mai mare poet al secolului XX, în orice limbă” (Gabriel Garcia Marquez), Pablo Neruda. Și-a ales numele după cel al reprezentantului realismului ceh, poetul Jan Neruda și, curând, a înlocuit și din punct de vedere legal Neftali Ricardo Reyes Basoalto cu Pablo Neruda. Poetul chilian a fost extrem de bine receptat încă din tinerețe atât de către conaționali, cât și de oamenii din lumea largă, ajungând, cu doi ani înainte de moartea sa din 1973, să primească Premiul Nobel pentru Literatură. Citeşte tot articolul

Interviu cu Dora Pavel: ”Pe măsură ce scrii roman după roman, îţi urmezi drumul tot mai sigur, dar şi mai singur”

Cu puțin timp în urmă, scriam impresiile personale la adresa romanului Do Not Cross, semnat de Dora Pavel și apărut recent la editura Polirom. Am stat de vorbă apoi, prin e-mail, cu scriitoarea clujeană. Am descoperit nu numai o romancieră matură, cu un stil pe care îl stăpânește desăvârșit, ci și un om deosebit, cu un spirit ce debordează de tinerețe. Și mi-am dorit să o cunoașteți și voi la fel, astfel încât i-am adresat întrebări nu numai despre ultima sa carte, ci și despre profesia de scriitor și biografia care a condus spre aceasta, despre trecerea de la poetă la romancieră, despre cititorul ei ideal, despre literatura română de astăzi, despre lecturile ei, despre viața de după literatură și multe, multe altele. Să vă inspire! Citeşte tot articolul

Recomandări de lectură (III) de la Donald Barthelme și Zadie Smith, împreună cu topuri realizate de scriitori

Mini-seria de recomandări de lectură de la scriitori poate continua la nesfârșit, căci mare este grădina informației în ziua de astăzi :). Totuși, vă propun să aruncăm un ultim ochi pe alte două liste (ale lui Donald Barthelme și Zadie Smith) și să facem un inventar: ce am citit și ce ne atrage să citim? Care listă vi s-a părut mai completă sau mai interesantă dintre cele 6 prezentate de-a lungul timpului? Pentru cei care rămân până la sfârșitul articolului (știu, puteți să trișați), am să vă spun despre un sondaj fain care i-a scos la înaintare pe 125 de autori celebri și i-a pus să voteze cele mai mari cărți din toate timpurile (bine, scroll down dacă nu vă puteți abține :) ). Citeşte tot articolul

”Abatorul cinci” va fi ecranizat de Guillermo del Toro și Charlie Kaufman

Așadar, știre de ultimă oră: minunata carte a lui Kurt Vonnegut, ”Abatorul cinci” (Slaughterhouse five) va fi ecranizată pentru a doua oară, spun zvonurile. De nimeni altul decât Guillermo del Toro (Hellboy, Pan's Labyrinth, Pacific Rim ca să enumăr doar câteva dintre filmele al căror regizor a fost), cu ajutorul scenaristului Charlie Kaufman (Eternal Sunshine of the Spotless Mind, Being John Malkovich, Synecdoche, New York). Citeşte tot articolul

Leny Caler și Mihail Sebastian își spun povestea în ”Marea iubire a lui Sebastian”

Într-un Godot Cafe-Teatru plin până la refuz - ceea ce spune ceva despre spectacol -, într-o seară de iulie cu tunete și fulgere pe fundal, Rodica Mandache (în rolul lui Leny Caler) și Marius Manole (care îl joacă pe Mihail Sebastian), acompaniați de Ana-Ioana Macaria (Corina) și Istvan Teglaș (Ştefan Valeriu), au jucat cu grație și tandrețe ”Marea iubire a lui Sebastian”, în regia Dianei Mihailopol. Citeşte tot articolul

Esențe tari în”Do Not Cross”, de Dora Pavel – sexualitate dezgolită, identitate și intimitate

Zilele acestea am fost acaparată de cel mai recent roman semnat de Dora Pavel, ”Do Not Cross”. Este prima carte pe care o citesc de această autoare și, în rândurile ce urmează, vă voi spune de ce o consider o descoperire frumoasă, o scriitoare interesantă și de ce mă voi întoarce să citesc și celelalte romane ale sale. ”Do Not Cross” (2013) este cel de-al patrulea roman al Dorei Pavel, după ”Agata murind” (foarte bine primit de critică, 2004, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd), ”Captivul” (2006, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd) și ”Pudră” (2010, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd). Citeşte tot articolul

Interviu cu Marius Chivu: ”Regret enorm că n-am apucat să-i iau interviu lui Mircea Horia Simionescu”

Recent, vă povesteam despre cât de mult mi-a plăcut cartea coordonată de Marius Chivu, ”Ce-a vrut să spună autorul”, și de ce. Iată că am revenit mai curând decât vă așteptați, tocmai pentru că am avut ocazia să-l iau la întrebări pe Marius Chivu despre cel mai recent volum publicat - cum s-a născut ideea cărții, ce aduce aceasta în plus, ce crede el despre interviuri -, dar și despre lumea criticilor în cultura română, despre cum e să fii tu însuți critic și să se scrie cronici despre cărțile tale, despre regrete, pasiunea pentru literatură și multe altele. Spre sfârșit, ne-am jucat puțin - m-am gândit că unele întrebări din ”Ce-a vrut să spună autorul” sunt atât de faine, încât ar merita să ne răspundă la ele și Marius Chivu, de cealaltă parte a baricadei. Intervievatorul își va răspunde, astfel, la propriile întrebări. Citeşte tot articolul

Cu scriitorii, cărțile sau personajele literare pe unghii

Despre modalități de a purta pe noi cărțile, personajele literare sau scriitorii care ne sunt dragi, am mai vorbit. Mai ales despre tatuaje - pe mine întotdeauna m-a atras această formă ”extremă” de a-ți arăta atașamentul față de o operă literară sau de un autor. Însă nu mi-aș face (cel puțin nu unul foarte mare) tocmai pentru că descopăr zi de zi scriitori faini, oameni cu care empatizez, cărți care-mi clătesc privirea - și n-aș vrea să simt frustrarea că am rămas toată viața cu un tatuaj cu Alice (în Țara Minunilor). Însă acum se găsesc modalități mult mai simple și perisabile de a le arăta prietenilor cât de pasionat de cărți ești: manichiuri literare. Citeşte tot articolul

Ce-au vrut să spună autorii, dar și criticul literar Marius Chivu

”Ce-a vrut să spună autorul” este o carte de interviuri cu 27 de scriitori români, recent lansată, coordonată de Marius Chivu și apărută la Editura Polirom (Iași, colecția ”Ego. Publicistică”, 2013, 368 de pagini). De Marius Chivu  sigur ați auzit - este poet (a debutat cu ”Vântureasa de plastic”, editura Brumar, 2012, volum care i-a adus două premii de debut - al Uniunii Scriitorilor din România și al revistei ”Observatorul Cultural”), traducător, jurnalist cultural și critic literar - semnează cronici în Dilema Veche și Dilemateca (în trecut în Revista 22, România Literară, Cultura etc.). Citeşte tot articolul

Tatăl ”Micului Prinț”, Antoine de Saint Exupery, s-a născut în penultima zi de iunie

Nu v-am spus noi că luna iunie a dat mulți scriitori? Într-o zi precum cea de astăzi, 29 iunie, în anul 1900, se năștea celebrul autor al ”Micului Prinț”, Antoine de Saint Exupery. ”Micul Prinț” a stârnit, pe bună dreptate, multe valuri, inspirând lumea întreagă - este cea mai tradusă carte din limba franceză (a fost tradusă în mai bine de 250 de limbi și dialecte) și a fost propusă ca cea mai bună carte a secolului XX în Franța. Se pare că se vinde, anual, în peste 1 milion de exemplare în toată lumea - ăsta da bestseller, nu? :) Citeşte tot articolul

Câinele ca animal de companie pentru 30 de scriitori celebri

Încep cu o mărturisire și, implicit, o motivație pentru materialul care urmează: nu îmi plac pisicile. Bine, acum probabil am pierdut jumătate dintre bookaholici, oameni care nu vor mai citi niciodată nimic din ceea ce voi scrie :). Cum adică nu îmi plac pisicile? Păi, deși majoritatea prietenilor mei au pisici sau vor să-și ia o pisică sau pur și simplu sunt înnebuniți după pisici (chiar și printre colegele de la Bookaholic), nu mă pot împăca deloc cu aceste feline. Mi se par perverse, răutăcioase și incredibil de leneșe. Totuși, am destulă minte să nu mă pun cu iubitorii de pisici și, până la un anumit punct, le pot înțelege pasiunea - unele pisici sunt irezistibile. Scriitorii par să aibă și ei o manie cu pisicile - sunt atât de mulți autori (inclusiv români) care au scris sau scriu despre felinele lor, încât, la un moment dat, am crezut că pisica este singurul animal de companie acceptat pe lângă un om de litere. Surpriză: nu! Câinele vine puternic din urmă! :) Citeşte tot articolul