Silvia Dumitrache

Silvia Dumitrache

critic literar și de teatru, asistent de regie, doctorand studii culturale, redactor Observator Cultural


Interviu: Mihnea Blidariu

Mihnea Blidariu nu este doar solistul formaţiei Luna Amară, ci şi un susţinător vehement al proiectului „Salvaţi Roşia Montana“, cofondator al cenaclului „Klu“, membru al formaţiei The Others, precum şi un talentat scriitor: poet („No Future“, „Mînia.ro“) şi prozator (volumul „Playlist“, lansat la finalul anului 2010, la Casa de pariuri literare). De-a lungul anilor, Mihnea şi-a susţinut părerile (în scris, în muzică sau în activităţile sociale) fără să facă vreun compromis, chiar dacă a fost cenzurat de cîteva ori şi chiar dat jos de pe scenă. Nu se teme să spună lucrurilor pe nume şi să denunţe ipocrizia, laşitatea, acel „lasă-mă să te las“ tipic „mioritic“, compromisul, la orice nivel al societăţii. Deşi este „angajat social“, Mihnea Blidariu este în primul rînd artist, iar în volumul „Playlist“ dovedeşte o fineţe de prozator care îl aşază în rîndul scriitorilor români contemporani ce nu trebuie trecuţi cu vederea.

Citeşte tot articolul


O zi cu Amos Oz la Bucureşti

Spiritual, glumeţ şi, în acelaşi timp profund (atunci când abordează teme precum fanatismul), Amos Oz te face să te reîndrăgosteşti de literatură, povestind cum, în copilărie, visa ca, atunci când o să crească, să devină o carte, şi nu un bărbat. Asta pentru că, în postura fragilă de om, dispariţia şi uitarea eternă sunt nişte pericole cu care trebuie să te lupţi permanent, pe când, dacă eşti o carte, există şansa ca măcar un exemplar din tine să supravieţuiască în cine ştie ce colţ de lume. Citeşte tot articolul

Când eşti forţat să alegi între viaţă şi fericire – Îngropaţi-mă pe după plintă la Bulandra

„Am încercat să fug de viaţă, dar viaţa era înlăuntrul meu şi nu-i permitea fericirii s-o înlocuiască” – este fraza care mi s-a părut că descrie cel mai bine întreg dramatismul spectacolului regizat de Yuri Kordonsky la Bulandra, Îngropaţi-mă pe după plintă. Este o frază mai cutremurătoare decât toate blestemele pe care personajul Marianei Mihuţ le proferează, mai crudă decât vorbele lipsite de iubire pe care o mamă i le aruncă fiicei sale, şi asta pentru că descrie iadul în care se zbate un băiat de nouă ani, forţat, de către o bunică în care pare să nu mai existe niciun dram de umanitate, să stea departe de mama lui. Citeşte tot articolul

Variaţiuni în căutarea literaturii – despre Mircea Nedelciu şi literatura de ieri şi de azi

Când am mers la freshul literar de sâmbătă, 25 februarie, din Club A, la întâlnirea cu Adina Diniţoiu (autoarea cărţii „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în faţa politicului şi a morţii”) şi cu pictorul Vasile Mureşan-Murivale (alături de un cristian, Andreea Răsuceanu şi Cezar Gheorghe), m-am dus în special din curiozitatea de a vedea ce înseamnă să stai de vorbă cu un personaj – supremă încălcare a oricărei graniţe în literatură, minunat joc între realitate şi ficţiune. Citeşte tot articolul

Fresh literar cu Adina Diniţoiu, despre Mircea Nedelciu, 25 februarie, Club A

Bonus: la taifas cu un personaj Când a avut loc prima lansare a cărţii de debut a Adinei Diniţoiu, Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în faţa politicului şi a morţii (o carte consistentă, dezvoltată de la teza ei de doctorat), pe 25 ianuarie, vremea nu a ţinut prea mult cu autoarea. A fost o zi cu viscol, una dintre primele zile geroase ale acestui an, care probabil că i-a speriat pe mulţi şi i-a făcut să rămână la adăpost. Citeşte tot articolul

Literatura bate viaţa… Sau invers? – Băiatul din ultima bancă la TNB

Dacă îţi place Calvino – şi mai ales Dacă într-o noapte de iarnă un călător –, atunci eşti cu siguranţă spectatorul ideal pentru cea mai nouă producţie de la TNB, Băiatul din ultima bancă, în regia lui Theodor Cristian Popescu, după o piesă a dramaturgului spaniol Juan Mayorga. Distribuţia îl readuce în prim-plan pe Mihai Călin, pe care nu l-am mai văzut într-un spectacol atât de închegat şi de complex de la Neînţelegerea, tot la TNB, şi evidenţiază jocul excelent al unor actori foarte tineri, Andrei Chiran şi Rareş Florin Stoica, aceştia neavând roluri de umplutură, dimpotrivă, cel din urmă deţine rolul-cheie al întregului spectacol.

Citeşte tot articolul


Absolut! sau ce să inovezi şi ce să păstrezi dintr-un „mare clasic” – Cu Marcel Iureș la ACT

Cu greu ne mai apropiem astăzi de cei pe care încă din şcoala generală îi cunoaştem drept „marii clasici”. Fie că au fost prea mult tociţi de critică, fie că ne aduc aminte de vremurile când ni se cerea să învăţăm comentarii pe de rost, îi ocolim cu gândul că nu mai au ce să ne spună, că sunt „defazaţi”, că nu sunt racordaţi la realitatea contemporană. Citeşte tot articolul


Povești despre Amos Oz

Cînd am aflat că Amos Oz o să vină, în sfârşit în Bucureşti, mi s-a făcut dor să-i răsfoiesc din nou cărţile. Aşa că am scos din raft romanele care mi-au făcut pentru prima oară cunoscută literatura israeliană (apoi am descoperit-o pe Zeruya Shalev, dar asta e o altă poveste). Recunosc că aşa m-am apropiat de Amos Oz: citisem atîţia autori, europeni sau americani, de origine evreiască, dar nici unul care să trăiască în Israel şi care să vorbească nu din perspectiva evreului „rătăcitor. Citeşte tot articolul