Dacă ieri vă povesteam, pe scurt, despre ecranizarea și premiera filmului ”Sunt o babă comunistă”, după cartea omonimă a lui Dan Lungu (care va apărea săptămâna aceasta în ediție limitată), în regia lui Stere Gulea (detalii aici), astăzi ne întoarcem cu un concurs fain, realizat cu sprijinul prietenilor de la Editura Polirom.
Ce aveți de câștigat? Punem la bătaie două pachete, fiecare cu câte un exemplar din ediția limitată a cărții lui Dan Lungu, proaspăt reeditată de Editura Polirom, și cu câte o invitație dublă la filmul amintit, produs de MediaPro Pictures.
Condiții de participare
Pentru a câștiga cele două pachete formate din carte + invitație dublă la film trebuie să ne povestiți, din propriile amintiri sau din ceea ce v-a fost relatat, un episod dulce-acrișor, amuzant, din timpul comunismului.
Cei doi câștigători vor fi aleși prin tragere la sorți dintre cei care au respectat tema de concurs, s-au semnat cu numele complet și real și au dat o adresă de e-mail validă. Deadline: luni, 19 august.
N.B.: Invitațiile la film vor fi valabile începând cu 24 august la Cinema City din Sun Plaza, București.
Mult succes și să dăm drumul la povești!
Câștigători: Angela Elena și Simion Cozmescu
Totdeauna mi se spunea ca in comunism, oamenii se trezeau cu noaptea in cap pentru a sta la rand pentru: butelii, lapte, carne etc. Printre aceste lucruri mi se spunea ca oamenii erau atat de ce stateau la rand nu-si spuneau mai nimic si stau si sufereau…
Diplomatul insangerat sau cum mancau “copilasii” lui tata
Tatal meu, medic veterinar intr-o unitate militara dintr-un oras provincial din sudul Moldovei. Printre sarcinile lui – taierea porcilor din Gospodaria Agricola Zootehnica a Unitatii Militare.
Amintirile mele cu tata: Tata ajungea acasa devreme, cu un “diplomat” care nu avea niciodata mai putin de 10 kilograme. Mai tarziu, in capitalism, am aflat ca un “diplomat” este o servieta care contine cel mai adesea acte. In comunism, ideea mea despre un diplomat era ca e el contine in mod firesc bunatati – “buric” fierbinte, inghetata, si mai putin importantele pentru noi, copiii – carne, cascaval, paine… Nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreodata documente in diplomatul tatalui meu. Din el picura mereu sange, zer, inghetata topita…
Traseul era astfel: dupa sacrificarea porcilor, tata taia cu maiestrie bucatile cele mai bune de muschi si iesea din unitate pe un traseu bine stabilit. Terenul din spatele unitatii se invecina cu cel apartinand fabricii de lapte. Acolo, tata se intalnea cu un mucitor cu care schimba o bucata de carne pe o bucata de “buric” – un soi de cas care iesea fierbinte de pe linia de productie; se pare ca si prematur. Era o bucurie sa tragi de bucatile alea elastice, o bucurie pe care n-am mai simitit-o de atunci cu nici o bucata de mozzarella. In alte zile, daca nu era buric fierbinte, era inghetata, si ea prematur oprita de pe linia de productie, de vreme ce se afla nu in vafe, ci in pungi de plastic, in forma lichida. Traseul continua prin spatele fabricii de paine, unde, la schimb cu un alt muschiulet sau cu o bucata de buric, tata capata si cateva franzele fierbinti.
Provocarea cea mare a tatalui meu – sa traversezi jumatate de oras cu un diplomat atat de greu, dar ca si cum ai purta in el documente. Unde mai pui ca, la fel ca in Hansel si Gretel, drumul sau era mereu marcat de picaturi diverse.
Intr-o zi, comandantul unitatii l-a oprit pe tatal meu in timp ce incerca mic, mic sa se strecoare peste gardul din spate al unitatii. Mobilul crimei se afla chiar in mainile lui incordate.
– Popescu, la mine in birou!
– Sa traiti, Tovarase Comandant!
Din tonul celui fata de care tremura toata suflarea unitatii, tata a realizat ca tovarasul comandant mergea la sigur pe firul unei informatii capatate din surse de incredere. Aflat cu diplomatul deschis, plin de bucati de carne aburinda in fata comandantului, tata a mai facut o ultima incercare:
– Popescule, ce faci cu carnea asta?
– Permiteti sa raportez! O duc la analize!
– Popescule, chiar bucatile astea de muschi?
– Bucatile de muschi le duc copilasilor, sa traiti!
Dezarmat, comandantul i-a zambit tatalui meu si i-a spus:
– Daca o duci copilasilor, ureaza-le si pofta buna atunci!
Cozile la orice produs de stricta folosinta, lapte lei, paine etc.
Imi amintesc ca imi povestea mama cum venea cu trenul de 4 dimineata la Ploiesti sa stea la coada la paine.Ma enerva si ma amuza in acelasi timp faptul ca orasenii “miroseau” taranii si ziceau vanzatorilor sa nu le mai dea paine ca o dau la porci,sa creasca mai repede.Idei preconcepute si un soi de rasism.Nu-mi vine sa cred ca oamenii nu erau egali si ca unii puteau inventa astfel de lucruri despre altii dintr-o ura fara motiv.
Strabunicilor mei li s-au confiscat, de catre comunisti, caii, vitele, carutele si o parte din pamanturile detinute. Au fost numiti “cheaburi” doar pentru ca munceau mult si aveau o avere mai mare decat era permis la vremea aceea. Tin minte ca mama a plans de fericire cand au fost impuscati sotii Ceausescu…
Colega mea de banca Aura era vecina si prietena mea. Eram nedespartite. Si totusi, intr-o zi, d-na invatatoare m-a chemat discret la ea si mi-a spus:
– Sa nu mai spui vreodata bancuri cu tov. Ceausesc la scoala. Ai tai ar putea face puscarie pentru asta!
Ii spusesem Aurei un banc auzit prin casa cu cateva zile in urma. Mi se parea ca e amuzant, desi tata ma avertizase sa nu povestesc la scoala sau copiilor din cartier toate discutiile celor mari. Nici nu m-am gandit ca ar putea sa ma parasca tocmai prietena mea cea mai buna.
Se pare ca turnatoria se invata de la clasele primare.
Se pare, insa, ca nu toate invatatoarele au fost babe comuniste…
Avea tata de mutat nista caramizi. Si l-a sunat pe cumnatul lui, unchiul meu sa vina sa “ia odata caramizile astea din pivinita”. Timp de cateva saptamani au fost ai mei urmariti de o masina ce statea la capatul strazii zi si noapte. Telefoane ascultate si interpretarea gresita a unor caramizi :))
Mi s-a povestit despre securisti ce urmareau la fiecare pas, inclusiv in perioada de intimitate.
Oamenii cinstiti au avut de suferit cu turnatoria, de fapt doreau sa le confiste gandirea, ideile.
Turnatoria si cozile infernale si care pareau ca nu se mai termina m-au socat. Bunicii imi povesteau ca au suferit mult din aceasta cauza, de multe ori au mancat doar o bucata de paine. De frica nu mai doreau sa iasa din casa si renuntau, chiar si la plimbare.
Mi s-a povestit despre cum se confiscau pamanturile si cum acestea deveneau bunuri nationale, despre Ceausescu care dorea sa fie iubit de toata lumea si toata lumea ii dedica cate un vers sau un simplu: ,,tovarasul nostru”.
Dragostea in comunism era una brutala si lipsita de sentimente si sensibilitate, afectiune. Femeia era considerata doar un rob al casei, iar barbatul aducator de bani in casa. Comunismul a adus multa rautate in randul familiilor, lipsa mancarii, cozi interminabile la carne , paine si lapte.
Dragostea in comunism era la fel ca in toate timpurile. Cine avea sentimente si sensibilitate le avea, cine nu, nu! Stiu pentru ca am trait din plin vremurile alea.