De azi până vineri, avem pentru voi zilnic câte un pachet format din patru cărți oferite de Casa de Pariuri Literare, o editură mică și îndrăzneață, care mizează pe tinerii scriitori români. Și, pentru că vrem ca autorii români să fie cunoscuți de cât mai multă lume, punem la bătaie patru titluri.
Cum funcționează?
De azi până vineri, în fiecare dimineață punem câte o întrebare. Aveți timp până a doua zi să răspundeți la ea. A doua zi tragem la sorți dintre cei care au răspuns, alegem câștigătorul și punem o nouă întrebare, pentru ziua respectivă. Nu poți răspunde la întrebările trecute și, pentru tragerea la sorți, se iau în considerare doar cei care au răspuns la întrebearea din ziua în curs.
Trebuie să te semnezi cu numele real și să folosești o adresă de mail corectă, pe care să o verifici (spunem asta din experiență). Dacă nu ai câștigat într-o zi, poți participa în zilele următoare. O persoană nu poate câștiga de mai multe ori.
Întrebarea de luni: Care este ultima carte scrisă de un autor român pe care ai citit-o și cum ți s-a părut? Câștigătoare: Alina Mihai
Întrebarea de marți: Care este personajul din literatura română de care îți place cel mai mult? Câștigătoare: Simona Predulescu
Întrebarea de miercuri: Cu ce autor român contemporan ți-ar plăcea să ieși la o cafea și ce l-ai întreba? Câștigătoare: Ioana Popa
Întrebarea de joi: Care este cartea din literatura română pe care nu ați reușit să o terminați și de ce? Câștigătoare: Mihaela Alina Stuiber
Întrebarea de vineri: Dacă ai scrie o carte, ce autor român contemporan ai vrea să îți scrie o recomandare/prezentare pe coperta a patra și de ce? Câștigătoare: Kazimir Oniga
Care sunt cărțile?
Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cînd cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decît micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă. Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ‘80, fie că sîntem oameni sau pisici, ne închinăm la zeițele vînzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sîmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului. (de aici)
Matei Vişniec – Sindromul de panică în Oraşul Luminilor, excelenta carte si un autor pe care il admir; creeaza un dans al cuvintelor cum putini reusesc. Cateva pasaje relevante am notat pe un blog: http://copacean.blogspot.ro/2013/05/revolta-cuvintelor.html
Ultima carte scrisă de un autor român pe care am citit-o este „La broasca leșinată”, de Eugen Ovidiu Chirovici. Este scrisă cu un umor extraodinar și chiar nu poate fi citită fără nu zâmbet așezat pe față. Personajele sunt făurite după tipologia antieroilor și-și desfășoară activitatea zilnică în micul Făgăraș, ce le oferă aventuri după aventuri care de care mai solicitantă pentru Radu, Bulină sau Calu.
Buna ziua! Ultima carte scrisa de un roman si care mi-a placut a fost Accidentul de Mihail Sebastian. Mi-a placut si povestea in sine, insa artificiul prin care aceasta carte m-a facut s-o citesc pana la capat a fost reprezentat de acele pasaje in care era vorba de descrieri ale vechiului Brasov.
Ultima carte citită a fost – Naraţiunea de a fi – Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă ( de la ” concurenţă ” ) Ei , nu -i chiar literatură , de aceea am asezonat -o imediat cu – Luiza Textoris – de Corin Braga ; pe asta am găsit – o ” făcută , făcută , făcută ” , aşa că m-am cam indignat văzând -o în compania altora , nominalizată la premii importante ; mai spun şi că sunt prevenită …cititoare înrăită , aşa că suspiciunea de intoleranţă cu prejudecăţi nu mi se poate aplica !
PS L-am citit până şi pe Alex Tocilescu ! 🙂
Tocmai am terminat de citit „Cartea amăgirilor”, de Emil Cioran, un volum de eseuri scris în tinerețea autorului. Nu îl aprob în totalitate, dar nu pot ignora faptul că scrie excelent chiar și ideile cu care nu rezonez. Peste cinci ani și altă lectură cu siguranță voi fi învățat ceva în plus de la el. Mi-a rămas întipărită în minte următoarea frază: „În muzică și în iubire sunt numai senzații unice; cu toată ființa îți dai seama că ele nu se vor mai putea reîntoarce și regreți din tot sufletul viața de fiecare zi la care vei reveni după ele.” (se află în primele pagini ale volumului; un început foarte puternic).
Ultima carte citita de un autor roman trebuie sa fi fost Imblanzitorul apelor, de A. R. Deleanu. Imi amintesc ca am cumparat-o la Rosia Montana, dupa ce a citit el ceva din ea si mi s-a parut bun. Apoi stiu ca m-a surprins placut, in primul rand fiindca a fost o carte ce mi s-a parut vie, reala si adevarata, si in al doilea rand, fiindca are un timbru personal, stilul lui nefiind de confundat cu alti scriitori romani si, mi se pare mie, nici influentat de ei.
Ultima carte pe care am citit-o de un autor roman a fost “Evadarea tacuta” a Lenei Constante. Un text de memorialistica de detentie extraordinar. Eroii copilariei mele au fost Hercule, Xena si Superman. Eroii studentiei mele in schimb sunt Paul Goma, Adriana Georgescu, Herta Muler, Lena Constante si lista poate continua. Generatiile nascute dupa ’90 stiu prea putin despre infernul comunist. Singura modalitate de a-ti cunoaste istoria ramane literatura.
eu ma citesc doar pe mine. si-mi place si ma simt bineeee.
Cismigiu & Comp. – Grigore Bajenaru
Ultima carte scrisa de un autor roman, care mi-a reamintit de perioada liceului. Este o carte care te intoarce in timp, si vrei sa mai fii macar odata la ora de matematica sau romana. Iti aminteste de toate poznele pe care le faceai sau le faceau colegii, de notele proaste pe care le luai si te gandeai cum o sa le spui alor tai.
Este o carte care te face sa zambesti, si te simti din nou copil.Merita citita, pentru ca sunt intamplari care te vor deconecta de la high-life-ul in care traim si te va determina poate sa faci o plimbare prin Cismigiu si sa speri ca zaresti vreun licean de la Ghe. Lazar care chiuleste de la ore pentru o intalnire cu prietenii.
Ultima carte citita a fost “Viata pe un peron” de Octavian Paler. O carte foarte frumoasa, plina de intelesuri, despre destin, despre asteptare, regret si in final acceptare a destinului uman supus inevitabil mortii.