De azi până vineri, avem pentru voi zilnic câte un pachet format din patru cărți oferite de Casa de Pariuri Literare, o editură mică și îndrăzneață, care mizează pe tinerii scriitori români. Și, pentru că vrem ca autorii români să fie cunoscuți de cât mai multă lume, punem la bătaie patru titluri.
Cum funcționează?
De azi până vineri, în fiecare dimineață punem câte o întrebare. Aveți timp până a doua zi să răspundeți la ea. A doua zi tragem la sorți dintre cei care au răspuns, alegem câștigătorul și punem o nouă întrebare, pentru ziua respectivă. Nu poți răspunde la întrebările trecute și, pentru tragerea la sorți, se iau în considerare doar cei care au răspuns la întrebearea din ziua în curs.
Trebuie să te semnezi cu numele real și să folosești o adresă de mail corectă, pe care să o verifici (spunem asta din experiență). Dacă nu ai câștigat într-o zi, poți participa în zilele următoare. O persoană nu poate câștiga de mai multe ori.
Întrebarea de luni: Care este ultima carte scrisă de un autor român pe care ai citit-o și cum ți s-a părut? Câștigătoare: Alina Mihai
Întrebarea de marți: Care este personajul din literatura română de care îți place cel mai mult? Câștigătoare: Simona Predulescu
Întrebarea de miercuri: Cu ce autor român contemporan ți-ar plăcea să ieși la o cafea și ce l-ai întreba? Câștigătoare: Ioana Popa
Întrebarea de joi: Care este cartea din literatura română pe care nu ați reușit să o terminați și de ce? Câștigătoare: Mihaela Alina Stuiber
Întrebarea de vineri: Dacă ai scrie o carte, ce autor român contemporan ai vrea să îți scrie o recomandare/prezentare pe coperta a patra și de ce? Câștigătoare: Kazimir Oniga
Care sunt cărțile?
Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cînd cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decît micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă. Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ‘80, fie că sîntem oameni sau pisici, ne închinăm la zeițele vînzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sîmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului. (de aici)
Am inceput sa citesc si nu am reusit sa termin “Raport asupra singuratatii” de Augustin Buzura, de fapt nu e vorba neaparat ca nu am reusit, mai degraba nu am vrut, pentru ca simteam ca nu era momentul sa aflu deznodamantul. Pentru fiecare lucru in viata exista un timp potrivit, iar pentru aceasta carte inca nu a sosit momentul.
Liviu Rebreanu – Padurea spanzuratilor.
Motivul? Tentatiile copilariei … 🙂
Nu am putut termina Orbitor de Mircea Cărtărescu. M-am oprit la volumul II. Aveam o listă lungă cu cărți de citit, iar Orbitor părea să-mi ceară o perioadă lungă pentru a o „dovedi”. Odată și odată, sper să o reiau.
N-am reusit sa termin de citit “Maidanul cu dragoste” de G.M.Zamfirescu. Am citit vreo 100 de pagini apoi am aruncat-o intr-un colt de camera zicand ca nu imi place in mod deosebit plus stilul ciudatel pe care-l avea scriitorul. Poate ar trebui sa-i mai acord o sansa.
Nu am ajuns la ultima pagina a cartii “parabolele lui Iisus” scrisa de Plesu. Si asta s-a întâmplat din cauza lipsei de linistete interioara
Întrebarea de joi: Care este cartea din literatura română pe care nu ați reușit să o terminați și de ce?
Cartea se numeste” Sa cunosti o femeie”, scrisa de Amos Oz si nu am reusit sa o termin pentru ca nu am fost prea incantata de continut, mi-am inchipui ca altul va fi subiectul, altfel va fi…cel putin asa ma asteptam dupa titlu. Insa cu aceasta ocazie….daca tot mi-am amintit ca nu am terminat-o, cu ajutorul vostru, o sa ma ambitiones sa o citesc pana la capat, caci in copilarie, cand aveam lista cu lecturile suplimentare, nu se intampla sa nu citesc tot ce era pe lista si mai ales cartile in intregime!
De ce este Romania altfel- Lucian Boia. Nu am terminat lectura pentru ca nu am fost de acord cu perspectiva oferita de autor, care, de altfel, nici nu este foarte bine argumentata.
N-am reusit sa termin cartea ” Letopisetul de argint” de Rodica O. Brasoveanu, din cauza ca am o lista mare de carti de citit mult mai urgente anul acesta, dar sper ca spre sfarsitul anului sa o reiau.
N-am reusit niciodata sa termin “Ion” de Liviu Rebreanu desi m-am apucat de ea de vreo 3 ori. Mi s-a parut prea greoi textul si prea lunga introducerea. M-am multumit cu rezumatul :))
Cartea pe care nu am reusit sa o termin e “Frumusetea uitata a vietii” de Andrei Plesu, probabail din cauza faptului ca am inceput mai multe carti in acelasi timp in functie de dispozitia pe care o aveam. Dar o voi reciti cu siguranta pana la capat de data asta.