Cronici

Cronici cărți străine

Sunt atâtea cărți de literatură (și nu numai) străină care merită citite! 

Facem cronici de cărți de citit, fie că vorbim de autori clasici, mari, fie 

de noi descoperiri sau de literatură experimentală. Scriem cronici de 

cărți dintr-un unghi personal, subiectiv, vă spunem sincer ce credem 

despre ele. Găsiți cronici de carte pe înțelesul tuturor, nu stăm cu 

mâna la tâmplă și nu vrem să dăm lecții școlărești de literatură, ci să 

vorbim ca între prieteni despre lucrurile care ne pasionează. 

Recenzii cărți românești

Suntem la curent cu ce apare în literatura română, citim cărțile noi 

și scriem despre ele, citim și cărți clasice și scoatem la iveală autori 

ce merită descoperiți. Citiți aici recenzii la cărți ale autorilor români, 

recenzii carte nouă și veche, interpretări inedite sau abordări care 

depășesc canonul clasic. Credem că o recenzie de carte scrisă 

relaxat este un punct foarte bun de pornire pentru cititorii care caută 

cărți noi și recomandări. 

Recenzii cărți de specialitate

Mai rar, e adevărat, abordăm și cărțile de specialitate, mai ales în 

domenii cum sunt cărțile de business, cărțile de bucate, eseistica, 

teoria literară, studiile culturale și multe altele. Chiar și atunci 

când scriem cronici de carte specializată, tonul este unul relaxat, 

încercând să înțelegem, împreună cu voi, cititorii, despre ce e vorba.

Katherine Mansfield: prozatoarea, convenţiile, rupturile

Katherine Mansfield m-a bîntuit şi m-a intrigat fără să-i fi deschis vreodată vreun volum. Citisem o singură povestire într-o antologie  şi cîteva lucruri despre viaţa ei: o femeie nefericită,  care nu s-a împăcat cu convenţiile şi care a plătit, suferind fizic şi psihic pentru refuzul de a se adapta la aşa ceva. Cîteva lucruri despre jurnalul ei trist şi cîteva pasaje pescuite pe fugă, în timp ce-l răsfoiam în faţa raftului ar fi cam tot ce a intrat în haloul sîcîitor care m-a îndemnat, din cine ştie ce culoar ascuns al înclinaţiilor de lectură, să-i citesc povestirile. Citeşte tot articolul

Kafka instant – sau trippin’

Cartea lui Zaza Burciuladze, Kafka Instant, este una de povestiri, 4 la număr. Am primit-o pe când mergeam la FILB, iar după seara în care atâta s-a vorbit despre proza scurtă am luat-o drept semn că nu degeaba a ajuns la mine. La care s-a adăugat farmecul detaliului că Zaza este din Tbilisi, iar eu am ce am cu Georgia şi am şi mai rău după ce am citit Jurnalul rusesc. Dacă mai adaug şi "exoticul" colecţiei în care a apărut, la editura Cartier alături de un bulgar, Gospodinov, şi un rus, Zahar Prilepin, despre care s-a mai tot vorbit, mă aflam în posesia unei "descoperiri". Citeşte tot articolul

Memoriile unei fete cuminţi sau despre orbirea parţială

Astăzi se împlinesc 104 ani de la naşterea lui Simone de Beauvoir. Am citit de curând Memoriile unei fete cuminţi, apărute la Humanitas în traducerea – foarte bună! – a Ioanei Ilie. SB îşi reconstituie primii douăzeci şi unu de ani de viaţă încercând să noteze cât mai exact gândurile din perioada despre care scrie. Detaşarea critică, autoironia, uneori dură, sunt mereu prezente, fin şi subtil, în spatele textului. Citeşte tot articolul


Deceniul pierdut al României de Tom Gallagher

O carte de istorie recentă ne pune pe tavă povestea aderării Romaniei la Uniunea Europeana şi ne invită să ne uităm în spate la uşa pe care am intrat, tocmai când ne pregăteam pentru o cură de somnolentă uitare. Iţele sunt politice, împletitura de birocraţie europeană la calup, cu noduri diplomatice din ministere serioase, cu români corecţi care ne scot din căcat atât cât reuşesc, toate legate strâns în fitil de profit, că de-aia îi zice Capitalism, nu? Citeşte tot articolul

apocalipsa

Totul contează sau tu cum ți-ai petrece apocalipsa

Apocalipsele sunt o chestie simpatică. Predispun la infinite speculații, pot avea diverse scenarii, fac deliciul presei atunci când se mai găsește vreun vizionar să sperie mulțimile cu vreo dată fixă, sunt sursă de bancuri bune și răstoarnă sisteme de valori, personale sau sociale. Nu-i puțin lucru să știi sigur, încă de la naștere, că Pământul mai are de trăit doar 36 de ani, 168 de zile, 14 ore si 23 de secunde. Junior știe. Și e al patrulea cel mai inteligent om din lume. Citeşte tot articolul

Inutila critică a rațiunii inutile cu Jemapel și Jemanfu

Dacă de teflon nu se lipește nimic, cum se lipește teflonul de tigaie? Critica rațiunii inutile și insuficiente a autorilor Jemapel și Jemanfu (aka Dan Stoica și Costin Oproiu) e groasă. Nejustificat de groasă pentru o carte care, teoretic, vrea să te facă să râzi și atât. Problema nu e o ipotetică lene a cititorului – ci faptul că raportul între efortul depus ca s-o termini și ceea ce-ți rămâne în cap după ce-ai terminat-o e supraunitar. Hai c-am început să vorbesc ca Jemapel și Jemanfu. Citeşte tot articolul

Micul dejun al campionilor lui Kurt Vonnegut

La revedere, tristă zi de luni! Acel autor. Autorul ale cărui cărți te încăpățânezi să le citești, pentru că toată lumea spune că sunt de neratat. După fiecare roman al acelui autor speri că ai descoperit, în sfârșit, ceva care să justifice toată adorația fanilor. Când îți dai seama că n-a mers nici de data asta, te apuci de următorul. Ah! În cartea asta trebuie să fie răspunsul. Citeşte tot articolul

Nu vedeți nimic. Cea mai spectaculoasă carte de istoria artei

Pentru mine, cartea lui Daniel Arasse nu e neapărat o carte de istoria artei. I-aş spune mai  degrabă o carte de eseuri despre istoria artei - 6 eseuri, pornind de la 6 imagini. Şi aş adăuga că, dacă istoria artei s-ar scrie în discursul şi dinamismul acestei cărţi, atunci numai istoria artei ar fi trebuit să citesc până acum şi de acum încolo. Dar nu am făcut-o, pentru că istoria artei, cea pe care o ştiu eu, nu e scrisă colocvial, antrenant, în scrisori, cu întrebări adresate ţie, cu nerv şi ironie - ci academist, scolastic. De aia nu vedeam nimic. Citeşte tot articolul

Litera din scrisoarea misterioasă sau o poveste cu Alex Leo Şerban, Borges şi Pessoa

Litera din scrisoarea misterioasă e o nebunie de carte! Recunosc - mi-a dat multe bătăi de cap, m-am întors de multe ori asupra unor pagini, am mai căutat una-alta ce pricepeam mai greu, am recitit câteva lucruri din Borges sau Pessoa, pe altele le-am citit pentru prima oară. Îmi venea să fac scheme la cartea asta! Un lucru e sigur: Alex Leo Şerban s-a jucat elegant aici, cu toate preţiozităţile ce-l caracterizează şi cu toată pasiunea pentru mister şi literatură sofisticată. Citeşte tot articolul

Despre necredința lui Ayaan Hirsi Ali

Până să deschid autobiografia lui Ayaan Hirsi Ali - fost parlamentar olandez, refugiată somaleză și militantă pentru drepturile femeilor islamice - nu mi-am dat seama cât de ignorantă sunt în anumite privințe. Știam că Somalia e în anarhie - dar nu știam exact de ce și cum s-a ajuns în situația asta. Știam că Islamul e o chestiune sensibilă, dar nu înțelegeam foarte bine de ce. O simplă căutare pe Internet te lămurește cu privire la date, evenimente și contextele în care ele au avut loc. Dar n-o să înțelegi, de fapt, nimic cu adevărat. Citeşte tot articolul

Anticarul, de Julian Sanchez

E-o carte cu crimă și mister - așa c-o să-ncerc să nu spun prea multe. „Anticarul” e prima carte a lui Julian Sanchez - arbitru de baschet în liga ACB :) unde joacă cele mai tari echipe din campionatul spaniol, pasionat în egală măsură de sport și de scris. Învață o lecție de perseverență, publicând primul său roman abia la 15 ani după ce l-a terminat. Citeşte tot articolul

Jurnalul lui Anne Frank sau când totul mi s-a părut nedrept

Am citit Jurnalul lui Anne Frank, în engleză, în cel mai contradictoriu context cu putinţă: într-o călătorie prin Asia, la mult peste 30 de grade, de multe ori pe plaje. Mi-am şi cumpărat-o din cel mai contradictoriu loc cu putinţă: Van Vieng, Laos, un orăşel faimos pentru poziţionarea lui strategică în Triunghiul de Aur al drogurilor ce vin pe filieră asiatică. Ţin minte că am dat pe ea mai puţin de 4 dolari şi că în guesthouse-urile prin care treceam găseam de multe ori, la schimb sau pe sume modice, cărţi destul de bune despre istorie, războaie, experienţe, călătorit. Cu o lună înainte găsisem şi citisem A woman in Berlin şi The Girl in the picture. Amândouă răvăşitoare, amândouă pe bune, cu şocul dur al autenticităţii care te mai zguduie mult timp după. Citeşte tot articolul

Dincoace de granița cu ficțiunea – Fotografie de grup cu scriitoare uitate

În urmă cu o lună vă povesteam că am fost la o discuţie cu Bianca Burța-Cernat care la momentul respectiv lansase nu demult Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Încă de atunci ne anunţam entuziasmul pe care ni l-a creat prezentarea acestei noi apariţii publicistice şi ne-a intrigat suficient încât să o lecturam şi noi.

Nu este un loc comun publicarea unei teze de doctorat care să prindă atât de bine la marele public. De altfel, precum anunţam şi în noiembrie, această cercetare a fost gândită de autoare încă din studenţie, din pasiunea pentru perioada interbelică, dar şi din curiozitate şi intrigă, întrucât nu puține din scriitoarele vremii au intrat de-a lungul secolului trecut, în anonimat. Citeşte tot articolul


Cartea de nisip sau cartea infinită

Poţi spune asta doar deschizând cărticica lui Borges la povestea Cartea de nisip. Sau o poţi spune după ce îţi dai seama că, deşi ai închis cartea, povestea nu s-a terminat. Ce ai citit îţi va reveni ca acele vise perfect clare, de care îţi aminteşti la o anumită mişcare a mâinii, un anumit cuvânt spus într-un anumit fel, o anumită lumină care face o anumită umbră. Poveştile din Cartea de Nisip sunt nişte clipe visate, pe care le vei mai trăi. Citeşte tot articolul