Featured

Esențe tari în”Do Not Cross”, de Dora Pavel – sexualitate dezgolită, identitate și intimitate

Zilele acestea am fost acaparată de cel mai recent roman semnat de Dora Pavel, ”Do Not Cross”. Este prima carte pe care o citesc de această autoare și, în rândurile ce urmează, vă voi spune de ce o consider o descoperire frumoasă, o scriitoare interesantă și de ce mă voi întoarce să citesc și celelalte romane ale sale. ”Do Not Cross” (2013) este cel de-al patrulea roman al Dorei Pavel, după ”Agata murind” (foarte bine primit de critică, 2004, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd), ”Captivul” (2006, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd) și ”Pudră” (2010, Editura Polirom, colecția Fiction Ltd). Citeşte tot articolul

Nora Iuga: “Sufletul nu cred că poate spune ce simte decît lăsîndu-și urma mîinii pe hîrtie”

Cu Nora Iuga nu am avut până acum șansa să mă întâlnesc față în față. În schimb, i-am auzit vocea. O voce expresivă, caldă, de care te îndrăgostești instant. Am sunat-o cu rugămintea de a-mi acorda un interviu pornind de la cea mai recentă cartea a sa, “Cîinele ud e o salcie”. “Sigur că da”, a răspuns fără ezitare scriitoarea în vârstă astăzi de 82 de ani. Iar în acel moment a început cel mai interesant interviu pe care l-am luat vreodată cuiva, cu întrebări dictate la telefon și răspunsuri scrise inițial de mână și bătute la mașină iar apoi trimise prin poștă. Să desfaci un plic pe care e scris numele “ultimei suprarealiste europene”, așa cum o mai numește critica literară din Germania pe Nora Iuga, e copleșitor.

Citeşte tot articolul


Interviu cu Marius Chivu: ”Regret enorm că n-am apucat să-i iau interviu lui Mircea Horia Simionescu”

Recent, vă povesteam despre cât de mult mi-a plăcut cartea coordonată de Marius Chivu, ”Ce-a vrut să spună autorul”, și de ce. Iată că am revenit mai curând decât vă așteptați, tocmai pentru că am avut ocazia să-l iau la întrebări pe Marius Chivu despre cel mai recent volum publicat - cum s-a născut ideea cărții, ce aduce aceasta în plus, ce crede el despre interviuri -, dar și despre lumea criticilor în cultura română, despre cum e să fii tu însuți critic și să se scrie cronici despre cărțile tale, despre regrete, pasiunea pentru literatură și multe altele. Spre sfârșit, ne-am jucat puțin - m-am gândit că unele întrebări din ”Ce-a vrut să spună autorul” sunt atât de faine, încât ar merita să ne răspundă la ele și Marius Chivu, de cealaltă parte a baricadei. Intervievatorul își va răspunde, astfel, la propriile întrebări. Citeşte tot articolul

Alain de Botton și “Religia pentru atei” din viața de zi cu zi

Alain de Botton nu-și propune să jongleze cu veșnicul măr al discordiei dintre credincioși și atei: existența lui Dumnezeu. Bineînțeles că nu există, spune tranșant de la început de Botton, ateu convins, bineînțeles că nici o religie nu e adevărată în sens teologic, dar hai să vedem ce putem învăța noi, ateii, din practicile religioase. Cum aplicăm ideile religioase, cele bune, în viața noastră de zi cu zi? Religiile nu sunt construite întâmplător, ci se bazează pe o bună cunoaștere a naturii umane, a relațiilor noastre cu ceilalți și a nevoilor noastre.

Citeşte tot articolul


Tatăl ”Micului Prinț”, Antoine de Saint Exupery, s-a născut în penultima zi de iunie

Nu v-am spus noi că luna iunie a dat mulți scriitori? Într-o zi precum cea de astăzi, 29 iunie, în anul 1900, se năștea celebrul autor al ”Micului Prinț”, Antoine de Saint Exupery. ”Micul Prinț” a stârnit, pe bună dreptate, multe valuri, inspirând lumea întreagă - este cea mai tradusă carte din limba franceză (a fost tradusă în mai bine de 250 de limbi și dialecte) și a fost propusă ca cea mai bună carte a secolului XX în Franța. Se pare că se vinde, anual, în peste 1 milion de exemplare în toată lumea - ăsta da bestseller, nu? :) Citeşte tot articolul

Câinele ca animal de companie pentru 30 de scriitori celebri

Încep cu o mărturisire și, implicit, o motivație pentru materialul care urmează: nu îmi plac pisicile. Bine, acum probabil am pierdut jumătate dintre bookaholici, oameni care nu vor mai citi niciodată nimic din ceea ce voi scrie :). Cum adică nu îmi plac pisicile? Păi, deși majoritatea prietenilor mei au pisici sau vor să-și ia o pisică sau pur și simplu sunt înnebuniți după pisici (chiar și printre colegele de la Bookaholic), nu mă pot împăca deloc cu aceste feline. Mi se par perverse, răutăcioase și incredibil de leneșe. Totuși, am destulă minte să nu mă pun cu iubitorii de pisici și, până la un anumit punct, le pot înțelege pasiunea - unele pisici sunt irezistibile. Scriitorii par să aibă și ei o manie cu pisicile - sunt atât de mulți autori (inclusiv români) care au scris sau scriu despre felinele lor, încât, la un moment dat, am crezut că pisica este singurul animal de companie acceptat pe lângă un om de litere. Surpriză: nu! Câinele vine puternic din urmă! :) Citeşte tot articolul

Despre „O zi din viaţa lui Ivan Denisovici” de Aleksandr Soljeniţîn

În noiembrie 1962, în paginile revistei Novîi Mir (Lumea Nouă), era publicat microromanul O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. Autorul, Aleksandr Soljeniţîn, va deveni celebru datorită acestei cărţi, publicate apoi în volum cu aprobarea lui Nikita Hruşciov, care se afla în plină campanie de „demascare“ a crimelor staliniste. Alexandr Soljeniţîn nu era străin de ororile lagărelor staliniste, orori descrise cu asupra de măsură în microromanul său. Citeşte tot articolul

Khaled Hosseini, And the Mountains Echoed

Niciodată n-am știut ce fac scriitorii între cărți. Ce fac când nu scriu? Se gândesc că undeva cineva stă cu un metaforic deget pe butonul de "refresh", să afle când o să scoată următoarea carte autorul X? De când am terminat A Thousand Splendid Suns (tradusă la noi sub numele Splendida cetate a celor o mie de sori) aștept o nouă carte de la Khaled Hosseini. A venit, șase ani mai târziu, sub numele la fel de alegoric And The Mountains Echoed. Citeşte tot articolul

Despre nemulţumirile lui Joseph Bloch – „Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri” de Peter Handke

Teribilistul scriitor austriac Peter Handke s-a impus de foarte tânăr pe piaţa literară de limbă germană. La 23 de ani, invitat fiind de Gruppe 47 – din care făceau parte, printre alţii, şi Heinrich Böll, Günter Grass, Ingeborg Bachmann –, după ce a ascultat câteva texte, s-a ridicat şi le-a reproşat celor prezenţi neputinţa lor de a descrie. Bineînţeles, a fost dat afară de la întâlnire, dar diverse reviste i-au publicat fotografia şi au scris despre gestul lui. Primul său roman, apărut în 1970, Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri, se bazează tocmai pe procedeul descrierii. De ce a ales ca punct central al prozelor sale tocmai acest procedeu literar? Victor Scoradeţ – prefaţatorul ediţiei româneşti a romanului - dă un răspuns mai mult decât lămuritor: Citeşte tot articolul

„Am ales să trăiesc în Statele Unite pentru că îmi place să fiu liber într-o lume stabilă”. Interviu cu scriitorul Bogdan Suceavă

Bogdan Suceavă (n. 1969) este prozator şi matematician, autor al romanelor Venea din timpul diez (Polirom, 2004, 2010), Miruna, o poveste (Curtea Veche, 2007), Vincent nemuritorul (Curtea Veche, 2008) şi Noaptea când cineva a murit pentru tine (Polirom, 2010). Recent, a publicat un volum de memorialistică, Memorii din biblioteca ideală (Polirom, 2013) – ocazie cu care am stat de vorbă despre parcursul său formativ, despre literatură şi matematică, despre „biblioteca sa ideală”, ca şi despre mizele textelor sale literare.   Citeşte tot articolul

Ultimele cuvinte lumești ale 20 de scriitori

Viețile scriitorilor au reprezentat întotdeauna un punct de interes pentru fanii lor. De la picanterii sexuale la cum scriu, cum arată pe plajă, ce recomandări de lecturi ne fac, ce au în dormitoarele lor, cum au murit și multe altele, suntem, vrem-nu vrem, curioși. Deși subiectul de astăzi vă poate părea cam întunecat, trebuie să recunoașteți că ultimele cuvinte rostite de scriitori înainte de moarte sunt extrem de relevante fie pentru opera lor, fie pentru personalitatea acestora. Și, cum moartea este o temă recurentă și una dintre fricile, obsesiile cele mai mari ale artiștilor, respectiv scriitorilor, nu puteam să o ignorăm, fiind atât de încărcată de sens. Citeşte tot articolul

Jean-Paul Sartre, scriitorul pe care îl aniversăm astăzi

Luna iunie se pare că este plină de aniversări ale unor scriitori mari care, culmea, ne cam plac :). Dacă la începutul lunii i-am urat ”La mulți ani” lui Orhan Pamuk, iar acum câteva zile lui Salman Rushdie, 21 iunie este ziua în care îl sărbătorim pe filosoful și scriitorul francez Jean-Paul Sartre - care ar fi împlinit 108 ani!. Dacă ați fost (sau sunteți) influențați de existențialismul lui Sartre, este imposibil să nu vă fie pe plac clipurile pe care le-am pregătit pentru voi.  Citeşte tot articolul

Picanterii sexuale din viețile a cinci scriitori

Acum câteva zile am dat peste o carte care se numește ”The secret lives of great authors” (Viețile secrete ale marilor autori). Evident, din curiozitate, mi-am aruncat un ochi peste ea. Și, deși cam colorată pentru gustul meu și plină de chenare și informații banale (cum ar fi semnele zodiacale ale autorilor), mi-au plăcut multe lucruri pe care le-am citit acolo. De la dependențe de tot felul (sexuale, legate de droguri, cleptomanie etc.) până la povești despre certurile dintre scriitori, citate din discursurile lor, curiozități de trivia sau viața de zi cu zi a unor autori, cartea lui Robert Schnakenberg este amuzantă și interesantă pentru oricine se întreabă, de exemplu, dacă e adevărat că Salinger obișnuia să-și bea urina (habar n-aveam!) sau că JRR Tolkien doarme în baie deoarece soția lui nu-i suportă sforăitul. Citeşte tot articolul