Featured

Cătălin Dorian Florescu: „Poziţia artistului este de a privi acolo unde nu (mai) priveşte nimeni“

Cătălin Dorian Florescu scrie în Elveţia cărţi care au un mare succes în spaţiul de limbă germană. Cea mai nouă, Iacob se hotărăşte să iubească (trad. Mariana Bărbulescu), după ce că s-a vîndut în peste 50.000 de exemplare, a primit şi Premiul pentru Cartea Anului în Elveţia. În interviul de mai jos vorbeşte în detalii concrete despre munca lui de scriitor, despre relaţia cu mediul literar în care trăieşte  şi spune că nu poţi fi un scriitor întreg dacă nu eşti conştient de ce e în jurul tău. CDF este unul dintre cei 14 scriitori de limbă germană învitaţi la Bookfest-ul de anul ăsta în cadrul proiectului Trei ţări, aceeaşi limbă. Citeşte tot articolul

Îngeri de hîrtie – Îngerul decăzut de Yukio Mishima

Îngerul decăzut (trad. Andreea Sion) este romanul care încheie tetralogia Marea fertilităţii, de Yukio Mishima, o suită de cărţi infuzate de budism şi shoturi  de nihilism, care include, în afară de titlul deja anunţat, Zăpadă de primăvară, Cai în galop şi Templul zorilor. Toate patru au fost publicate la Editura Humanitas Fiction, în colecţia Raftul Denisei. Citeşte tot articolul

Căutările fără sfârșit ale sufletului / Orlando de Virginia Woolf

Doris Lessing scrie undeva, în introducerea “Carnetul auriu”, că o carte, oricât de importantă ar fi, trebuie citită doar atunci când ești pregătit pentru ea (ca stare, nervi, putere de înțelegere). Am priceput asta abia acum, citind Orlando de Virginia Woolf, un roman pe care l-aș fi aruncat cât colo dacă mi-ar fi căzut în mâini acum câțiva ani. Și asta pentru că, deși e o carte minunată despre viață și vis, despre scriitori și idealuri, natură și căutări sufletești, îți pune la încercare răbdarea și-ți trezește cele mai contradictorii stări: te face să râzi pe rupte dar și să numeri căscaturile, îți face poftă să umpli cu cuvinte foi întregi de hârtie dar și să dai cu cărțile de toți pereții, te îmbie să ieși în lume dar te și face prizonierul celei mai întunecoase camere din suflet. Citeşte tot articolul


Cărţile sculptate ale lui Long-Bin Chen

Pe lista celor care se exprimă prin intermediul cărţilor devenite material pentru lucrările lor artistice se numără şi Long-Bin Chen, un artist născut în Taiwan şi care îşi împarte timpul între Taipei şi New York. Cu diplome obţinute la Universitatea Tung-Hai, Secţia de Arte frumoase din ţara natală, precum şi la School of Visual Arts din New York, Chen s-a axat pe sculptură, devenind cunoscut şi apreciat pentru talentul său de necontestat în transformarea cărţilor în sculpturi. Deşi la începutul activităţii sale a folosit lemnul ca şi material, din 1993 a dezvoltat interes pentru hârtie, găsind în această formă de artă mai multe semnificaţii. Pentru lucrările sale Chen foloseşte maculatură, cărţi, reviste, hârtie folosită la imprimante, cărţi de telefon. Nimic nu este distrus în arta sa, totul este reciclat. În felul acesta artistul care foloseşte materiale reciclate semnalează consumul exegerat şi necontrolat pe care oamenii continuă să îl facă, distrugând păduri, stricând echilibrul natural. Citeşte tot articolul

Şi scriitorii gătesc. „Intelectuali la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete”

Dacă v-aţi întrebat vreodată ce fac scriitorii în afară de a scrie, cum îşi petrec timpul liber, atunci când nu caută subiecte pentru scris, răspunsul e că, printre altele, mai şi gătesc. De altfel, acesta este şi scopul volumului Intelectuali la cratiţă. Amintiri culinare şi 50 de reţete (coordonat de Ioana Pârvulescu, cu ilustraţii de Mihail Coşuleţu), de a-i scoate pe intelectuali din norişorul lor sau poate din turnul de fildeş în care mai degrabă noi, cititorii, avem tendinţa să-i vedem, şi să-i aducă într-o altă lumină, mai pământească, şi anume… la cratiţă. Citeşte tot articolul

Caricaturi cu scriitori străini și români

Văzând că soarele se lasă așteptat, m-am gândit zilele trecute cum să ne descrețim puțin frunțile și să ne continuăm săptămâna cu mai mult spor. Și așa mi-am amintit că văzusem, la un moment dat, niște artiști care făceau portrete de scriitori tare faine - despre diverse portrete de scriitori v-am mai vorbit aici, aici sau aici. Atenție! Nu orice fel de portrete, ci acel tip care ne face măcar să zâmbim: caricaturile. Citeşte tot articolul

Cât valorează un om în şobolani? Dezordinea preventivă de Matei Vișniec

Nu, nu este vorba de încă un titlu care să inflameze spiritele, să vă şocheze sau să vă surprindă ca să citiţi acest articol, pe modelul atât de cunoscut al presei moderne. Dacă aş aplica acea rețetă “jurnalistică”, titlul ar suna “n-o să vă vină să credeţi: mai există oameni care au ceva de zis”. Exact ăsta e motivul pentru care m-am apucat de scris în acest moment. Da, mai există oameni care au ceva de zis și Matei Vișniec e unul dintre ei. Cât despre întrebarea referitoare la relaţia om-șobolan şi comparaţia metafizică a acestora, ea este una cât se poate de reală şi logică, la care ne şi dă un răspuns aproximativ Matei Vișniec în cartea lui, Dezordinea preventivă. Citeşte tot articolul

Filip Florian: În materie de cărţi, cel mai de încredere lucru rămîne discuţia între prieteni

Cu cine se sfătuieşte Filip Florian cînd alege o carte, ce crede  că e strîmb în presa culturală de la noi  şi de ce blogurile de cărţi sînt mai influente decît revistele . Citiţi despre toate astea, despre timpii scrisului şi ai lecturii, dar şi despre despre recordul României în materie de gazetărie literară, în cel mai recent interviu pe care ni l-a acordat. Citeşte tot articolul

Operațiunea Ghințurești și confesiunile unui bookaholic confuz – aruncăm cărți?

Ca toată lumea, și bookaholicii au stat, pe vremuri, prin cămine. În paturi de metal, cu noptiere de metal, saltele din 1975 făcute sul sub pat că vorba aia, tu îți iei una nouă, da aia veche e pe inventar, și cu spațiu de stocare suficient pentru trei cursuri, o pâine și-un salam. O vreme când cutreieram anticariatele și adunam cărțile ca pe niște bijuterii, una câte una, și le făceam teanc lângă pat. Când ne mutam, le adunam frumos în cutii, numai ca să le facem teanc lângă patul următor, cu speranța vagă că viitorul ne va rezerva și nouă, în cele din urmă, o bibliotecă. Citeşte tot articolul

Doctorul de cărți și agendele sale literare

The Doc Book Maker este Daniel Popa, actor, scriitor și regizor român. Iar povestea lui și a agendelor sale literare este, pe cât de simplă, pe atât de faină. Doc book, principala bijuterie literară, este o agendă făcută manual, care conține și cartea ta preferată - o carte care stă să se rupă sau o carte pe care o poți citi, studia, învăța. Citeşte tot articolul

Despre Alice B. Sheldon aka James Tiptree Jr., feminism și o nuvelă SF despre sensul existenței umane

"It has been suggested that Tiptree is female, a theory that I find absurd, for there is to me something ineluctably masculine about Tiptree’s writing." — Robert Silverberg Că science fiction-ul e un gen dominat de bărbați, asta e, cel puțin la prima vedere, adevărat. Mi-ar fi greu să dau o explicație, dacă aș fi întrebată de ce, dar tind să cred că e o chestiune de context. Politic, social and whatnot - dacă tragem linie, s-ar putea ca bărbații să domine literatura la modul general, cel puțin ca număr, o treabă complet explicabilă dacă ne amintim cam când au început femeile să fie lăsate să scrie, sau să-și permită s-o facă, chiar și sub pseudonim de bărbat (ca surorile Bronte, spre exemplu). Citeşte tot articolul

Geniul și zeița, de Aldous Huxley, o inițiere în senzualitate

Autor prolific, Aldous Huxley a fost unul dintre romancierii atipici ai secolului al XX-lea. Atras de misticism, s-a vrut un inițiat în filozofiile cu iz ocult de proveniență indiană patronate de personaje ca Jiddu Krishnamurti, filozofii care i-au prilejuit scrierea unui volum ca The Perennial Philosophy. Nu a dat înapoi nici de la experimentarea drogurilor psihedelice, și aici mă refer la mescalină, experiență descrisă în The Doors of Perception, titlu care a inspirat, de altfel, și numele formației The Doors. Așadar, nu e de mirare că Huxley este un autor atipic, după cum am spus, intransigent, deloc blând cu convențiile sociale, cu ceea ce am putea numi impostura socială, dar și personală. Citeşte tot articolul

Dilema Veche la 20 de ani – interviu cu Mircea Vasilescu

Dilema Veche împlinește anul acesta 20 de ani. Pot spune sincer că e revista cu care am crescut și pe care o citesc aproape săptămână de săptămână. Multe lucruri s-au schimbat la Dilema în tot acest timp, dar un singur lucru a rămas același: spiritul dilematic. Despre ce înseamnă el, despre începuturi, planuri, momente importante din viața revistei, despre Augustin Buzura sau Dinu Patriciu, despre Andrei Pleșu, Radu Cosașu sau Alex Leo Șerban am vorbit cu nimeni altul decât cu simpaticul domn Mircea Vasilescu, redactorul șef al Dilemei încă de la început. Citeşte tot articolul

Cinci irlandezi pe care să-i descoperi de Saint Patrick’s Day

O să fie o paradă şi în Bucureşti, anul ăsta şi parada va sfîrşi probabil în Irish pub-urile din Centrul vechi, aşa că nimeni nu va fi în stare să conducă, darămite să mai citească. Aşadar listuţa asta nu e pentru duminică, ci pentru cînd o să ne trezim. Sînt cinci scriitori irlandezi contemporani buni şi foarte buni, unii mai sumbri, alţii mai tonici, pe care i-am încercat şi care merită toată atenţia. Citeşte tot articolul

Cine este în spatele Dex Online? De vorbă cu Cătălin Frâncu și Radu Borza

Dex Online mi se pare unul dintre cele mai utile și interesante proiecte din online-ul românesc. Cine nu-l deschide instinctiv deja atunci când are o dilemă lingvistică? Îl știam pe Cătălin Frâncu de mai mult timp. Unul dintre primii oameni la Google, student la MIT, olimpic internațional cu multiple premii la informatică și un om pasionat de lucrurile interesante, implicat în proiecte sociale. Împreună cu Radu Borza, și el programator pasionat de lingvistica computațională, au pus pe picioare Dex Online, ajuns acum unul dintre cele mai folosite site-uri din .ro. I-am întrebat mai multe despre ce înseamnă pentru ei acest proiect, în mare parte voluntariat, non-profit, care au fost motivațiile lor și mai ales care sunt provocările. Citeşte tot articolul