Părerea mea

Cele mai citite cărți pe care nu le-a citit de fapt nimeni

Ne scuzați, dar nu ne-am putut abține. Chiar dacă avem și noi propriile noastre secrete vinovate :) Dacă mă întrebați pe mine, marele clasic Dostoievski are o problemă mare: scrie cărți grele, dar pe care nimeni nu se poate abține să nu le citească. Câteodată am senzația că prima carte pe care au citit-o câte unii n-a fost Povești Nemuritoare, a fost Idiotul. Într-o lume în care cititul e din ce în ce mai mult o raritate, ai senzația că bătrânul rus s-a contectat direct la creierele fragile ale generației noastre. Poți să nu fi pus mâna în viața ta pe altceva în afară de Coelho și Dan Brown, dar, la naiba, trebuie să fi citit Crimă și pedeapsă. De fapt, se prea poate ca Dostoievski să fie unul dintre cei mai citiți scriitori ai zilelor  noastre. Și la ce tomuri a scris, să mai ciripească ceva teoreticienii ăia care zic că rasa umană se duce dracului! Citeşte tot articolul

Manic Pixie Dream Girls – din cărți

The Manic Pixie Dream Girl exists solely in the fevered imaginations of sensitive writer-directors to teach broodingly soulful young men to embrace life and its infinite mysteries and adventures. (de la cronicarul de film care a și lansat conceptul) Adică, un personaj extrem de des întâlnit în comediile romantice (și nu numai), pe care sunt convinsă că o să-l recunoașteți: e tânără, frumoasă, dar destul de excentrică. Are o poftă nebună de viață. Iubeşte muzica (formaţii underground pentru versiunile moderne). Și unicul ei în structura narativă a filmului este să-l învețe pe un el deprimat, timid, timorat şi în general trist dintr-un motiv sau altul, să trăiască de-adevăratelea. Ca să vă edificați (şi pentru câteva exemple), mai puteți studia niște material didactic aici: Citeşte tot articolul

Regrete şi nostalgii (2): cărți pe care le-am citit prea târziu

... şi, pe alocuri, motivele tâmpite pentru care s-a întâmplat asta. Gând la gând cu bucurie: după ce vineri v-am povestit de cărţile pe care le-am citit prea devreme, ni s-a sugerat să mergem mai departe şi să înşirăm cărţile pe care le-am citit prea târziu. Ne gândisem deja la asta, aşa că azi o să vă povestesc despre cărţile alea pe care la o anumită vârstă, le citeau toţi colegii şi prietenii mei, dar pe care eu le-am sărit - pentru că voiam să fiu altfel, pentru că aveam cu totul alte preocupări, sau pur şi simplu pentru că nu mi-au picat în mână la momentul potrivit - şi pe care le-am redescoperit cu câţiva ani mai târziu decât ar fi trebuit. Citeşte tot articolul

Regrete şi nostalgii (1): cărţi pe care le-am citit prea devreme

Sau o recunoaștere umilă a propriei ignoranțe, de care nu scapi toată viața oricât de mult ai citi, dar pe care dacă o conștientizei, măcar poți s-o mai lovești în cap din când în când. Pentru că nu mi-a zis nimeni ce să citesc (din fericire), și oricum, dacă mi-ar fi zis, mi-era tot aia, că n-aș fi ascultat. Ba nu, cred că mama îmi bătea la un moment dat niște apropouri cum c-ar fi cazul mai las cărțile cu extratereștri și să citesc niște Jules Verne, dar m-am făcut că n-aud. Când ai zece ani și visezi să devii astronaut, știi deja că proiectilul lui Jules Verne n-o să te ducă pe lună. Citeşte tot articolul

Ce să-mi cumpăr, tabletă sau e-book reader?

Tehnologia avansează (şi se ieftineşte), copacii se împuţinează şi hârtia devine din ce în ce mai scumpă, astfel încât va veni o vreme când şi cel mai avid consumator de carte pe hârtie se va întreba dacă nu e cazul să facă marele pas către cărţile electronice. Moment în care va interveni dilema – tabletă sau e-book reader? Ca posesor atât de tabletă cât și de ebook reader şi fervent susţinător al ideii de carte electronică, am să încerc să alcătuiesc o listă de argumente pro şi contra pentru ambele tipuri de gadget, sperând ca şi alţi posesori să o completeze şi ei, în urma experienţelor lor, astfel încât să vă puteţi decide mai uşor. Notă: nu vă vom recomanda mărci sau tipuri de readere ori tablete, asta e o cu totul altă discuţie. Aici comparăm doar readerul cu tableta. Citeşte tot articolul

Cum să plagiezi cu talent

In lumina evenimentelor recente care ne transformă scena politică într-un circ defel amuzant, ne-am gandit să vă povestim azi despre plagiat şi cum să fii un plagiator de succes.* Să începem cu instrucţiunile de folosire a conceptului: recomandat copiilor de până la 21 de ani, altfel devine ilegal, imoral şi nu îngraşă (mintea). Ceea ce vrem să spunem este că la o anumită vârstă plagiatul se poate face cu succes şi chiar cu avantaje personale pe termen lung, până cel mult în facultate. Înainte să vă revoltaţi împotriva ideii de a încuraja tineretul să plagieze, să ne gândim la definiţia noţiunii, după DEX: A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. Citeşte tot articolul

Books are all around us…

...chiar dacă nu ne dăm seama întotdeauna. În graba de a face multe, repede, de a fi interconectaţi şi omniprezenţi, uităm să mai respirăm, să avem răbdare, să fim atenţi, să deschidem cărţile pe care le îndesăm prin traiste. Pe principiul „am mai multe cărţi decât prieteni” sau „cartea la nevoie se cunoaşte”, acest lucru mi-a fost reamintit brusc, pe la sfârşitul lui martie. Citeşte tot articolul

Cel mai frumos lucru din lume*

Sunt momente când nu pot să-i ascult. Simt că frumuseţea de acolo m-ar distruge, că mi s-ar întâmpla ceva iremediabil rău şi că nimic pe lumea asta, nici măcar grandoarea ultimă, nu merită plătit cu liniştea inimii. Câtă splendoare poate duce un suflet? Citeşte tot articolul

Autorii și mass-media: câteva nume peste care nu ai cum să nu dai

Urmărind de ceva vreme ce se întâmplă prin lumea literară din .com și .co.uk, n-am putut să nu observ că există nume care se repetă. Normal, există autori și autori. Unora le place să iasă la rampă, să dea interviuri, să stea pe Twitter, și, în general, să-și dea cu părerea despre diverse. Altora, nu - când a apărut contul fals de Twitter al lui Cormac Mccarthy, au vuit toate ziarele. Nimănui nu-i venea să creadă că un autor atât de retras precum McCarthy (care încă scrie la mașina de scris!) ar putea să facă un asemenea salt tehnologic. Citeşte tot articolul

Despre filme, cărți și de ce uneori împart același raft în bibliotecă

Atunci când ne-am apucat de Bookaholic, nu ne-am propus în mod special să scriem despre filme. Și totuși, unul dintre primele articole postate vreodată aici e o recenzie la Howl, un film cu James Franco despre Allen Ginsberg și poemul lui celebru. Am scris despre romanele și nuvelele ecranizate ale lui Philip K. Dick, despre cărțile pe care ne-ar plăcea să le vedem la cinema și despre cele pe care o să le vedem sigur. Citeşte tot articolul

Jos cultura, jos cultura, jos cultura din turnul de fildeş! *Şi jos bărbile, btw

Zilele astea a fost mare agitaţie; oamenii s-au dezmorţit, şi-au adus aminte că au o voce şi că au chestii de zis. În Piaţa Universităţii am început, în sfârşit, să respirăm (chiar dacă, ocazional, mai inhalam şi gaz lacrimogen). Şi, în acelaşi timp, zilele astea a devenit şi mai clar că nu există la noi un front dens şi reprezentativ al celor care consumă, dar care şi produc „texte” (nu ştiu cum să fac să evit termenul „intelectuali”, că deja e peiorativ); că nu există suficienţi scriitori şi scriitoare care să vorbească nu doar pe bloguri şi pe platforme web despre problemele despre care discutam în Piaţă – implicare politică, tradiţia protestului, societatea patriarhală etc. – ci şi în cărţile lor. Citeşte tot articolul


Don’t-uri în literatură

Nu am fi nici primii, nici ultimii care încearcă să dea de cap unei formule care să reinventeze literatura. Noroc că nu asta vrem să facem. De-a lungul timpului arta a devenit o chestiune de gust, deci subiectivă, tocmai din lipsa unor formule general valabile şi acceptate. Drept urmare, nu puţini au fost cei care au scris cărţi despre asta şi, nu de foarte mult timp, inclusiv mediul online se dedica să îi înveţe pe cei mai novice dintre scriitorii începători cum ar trebui să îşi formuleze frazele. Probabil aici aveam de a face cu efectul unei cauze, aceea că de ceva vreme literatura pare să abunde în texte - frumos spus - de pus sub semnul întrebării. Citeşte tot articolul


Angelheaded hipsters

Pentru că ţara arde şi sînt suficienţii care se fac că plouă, am zis să tratăm şi noi problema protestului cu mijloace specifice şi să ne gîndim la cîteva cărţi în care se iese pe baricade şi se contestă starea de lucruri. Concluziile, sărăcăcioase la prima strigare, în continuare: Citeşte tot articolul