Părerea mea

Operațiunea Ghințurești și confesiunile unui bookaholic confuz – aruncăm cărți?

Ca toată lumea, și bookaholicii au stat, pe vremuri, prin cămine. În paturi de metal, cu noptiere de metal, saltele din 1975 făcute sul sub pat că vorba aia, tu îți iei una nouă, da aia veche e pe inventar, și cu spațiu de stocare suficient pentru trei cursuri, o pâine și-un salam. O vreme când cutreieram anticariatele și adunam cărțile ca pe niște bijuterii, una câte una, și le făceam teanc lângă pat. Când ne mutam, le adunam frumos în cutii, numai ca să le facem teanc lângă patul următor, cu speranța vagă că viitorul ne va rezerva și nouă, în cele din urmă, o bibliotecă. Citeşte tot articolul

“The Dark Side of the Moon” a făcut 40 de ani

Am ascultat pentru prima oară Pink Floyd pe la începutul anilor ’90, când furam casetele fratelui meu mai mare și le puneam la un casetofon amărât. Atunci am dat și peste “The Dark Side of the Moon”, unul din albumele mele preferate, care pe 24 martie împlinește 40 de ani de la lansarea în Marea Britanie (în SUA a fost lansat pe 17 martie, același an 1973). Nu știu de ce l-am preferat atunci zecilor de albume din bibliotecă. Citeşte tot articolul

Scriitoare cu copii. Patru poveşti – Ștefania Mihalache, Simona Popescu, Adina Rosetti, Elena Vlădăreanu

Nu zice nimeni că e uşor să scrii, nici să ai tot timpul din  lume. Nici să naşti nu e tocmai floare la ureche, aşa zic femeile care au făcut-o. Cum e atunci să vrei să scrii când timpul tău curge către altcineva, iar corpul ţi-e epuizat? Ce se întîmplă cînd nu mai dormi, cînd nu mai mănînci, cînd ce e în jurul tău pare brusc din cu totul altă lume? Citeşte tot articolul

Cum arată vrăjitoarele? (I) – Pop cult

Cum arată o vrăjitoare? Depinde, evident, de poziționarea geografică, de mitologiile din spate și, nu în ultimul rând, de religie. Să zicem că vorbim acum doar de vrăjitoarea "clasică", așa cum o înțelegem noi. Repede, gândește-te, cum arată o vrăjitoare? Citeşte tot articolul

Despre plăceri (mai mult sau mai puțin) vinovate

Ei bine, am terminat. După aproape 6 luni, am reușit în sfârșit să dau ultima pagină a ultimului volum din seria Vampirilor Sudului de Charlaine Harris. De altfel, vă și povesteam câte ceva despre ea atunci când am terminat primul volum – până la 12, însă, mai era cale lungă. Am crezut, sincer, că o să mă plictisesc la un moment dat. Și nu pot să spun că toate volumele mi-au plăcut la fel de mult sau că nu-mi doresc ca Harris să se fi oprit pe la jumate în loc să populeze scena din Bon Temps cu la fel de multe personaje supranaturale ca într-un volum de frații Grimm, sau să nu-i fi transformat, pe rând, pe Bill și pe Eric în doi douchebags pentru care chiar ți-ar plăcea să existe un iStake app cu care să-i trimiți odată pentru totdeauna înapoi la tata Bram pentru o dietă șoc cu usturoi. Citeşte tot articolul

Bookaholicii în fotografii

Ne cunoști din scris. Ne-am gândit că ți-ar plăcea să ne cunoști și mai bine, să vezi echipa din spatele articolelor de zi cu zi de pe Bookaholic.  Fără prea multe comentarii, avem muuulte imagini de la ședința foto de la Uncle Jeb Studio la care ne-am distrat foarte tare. Și, pentru că tot ne-am hotărât să ne prezentăm mai bine, am făcut și câte o pagină specială pentru fiecare membru al echipei. Citeşte tot articolul

Trilogia Marte vs. Mars One sau cum se prezice viitorul

După jumatate de oră de așteptat pe hol, timp în care m-am tot gândit ce sa le spun astfel încât să nu-mi pun în pericol șansele de a fi acceptat, am fost invitat în cameră. Mi s-a spus să mă așez pe scaun și am așteptat încă zece minute până când cei din comisie au terminat țigara pe care de-abia o așteptau după trei ore de interviuri. - Salut, spune-ne ceva despre tine și convinge-ne că tu esti omul ideal pentru o asemenea misiune. Citeşte tot articolul

Cîteva dezamăgiri, plus două vorbe despre criza de timp

Hitchcock zisese la un moment dat ca un film e bun dacă a meritat banii daţi pe babysitter, pe bilet şi pe cina la restaurant. În momentul in care babysittingul mi se pare o instituţie vitală, am înţeles cu adevărat cîtă dreptate avea şi am început să aplic cam aceleaşi unităţi de măsură şi în cazul cărţilor. Citeşte tot articolul

Solidaritate cu Mircea Cărtărescu

În momente în care literatura română contemporană este călcată cu bocancii, în care discuția a atins o limită insuportabilă a derizoriului și în care criteriile esteticii și, până la urmă, ale bunului simț sunt aruncate senin în mocirla politică, când grobianismul unor personaje media atinge "doct" zona culturală, este necesar să fie auzite cât mai multe voci care să spună că este profund greșit ceea ce se întâmplă și, mai ales, este nevoie de solidaritate. Urmărim dezgustați felul în care Mircea Cărtărescu a fost pus la zid în ultimul timp și ne exprimăm și noi aici solidaritatea cu un scriitor pe care nu instituțiile statului român l-au făcut cunoscut, apreciat și iubit în toată lumea, ci pur și simplu cărțile sale. Citeşte tot articolul

Scriitorii adjectiv, personajele metaforă. Rătăciri lingvistice

Citeam deunăzi despre comitetul unei ligi literare responsabil cu etichetarea corectă a caracteristicilor auctoriale, lucru care m-a amuzat teribil. Pe masură ce citeam, se deschidea din ce în ce mai larg robinetul cu amintiri din literatura de școală generală și liceu și începeau să băltească în jurul meu liricul eminescian, peisajul coșbucian, anticalofilismul arghezian, ploaia bacoviană, filosofia blagiană, erosul stănescian, sentimentul minulescian, absurdul ionescian, epicul păunescian și pamfletul caragialesc. Citeşte tot articolul

Dot.comunismul și colectivizarea literară în viziunea lui China Miéville

Zilele astea a avut loc Festivalul Internațional de Carte de la Edinburgh, care s-a încheiat cu o conferință al cărei principal vorbitor a fost scriitorul de new weird fiction China Miéville (în paranteză fie spus, unul dintre autorii tare dragi mie). Discursul lui Miéville, ale cărui viziuni politice de stânga (este membru al partidului socialist) transpar adesea în romanele lui, a fost surprinzător, dezvăluind un posibil viitor al literaturii pe cât de "liberal" (în sensul opus tradiționalului), pe atât de... comunist. Citeşte tot articolul

Do it yourself cu Nemira – o campanie controversată

Nimic nu mă deranjează mai mult când citesc decât să găsesc o carte prost legată, cu pagini lipsă, cu greșeli majore, enervante, printată aiurea. Sunt sigură că multora dintre voi li s-a întâmplat să ajungă la mijlocul cărții, să aibă senzația de deja vu și să observe că 50 de pagini fuseseră tipărite de două ori și că următoarele 50 lipsesc cu desăvârșire. Este teribil de frsutrant mai ales când ești nerăbdător să vezi cum se continuă cartea sau când ești nevoit să dai încă o dată banii pe ea. Morala? Cărțile greșite nu au ce căuta în mânile cititorilor! De la această premiză, corectă aș zice, au pornit cred cei de la Nemira când au lansat campania Do it yourself, care scos deja câteva scântei prin lumea noastră online. Citeşte tot articolul