Despre coperte și titluri de cărți am mai vorbit noi pe aici. Însă, până acum, nu le-am luat în seamă și pe cele mai neinspirate dintre ele. A venit vremea să ne revanșăm și să le facem ”dreptate” :).
Când ești cu ochii în patru după tot ceea ce mai apare pe alte site-uri în domeniul acesta al cărților, este imposibil să nu zărești materiale de genul acestuia: 40 Worst Book Covers and Titles Ever, articol apărut pe Bored Panda. Cu iz de cancan sau nu, dai un click să vezi despre ce este vorba. Apoi este posibil ca imaginile văzute să te uimească, îngrozească și să te amuze (da, toate în același timp) într-atât încât să mergi să cauți și altele. V-ați dat seama că asta mi s-a întâmplat mie, nu-i așa?
Bun. În primul rând, trebuie să vă mărturisesc că nu credeam să existe pe lumea aceasta atâtea titluri și coperte de cărți neinspirate. Dar sunt! Și am selectat treizeci dintre cele care mi s-au părut mie cele mai grăitoare, exemplare pentru cât de mulți oameni sadici, fără imaginație, creduli, limitați etc. există.
Este prima dată când sper, dar sper din tot sufletul, că volumele de mai jos (sau măcar o parte dintre ele) au rămas necumpărate, că au fost abandonate de cititori, părăsite de librari în vreun colț al vreunei librării, că au acum pe ele praf gros de câțiva centimetri ș.a.m.d.
Așa. Trebuie să vă mai spun că am împărțit imaginile din material astfel: I. Cele mai stupide titluri de cărți; II. Cele mai groaznice titluri de cărți pentru copii; III. Cele mai amuzante titluri de cărți (din cauza asocierilor de cuvinte nepotrivite); IV. Cele mai nepotrivite coperte.
Și acum, să le vedem!
I. Cele mai stupide titluri de cărți
Pentru că n-are a face una cu alta, i-aș răspunde autoarei. Sau unde dai și unde crapă.
Da, spune-i că vrei s-o mănânci! Sursa
Bună, Captain Obvious! Chiar mă întreb destul de serios ce-a scris în cartea asta :).
Serios?! S-au epuizat chiar toate subiectele? Sursa
Yes, for dummies.
Dacă chiar n-ai altceva mai bun de făcut, poate. Sursa
No comment. Sursa
Există metode atât de variate încât să scrii o carte? Partea I: Când îți vine, caută un boschete. Partea a II-a: Du-te în spatele lui și dă-ți jos pantalonii. Etc. 🙂 Sursa
Mmm, nu, nu, nu pot. Sursa
Bolnav, super bolnav. Sursa
Ghid util pentru toată lumea, nu? Sursa
II. Cele mai groaznice titluri de cărți pentru copii
Sau cum să-ți terorizezi copiii. Sursa (pentru toate imaginile de mai sus)
Serios, toate cărțile de mai sus trebuie să fie scrise fie de cineva cu probleme serioase, fie de cineva care are un simț al umorului destul de bolnav. Sursa
III. Cele mai amuzante titluri de cărți
(din cauza asocierilor de cuvinte nepotrivite)
Cum vine asta? Ți-a vorbit tractorul despre femei?
Poate cea mai neinspirată asociere de cuvinte pe care-am văzut-o. 
IV. Cele mai nepotrivite coperte
Imaginea spune totul: în timpul liber poți face bani doar dacă ești criminal. La propriu.
Nu știu dacă se cade să comentez imaginea aceasta, este … cel puțin ciudată.
E ușor să cânți atunci când un pervers te ține în poală sau cum?
Păi normal că are un secret nașpa, din moment ce imaginea sugerează o apropiere atât de atipică. Sursa
Vouă care vi s-a părut cea mai amuzantă? Dar cea mai neinspirată? Aveți și alte exemple?
Mie, sincer, mi-a ajuns :).
Sursa imaginii principale
Wow, ti-ai citit comentariile de sub imagini?
Mai bine puneai un link catre sursa si atit, daca era musai musai sa scrii ceva despre asta.
Dragă roșu vertical,
De obicei citesc ce scriu în timp ce scriu, iar apoi recitesc. Așadar, răspunsul la întrebarea ta este că da, mi-am citit comentariile de sub imagini. Și acum, odată cu mesajul tău, le-am recitit. Tot nu mi se pare nimic în neregulă. Îmi pare rău dacă te-au deranjat, erau menite a exprima câteva dintre gândurile care mi-au trecut prin cap atunci când le-am văzut.
Cât despre ”Mai bine puneai un link catre sursa si atit, daca era musai musai sa scrii ceva despre asta.”, părerea mea este că a pune sursa nu înseamnă a scrie despre ceva.
“A pune link catre sursa nu inseamna a scrie despre asta”. De acord, dar nici a pune pozele dintr-un articol deja existent si sub ele comentarii de genul “cum vine asta? Ti-a vorbit tractorul despre femei?” sau “imaginea asta e cel putin ciudata” NU inseamna a scrie un articol, trust me. Nu din partea cuiva care-si trece in dreptul numelui “jurnalist cultural”.
Intrăm deja într-o polemică absolut inutilă. Totuși, nu vreau ca al tău comentariu, care pare că are o tonalitate ridicată, să rămână fără răspuns.
Nu am pus pozele dintr-un singur articol, ci am îmbinat din vreo patru surse (de aceea există sursă după o imagine sau un calup de imagini).
Apoi, mi s-a părut o idee faină, am preluat-o, îmbinând sursele (mă repet, dar na) și menționându-le – cum ar veni am spus clar și răspicat că ideea materialului nu mi-a aparținut, n-am revoluționat nimic (nici nu-mi propun asta vreodată 🙂 ).
Bun. Acum trebuie să-ți atrag atenția că nu i-am spus ”articol”, ci ”material”. Recitește șapoul, te rog. N-are nicio pretenție de super originalitate.
Cât despre faptul că la sfârșit ai încheiat-o cu un atac la persoană, ce să mai spun? Că scriu despre evenimente culturale, că scriu și comentarii despre cărțile pe care le citesc, despre ecranizările pe care le văd, despre expozițiile la care merg, că mai iau și interviuri unor scriitori etc. pe lângă materialele simpatice, de genul ăstuia? Nu mai spun. N-are rost.
Mea culpa, n-am intentionat un atac la persoana. Si nici nu aveam o tonalitate ridicata. Neajunsurile comunicarii in scris.
Numai bine.
Atentie la Hitchens. Nu prea are ce cauta printre celelalte. E carte serioasa. Titlul e voit revoltator, deoarece pozitia lui fata de personajul in cauza e una extrem de critica. Poti sau nu sa fii de acord, dar omul argumenteaza ceva acolo.
După cum probabil ți-ai dat seama, n-am citit niciuna dintre cărțile de mai sus. Am făcut lucrul care se presupune că nu ar trebui să-l facă niciodată un cititor: am judecat cartea după copertă. E posibil să fie intenționate multe dintre titlurile de aici, n-am de unde să știu. Eu nu le-aș cumpăra nici în ruptul capului. Poate doar dacă ar veni cineva (ca tine) și mi-ar spune că o carte sau alta este, de fapt, bună. Rămân totuși la părerea că acest Hitchens ar fi putut să găsească un joc de cuvinte mai fericit :).
Am impresia ca seria de coperte pentru copii, cu titluri sarcastice, sunt de fapt falsificari (in Photoshop) ale unor coperte reale (ceva in stilul sitului Times New Roman)
Hitchens nu are ce cauta in lista ta. Subiectul cartii e bine sugerat de titlu si este unul foarte serios. Oricine cu un minim de cultura generala cunoaste controversa…asadar nu vad ce e asa de greu de priceput titlul voit socant. Ce ma surprinde e ca ai preluat niste articole si le-ai “dat” mai departe fara un minim de research, in stilul blogurilor lipsite de profesionalism, in cautare de senzational.
Aceeasti poveste pentru Lewis Burke Frumkes. Cartea e o satira, evident. Ma lasa masca ignoranta ta.
Cred că roșu vertical încerca să sugereze că o diaree cu sânge ar putea fi mai amuzantă ca tine. :))) Comentariile tale sunt ca părul pubian – adică în plus.
Airyality – Ce să zic? Dacă aveai răbdare să citești comentariile, vedeai că am răspuns la o parte din lucrurile pe care mi le-ai reproșat. Îmi asum ignorața, de altfel. Și mă bucur că cei care citesc Bookaholic sunt super cititori :).
Ioana Berariu – Mulțumesc mult pentru că mi-ai explicat, am ieșit și eu din ceață, în sfârșit. E foarte posibil să fiu lipsită de umor :). Mea culpa. Dar puteai ignora comentariile mele dacă ți se păreau atât de „în plus”. Zic și eu.
Asta intentiona sa fie un articol despre lectura?Beethoven pervers? Din seria “cand imaginatia cuiva o ia prin aratura”… Daca mai apare un articol din asta, dau block.