Bookaholic

Am zis zilele trecute că o să gătesc ceva dintr-o carte pe care am tocat-o aici. Şi mai precis, am zis că vreau plăcintă cu broccoli şi conopidă şi exact asta am făcut. Cu acest prilej, mi-am oferit tot felul de mici distracţii, pe care nu le încerc, recunosc, tocmai des.

Am şi un pictorial, vă avertizez că e exagerat, dar poate vă vine pofta să repetaţi, la rîndul vostru, figura. Eu m-am simţit foarte bine făcînd poze la legume şi foi de plăcinte, aşa că vi le bag şi vouă pe gît, tot cu o mare plăcere!

Zicea reţeta că pentru umplutură e nevoie de

450 g conopidă şi broccoli

200 ml lapte

2 ouă

80 g de brînză rasă (parmezan şi caş de vacă)

Praz (nu se menţionaeză cît, eu am pus o jumătate de tulpină)

Haşmă

Sare, piper

Iar pentru aluat de

125 g făină (plus ce mai trebuie pentru frămîntat)

60 unt

Sare

Nu e cine ştie ce să faci aluatul, deşi mie mi-a fost teamă că e o cantitate prea mică. De fapt, e suficient, doar că cere multă dexteritate să-l întinzi apoi cît să învelească toată tava de tartă. Pînă să ajung acolo, am amestecat untul (moale, scos deja din frigider) cu făina şi cu sarea dizolvată într-un păhăruţ (30 ml zic ei) de apă. Am frămîntat încet, cu vărfurile degetelor şi pînă la urmă s-a prins. A ieşit un ghemotoc cît pumnul, pe care l-am înfăşurat în folie de plastic şi l-am băgat la frigider.

Am desfăcut apoi broccoli-ul şi conopida în buchete, le-am pus la fiert cu un pic de sare şi nu le-am lăsat prea mult. Cît erau încă crocante, le-am sotat cu un pic de unt. La fel am făcut şi cu prazul, într-o altă tigaie.

Între timp, m-am bucurat de o nouă perspectivă către raftul de cărţi, dinspre coada tigăii şi am mîncat un măr.

Apoi am unit legumele, le-am răsturnat într-un vas adînc şi le-am pasat cu furculiţa, dar fără să le fac pilaf. N-am avut de unde să găsesc haşmă, nici acum şi nici vreodată pînă acum, aşa că am tocat peste ele o legătură de pătrunjel.

Am scos aluatul de la frigider (trebuie să stea acolo cam 30 de minute, dar eu l-am lăsat de foarte multe ori mult mai mult de-atît şi n-are nimic). Ca să întindeţi foaia, trebuie să aruncaţi multă făină pe suprafaţa de lucru, să frecaţi cu făină sucitorul şi, dacă e nevoie, inclusiv palmele.

Nu trebuie apăsat brusc. Lent, cu grijă şi cu răbdare să nu se rupă. Pînă la urmă se întinde, chiar dacă probabil n-o să ajungeţi la performanţa unei subţirimi de 3 mm. Eu n-am ajuns niciodată, dar nici nu mi s-a părut c-aş fi comiş vreun eşec.

Am uns apoi forma de tartă cu unt. Am pus foaia în tavă (am ridicat-o cu acelaşi sucitor dat prin făină, şi tot cu grijă, să nu se rupă). Pentru că nu am reuşit să trag de aluat mai mult, nu mi-au rămas nişte margini prea fîlfîitoare spre exterior, margini pe care se presupune că ar fi trebuit să le răsfrîng peste compoziţie. Nici asta n-a fost o problemă: am răsfrînt cît am putut şi apoi totul s-a gratinat foarte frumos. Doar că, tot de la mine putere, înainte să bag toată chestia la cuptor, am uns-o cu ou. Am folosit o pensulă de silicon, genul măturică, de la Ikea. A mers perfect.

Ei dau, în carte, o ordine precisă de aşezare a straturilor peste aluat: mai întîi brînza rasă (doar jumătate din cantitate) , apoi amestecul de legume, apoi un bol cu ouăle bătute, amestecate cu lapte, cealaltă jumătate din cantitatea de brînză, un pic de sare (dacă e nevoie) şi piper.Am respectat stratificarea propusă, doar că la capitolul brînză am ignorat total cantităţile şi am pus din belşug, şi brînză – o telemea cu capră şi oaia de la ciobanul din satul bunicilor mei– şi parmezan. 80 de grame de amestec de ăsta mi s-a părut o glumă mult prea subţire.

Aşa arăta plăcinta înainte să fie împachetată şi unsă:

Aşa scoasă la aer, înainte să intre în cuptor

Aşa e după ce a stat 30 de minute în cuptorul bine încins de dinaite, coaptă la foc destul de iute (treapta 6, pentru cuptoarele cu gaz)

Aşa au atacat-o trei furculiţe feroce, undeva în jurul orei 5

În caz că nu realizaţi exact despre ce a fost vorba, o vedere din farfurie

Şi una din farfuria goală

Dedic şi reţeta, şi pictorialul însoţitor în special amatorilor de bancuri cu broccoli de pretutindeni! Voi reveni cu un tort de ciocolată şi nuci pecan, dintr-o altă carte. Din asta o să mai fac sigur ceva,  poze sigur!