Noi ăștia născuți pe vremea comunismului nu prea le avem cu colecționatul – și nu mă refer la surprize Turbo, nici la soldăței de plastic, ci la colecționatul într-ale literaturii. Noi ne bucuram când găseam vreo carte mai răsărită și cel mult adunam seria Rahan. Ce colecții, ce figurine, ce postere, ce tricouri, ce fan art? Mi-am dat seama de asta când am fost la Comic Con, unde probabil că arătam ca bunica, uitându-se chiorâș la maldărele de “collectibles” din lumi pe care nu le cunoșteam.
Și am stat pe gânduri un pic, apoi m-am decis. Nu am crescut cu noțiunea colecției cult și nu m-aș putea apuca nici azi să adun hobbiți din plastic, iar dacă Cireșarii ar fi vânduți în ouă Kinder ori în punga de Happy Meal, sigur aș mârâi câteva afurisenii, chit că le-ar mai da pagina kinderilor din generația iPad.
Cu toate acestea, nu toată lumea e ca mine, unii s-au adaptat și colecționează cu plăcere și pasiune.
Azi ne ocupăm de fanii lui H.P. Lovecraft, care nu au parte de prea multă imagistică în afara copertelor… și a propriilor lor capete – filme puține, ceva așa-zise Necronomiconuri și multe jocuri (de calculator ori de societate), de parcă Lovecraft își păzește și azi miturile și misterele. Steampuncii (pasionații de steampunk, nu căutați în dex) ce-l mai scot din ermetism cu câte o tentaculă de Cthulhu atârnată la cingătoare.
Un artist numit Jason McKittrick a avut curajul să intre în lumea fără chip a horror-ului lovecraftian și să se așeze, ca un demiurg învățăcel, la coada celor care au încercat de-a lungul timpului să dea o față poveștilor de groază. Pe site-ul său, Cryptocurium, găsim de cumpărat amulete, statuete, idoli și obiecte de cult din mitologia lui Cthulhu, inspirate din literatura lui Lovecraft.
Cthulhu Cult Sigil Pin și craniul lui Brown Jenkin, personaj din nuvela Visele din casa vrăjitoarei, cum se numește de altfel și kitul de mai jos:
Colecția întreagă de artefacte continuă pe site-ul Cryptocurium, iar pe Jason îl găsiți și pe Facebook, și pe Pinterest, și pe DeviantArt.
Cthulhu, they call me. Great Cthulhu.
Nobody can pronounce it right.
Are you writing this down? Every word? Good. Where shall I start — mm?
Very well, then. The beginning. Write this down, Whateley.
I was spawned uncounted aeons ago, in the dark mists of Khhaa’yngnaiih (no, of course I don’t know how to spell it. Write it as it sounds), of nameless nightmare parents, under a gibbous moon. It wasn’t the moon of this planet, of course, it was a real moon. On some nights it filled over half the sky and as it rose you could watch the crimson blood drip and trickle down its bloated face, staining it red, until at its height it bathed the swamps and towers in a gory dead red light.
Those were the days.
(fragment din I, Cthulhu, autobiografie fictivă a lui Cthulhu de Neil Gaiman, unul dintre cei care a dus mitul mai departe)