Nu e așa simplu cu băturile. Nu știi întotdeauna cum să le combini, dacă o băutură se potrivește unei anumite situații, nu știi cum să combini cum trebuie ingredientele într-un cocktail sau care este istoria unui vin. Tocmai de aceea, avem pentru voi ca premiu cartea Ce bem?, despre care v-am povestit pe larg aici.
Pentru a o câștiga, trebuie să răspunedeți unei provocări simpatice – alege-ți un scriitor sau un personaj literar, spune-ne într-un comentariu ce ați bea împreună (un ceai, o bere, un vin, un cocktail ș.a.), unde ați fi, ce-ați discuta.
Folosiți o adresă de mail validă pentru a vă putea contacta ulterior în cazul în care ați câștigat. Câștigătorul va fi ales de redacția Bookaholic. Apreciem umorul, inventivitatea, originalitatea și pasiunea pentru cărți. 🙂
Deadline: luni, 23 ianuarie, ora 12:00. Succes!
Câștigător: Irina
eu as bea un pahar de vin cu dracula si l-as intreba cum “vrajea” el fetele 🙂
Acum aș vrea să beau o cană de ceai verde cu Haruki Murakami undeva într-o grădină luminată și am face un plan măreț să plecăm în căutarea oii fantastice. Dar când termin cartea aceasta sunt șanse destul de mari să vreau să amân întâlnirea cu Haruki pentru un alt autor.
As dori sa traiesc in perioada oamenilor cu maniere elegante,a rochilor bogate,a concertelor de opera si a pieselor de teatru din Rusia.Intr-o dupa-amiaza geroasa de ianuarie,as lua ceaiul cu Anna Karenina,in salonul ei,incercand sa intrepatrund frumusetea ei glaciala si misterul ochilor ei negri.I-as cunoaste sotul insensibil, pe Alexei Alexandrovici Karenin si copilul ,si i-as vorbi de legatura pe care o are cu Vronski.Eventual as asigura-o ca pentru nimic in lume nu trebuie sa-si jertfeasca baietelul,nu as blama-o,ci dimpotriva as asigura-o de tot suportul meu.Asta pentru ca am trait cu intensitate fiecare rand al romanului si suferintele Annei m-au impresionat,facandu-ma sa plang si sa ma zbucium odata cu ea .Si acum,desi il stiu pe de rost,il recitesc si are acelasi impact asupra mea.
Aș bea o cafea cu Orhan Pamuk, în amintirea unui muzeu nisipiu al inocenței văratece…
Mi-a spus că voi ști să adulmec înțelepciunea zeiței Karadeniz dacă învăț să degust trei cafele în zi: prima să fie dulce, ca să-mi șoptească de dragoste, a doua să fie amară, ca să-mi amintească de moarte, iar a treia să fie dulce-amăruie cum mi-e viaţa şi cu bune, şi cu rele…Am urmat ritualul, boabă cu boabă, caimac după caimac, și l-am înțeles de-abia la asfințit, pe malul acela gâtuit ca o amforă.
Orhan Bei, așa este: de-abia a treia cafea te trezeşte cu adevărat la viaţă…nisipul se înfierbântă iar și iar, gata să primească arama ibricului și s-o îmbujoreze, eliberând duhurile aromelor din cele o mie și una de dimineți buimace, amieze leneșe și seri nerăbdătoare
Am aflat cu mintea, dar am înțeles cu sufletul, căci am simțit atunci cum alintul aromei dulci se poate schimba în gustul metalic al amărăciunii, pentru ca în aceeași zi, pe seară, caimacul cafelei să-ți readucă zâmbetul uitat pe coama unui val și nostalgia rătăcită prin golfuri de mărgean.
M-au schimbat cu totul – Doamna Kara și djinul ei Pamuk, sunt și eu o cafea la nisip, clepsidră a aromelor verii ce va să vie….
As bea un ceai fierbite cu Dan Puric la libraria Carturaresti si as discuta despre perioda interbelica si socitatea actuala!
As bea cu Edgar Allan Poe whiskey coniac sau absit dupa pofta poetului si am vorbi despre filmele lui Hitchcock.
Eu aş bea un ceai de iasomie cu Cristofor, magul din Carpaţi, i-aş povesti viaţa mea şi l-aş ruga să mă includă şi pe mine în programul lui de purificare a corpului şi spiritului, aşa cum a procedat şi cu Paul Berg.
Mda, păcat că e doar ficţiune 🙁
M-ar incanta ideea unei cafele in compania lui George Calinescu si probabil mi-ar placea sa-l ascult pana tarziu in noapte vorbindu-mi despre personajele din romanul meu preferat -Enigma Otiliei-despre zgarcenia lui mos Costache Giurgiuveanu si poate chiar si de Stanica Ratiu,fara de care, de ce nu, aceasta opera n-ar fi fost intreaga.Intr-un final am incerca amandoi sa descoperim cate asemenea personaje intalnim in viata de zi cu zi si pesemne ca ne-am amuza teribil cati dintre noi ne purtam ca si ei, doar ca sa ne urmam interesul.
Ar fi o onoare pentru mine sa beau un pahar de vin rosu cu Mihai Eminescu si sa discutam politica si filozofie germana si un ceai cu Liviu Rebreanu, cu cel din urma discutand psihologie.
As bea o sampanie frantuzeasca cu I.L.Caragiale intr-un tren.As discuta despre prostatarii din Universitate si,poate,el vine cu decizia corecta.