apocalipsa

E o carte despre apocalipsă. Nimic mai potrivit în 2012. Decât să tot privim profeții la tv sau să încercăm să descifrăm noi plăcuțele mayașe, nu-i mai bine să citim o carte foarte faină despre sfârșitul lumii? Așa zicem și noi. Recenzia cărții Totul contează e un punct bun de plecare.

Pentru că nouă ne-a plăcut, avem un volum și pentru voi. Pentru a-l câștiga, nimic mai simplu, trebuie să răspundeți la întrebarea:

Ce ai face dacă ai știi că sfârșitul lumii va avea loc în cinci ani?

Sau, dacă nu vrei să fii tu în centru, scrie un scurt scenariu despre apocalipsă pornind de la un personaj inventat sau real.

Echipa bookaholic va alege cel mai inspirat/haios/interesant răspuns și îl va premia cu volumul Totul contează. Deadline: luni, 16 ianuarie, ora 12:00. Succes!

Câștigător: Raluca F B-B. Felicitări!

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


37 comentarii
  1. goleanuanisoara

    daca as sti ca peste 5 ani va veni sfarsitul lumii,as vinde casa si as cumpara alta aproape de fiica mea;pentru mine n-as mai dori nimic,as vrea sa-i foc ei ultimii ani cei mai frumosi din viata.tot ceea ce-as mai face pentru mine ar fi doar sa ma refugiez in natura din cand in cand ,sa admir ,sa adulmec,sa gust ,sa aud ,sa simt ce pierd.

    Reply
  2. tudorache caterina

    daca as sti ca mai traiesc doar cinci s-ani,AS IUBI; as iubi oamenii,natura,animalele ,pasariile,florile,casele, cerul,pamantul,aerul,apa,as iubi tot ce vad fiindca dincolo de iubire chiar nu exista nimic.

    Reply
  3. Macrina

    As colinda lumea , as vizita tot ce mi-am dorit sa vad in aceasta viata , pentru a duce in suflet , dincolo, frumusetea acestei lumi si as citi carti sprituale!

    Reply
  4. Claudia Lungu

    nu as face nimic,pentru ca nimeni nu este in stare sa-ti garanteze acest lucru.mi-as continua viata normal,ca si pana acum.

    Reply
  5. Iulia Tudoran

    – Unde sunt?
    – Este 2017 si totul s-a sfarsit! Ati avut timp sa radeti, sa va bucurati de viata, sa fiti mai buni, mai darnici, sa spune-ti “Te iubesc” zi de zi, sa dansati, sa cantati, sa priviti viata cu optimism, sa treceti peste probleme cu capul in sus, sa va bucurati de tot ce va inconjoara si sa va iubiti. Dar nu ati facut-o! De ce ati fost asa de morocanosi? De ce trebuie sa asteptati o situatie critica, sa putet sa va bucurati cu adevarat de viata? Viata e scurta si acum nu mai e! Trebuia sa traiti fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima, adica aceasta zi. Trebuia dimineata sa va treziti zambind, sa priviti pe geam, sa multumiti ca sunteti sanatosi, ca aveti un acoperis deaspra capului, ca aveti o persoana langa voi. Nu toti au avut parte de noroc tau, sau al tau. Unii ati suferit mai mult, dar ati stiut in comparatie cu ceilalti sa va ridicati din probleme zamind.
    – Trezeste-te ca intarzaii la munca!
    – Ce? Cum?
    – E ora 7:10 si intarzaii la munca! Vrei sa ai iarasi probleme cu seful? Grabeste-te!
    – Nu trebuie sa ne grabim. Deschide geamul sa simtim aerul proaspat de dimineata, uite cat este de frumos afara. Pune putina muzica. Oricum tot la munca ajung si daca ma enervez si daca ma bucur de viata. Hai sa bem o cafea impreuna si sa mergem la munca.

    Reply
  6. vali c

    m-aa retrage pe un varf de munte cu trei saci plini cu carti, tigari si cafea si as citi, bea cafea, fuma, medita si m-as plimba prin paduri, as sta de vorba cu turistii, cu ciobanii, as bea lapte cald, si as manca balmos cu junt si branza. as scrie versuri. din cand in cand, m-as iubi cu o femeie frumoasa (toate femeile sunt frumoase). sfarsitul lumii m-sr gasi impacat, cult, sanatos, iubit. gata pentru viata lunga, dar si gata pentru o iminenta moarte¬

    Reply
  7. nemuritorul

    2017…duminica, ora 19:00.Nimic nu pare sa perturbe caldura si linistea care ma invaluie. Asa stau de fiecare data: relaxat. Stiu ca va urma extragerea…stiu ca imi va creste putin adrenalina…apoi stiu ca aceeasi liniste, aceeasi caldura, ma vor invalui din nou. Dupa ce voi fi vazut numerele extrase,voi incepe iarasi: doar eu, pixul si foaia alba care va astepta nerabdatoare noile numere nascocite de catre mintea mea. Asadar nu am nici o asteptare…stiu, in mintea mea se fac anumite calcule: potrivit statisticilor si metodei probabilitatii, sansele sa castig sunt minime…insa in sufletul meu se zbate tot timpul o miva speranta.
    Fara prea multe asteptari, prevazand scenariul pe care l-am trait la fiecare extragere, de mii de ori,gust incet din ceaiul de musetel. Dintr-o coincidenta pe care am mai trait-o, primul numar extras coincide cu unul din numerele pe care le am eu. Al doilea, la fel…Cand al treilea numar este acelasi cu unul pe care il am eu pe bilet, inima incepe sa imi bata un pic mai tare…la al patrulea numar extras, sunt deja fericit ca am luat totusi o suma…mica, dar am de luat.
    In cateva secunde sunt deja fericitul castigator al unei variante cu cinci numere…iar clipa care-mi sparge si imi perturba existenta este aceea in care al saselea numar extras este tot AL MEU!!!!!
    Nu stiu cum sa reactionez…intai o sun pe soacra-mea. O injur asa cum am visat toata viata, apoi ma las, satisfacut, in fotoliul moale (pe care am de gand sa il arunc…pentru ca imi voi lua, in sfarsit, un coltar din piele de sarpe, cu cristale svarowski).Ma duc apoi la Gheorghe (vecinul de la doi)…ii marturisesc ca nevasta-sa l-a inselat cu mine de cateva ori, dar ii spun ca ma voi revansa, luandu-i un frigider plin cu bere. Gheorghe accepta bucuros…dupa ce ii arunca boarfele lui Maricica pe fereastra. Ma retrag inapoi in apartamentul meu cu doua camere, nedecomandat. Trag un sut in usa de la baie…niciodata nu mi-a placut vopseaua aceea galbena, insa n-am avut bani sa revopsesc.
    Mai am, asadar, o ultima dorinta in calitate de om de clasa inferioara: acela de a iesi in balconul meu (neinchis…de asta am si fost motivul de barfa a vecinilor…pentru ca n-am avut bani de termopane) si de a striga in gura mare…ca sunt, in sfarsit, un om bogat!
    Deschid usa balconului…un vant rece ma inteapa in barba…un vuiet infricosator se aude dinspre centrul orasului. Respir fara sa-mi dau seama ca valul urias distruge tot ceea ce intalneste in cale…case, blocuri, vieti…dar mai presus de toate distruge visul meu…acela care tocmai acum, printr-o amara coincidenta, a devenit realitate…Ma sufoc sub tonele de apa, dar ma consolez cu gandul ca reincarnarea exista…trebuie sa existe, la naiba!!!! Trebuie sa existe, pentru ca eu, conform metodei probabilitatii, n-am incercat inca toate variantele posibile!!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *