V-am mai arătat noi fotolii din cărţi, ba chiar şi canapele. Însă tocmai am descoperit o instalaţie urbană cu fotolii bookaholice, expusă în cadrul unei bienale de artă contemporană din Italia, în 2010, numită Cartasia.

Iniţiatorul proiectului este arhitectul italian Enzo Iorio, care la un pahar de vin cu prietenii într-o trattoria, gândindu-se la subiectul unei instalaţii urbane care să provoace discuţia, interacţiunea, dar şi să dea de gândit, a venit cu ideea unor fotolii în stradă construite din cărţi vechi:

Making time to meet and exchange thoughts and reflections has been most stimulating, creativity …… That Was! From this the idea of ​​a “space”, where to discuss, think and even re-think, and what better than being Comfortably seated in an armchair? And if this chair was our past, our cultures, our mistakes, our passions, the very container of everything That we are?


Aşa a apărut instalaţia White Books Chairs sau Re-discuss, care a şi câştigat premiul Bienalei din acel an. Şi nu e greu de înţeles de ce. Pentru că e greu să nu vrei să te aşezi într-un fotoliu de cărţi atunci când îl vezi în faţa ta pe trotuar. Chit că te-ai aşezat să scrii mai comod mesajul pe Iphone, să termini confortabil conversaţia la telefon, să-ţi tragi sufletul la o limonadă sau îngheţată sau chiar să citeşti. E imposibil să nu te gândeşti la cărţi când tronezi practic pe ele, la ultima interacţiune cu paginile scrise sau la momentele în care ai reuşit să vobeşti cu cineva în plină stradă ca într-un living liniştit, cu bibliotecă.

Fotoliul de cărţi în alb, care te invită să te instalezi în el îmi aminteşte de: eşti ceea ce citeşti. Tu locuieşti acum o grămadă de cărţi, tu le dai o utilitate, o nouă viaţă. Este un re-, care le implică şi te implică. Cu siguranţă mi-ar plăcea să văd acest proiect reiterat! Pentru discuţie, interactivitate pe stradă şi cărţi integrate activ în viaţa noastră urbană!

Puţin despre tehnică. Toate cărţile folosite sunt vechi şi cea mai mare parte dintre ele ar fi ajuns la gunoi. Însă pentru a rezista o lună în stradă, au fost supuse unei intervenţii: le-au îmbibat într-o soluţie de apă cu lipici (ca un strat de vinil) care să le facă impermeabile şi rezistente. Odată uscate, li s-a aplicat un strat de vopsea albă, pe bază de apă. Apoi au fost lipite împreună şi pe alocuri interconectate de mici structuri metalice, care să confere fotoliilor stabilitate.

În procesul de uscare

Cum spuneam, ne-ar plăcea să ne putem relaxa la discuţii în astfel de fotolii şi pe străzile noastre. Şi poate chiar o vom face cândva 🙂

Despre instalaţia Re-discuss poţi citi mai multe aici.
via

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *