Cu depresia nu e de joacă, știm bine. Este greșit să o minimizezi, să îi judeci pe cei care suferă de ea, este o boală care are nevoie de tratament, de grijă și afecțiune din partea celorlalți. Și, mai ales, de înțelegere. Despre depresie am vorbit cu ocazia venirii lui Andrew Solomon în România – despre cartea Demonul Amiezii. O anatomie a depresiei și un interviu cu Andrew Solomon, sau când Robin Williams s-a sinucis – Zece texte despre depresie.
Chiar dacă depresia nu e un joc, ne putem apropia de ea, putem s-o înțelegem mai bine într-un mod interactiv. Depression Quest este un joc educațional online, câștigător al multor premii, care te pune față în față cu diverse situații și unde trebuie să iei decizii. Este un așa numit fiction game, adică un joc textual, ce implică ficțiune interactivă – citești despre o situație și tu stabilești traseul pe care personajul îl va urma, deciziile pe care le va lua și povestea se schimbă în funcție de asta. Situațiile sunt dublate de explicații și posibile tratamente pentru depresie. Iar cele mai mici decizii, pentru cineva aflat în depresie, sunt cumplite, eforturi uriașe și mici pași de supraviețuire. Jucând, înțelegi.
Nu e un joc clasic, nu câștigi, nu pierzi, nu aduni puncte, nu împuși dușmani și nu cucerești teritorii. Este la liber pe net, dar puteți face o mică donație, dacă doriți.
Personajul este un tânăr care suferă de depresie. Ce mi se pare interesant e că, în anumite situații, anumite alegeri sunt prezente, dar sunt tăiate, tocmai pentru a evidenția că cea “mai normală” opțiune nu este, de fapt, posibilă pentru cineva deprimat. De exemplu, vineri seara ești acasă – opțiunea de a ieși și de a te distra cu prietena ta este exclusă. La fel, când ea simte că e ceva în neregulă cu tine, opțiunea de a vorbi cu ea e exclusă, rămânând fie să-i spui că totul e ok, fie să schimbi subiectul. Pentru că uneori nu poți comunica. Uneori, deciziile sunt însoțite de motivațiile interioare – refuzi ceva pentru că nu te simți suficient de bun pentru asta
Jocul este dezvoltat de programatoarea și designerița Zoe Quinn, alături de un scriitor și un muzician. La rândul ei, Zoe a suferit de depresie și a avut o tentativă de sinucidere când era copil. Ea a fost una dintre femeile hărțuite în cazul uriașului scandal Gamergate, când o parte a industriei de jocuri a decis că locul femeilor nu e acolo și când membrii comunităților de pe diverse site-uri și forumuri au trecut la amenințări și la dezvăluirea unor detalii intime din viețile personale ale acestora – detalii aici.
Dacă suferiți de depresie sau dacă aveți pe cineva lângă voi în această situație, jocul este unul dintre felurile (nu singurul și nu cel mai profund!) prin care puteți înțelege, la modul concret, ce înseamnă.
N-am rezistat decat cateva ecrane in jocul ala (care pare mai degraba un fel de carte, fiind numai text, cu link-uri la variantele de continuare) pana cand personajul merge la o petrecere dar se retrage intr-o camera, singur. Nu-ti prea vine sa te adancesti in depresie, nici chiar virtual… In schimb tot am citit, si ieri si azi, despre scandalul Gamergate, de care nu aveam habar. Mi se pare revoltator prin ce a trecut Zoe Quinn, mi-a adus aminte de cazul lui luciat, dar mult mult mai grav…
Apropo de jocuri care au tangente cu literatura, am facut si eu unul: LitQuizXIX , in care trebuie sa recunosti personaje din literatura engleza din sec. XIX care ti se prezinta in cateva cuvinte.
Da, e destul de dur și de static totul, e un joc textual de fapt. Și da, e absolut revoltător Gamergate, recunosc că mi-a luat ceva să înțeleg ce s-a întâmplat, totul era atât de absurd. Ce tare că ai făcut un joc, ne jucăm!