Bookaholic

Miercuri seară a avut loc ce-a de-a treia ediţie a Academiei Boeme, serată organizată de Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA, organizaţie cât se poate de feministă, care îşi propune, printre altele, să aducă în prim plan o serie de scriitoare ce s-au impus în literatura autohtonă.

Dacă primele invitate au fost Nora Iuga şi Ioana Nicolaie, de data aceasta publicul feminist şi, cum era de aşteptat, preponderent feminin a avut ocazia să stea de vorbă cu Bianca Burța-Cernat, critic literar şi redactor la Editura Cartea Românească. Recent, ea a lansat volumul Fotografie de grup cu scriitoare uitate, o analiză asupra prozei feminine interbelice intrate în anonimat.

Seara a fost ca un cenaclu-seminar-interviu, în care am descoperit atât cartea recent lansată a Biancăi Burța-Cernat, cât şi munca autoarei la o lucrare ambiţioasă.

Povestea volumului a pornit în urmă cu 10 ani (!), din pasiunea autoarei pentru perioada interbelică, dar şi pentru că multe autoare din perioada respectivă au rămas anonime. Ulterior, Bianca Burța-Cernat a transformat intriga şi curiozitatea în teză de doctorat, iar acum a lansat-o sub formă de volum la Editura Cartea Românească.

Din cele spuse de autoare în cadrul seratei moderate de Andreea Molocea şi de poeta Miruna Vlada, piedicile principale peste care a trebuit să treacă au fost mentalităţile profesorilor, care au redus anonimatul autoarelor din perioada interbelică la frustrare și lipsă de talent. Deşi încă nu ştie dacă volumul său a adus vreo schimbare de percepţie asupra literaturii feminine, Bianca Burța-Cernat a spus la un moment dat că şi-ar dori să fie măcar un prim pas.

Nu am rămas 100% cu senzaţia că această carte este o aplecare ştiinţifică şi argumentativă a unei perioade în care condiţia socială a femeii de secol XX abia prindea contur, însă nu pot spune că nu am ridicat sprâncenele când am aflat că cele opt scriitoare propuse de autoare (Ticu Archip, Sanda Movilă, Henriette Yvonne Stahl, Lucia Demetrius, Anişoara Odeanu, Cella Serghi, Ioana Postelnicu şi Sorana Gurian) nu au fost incluse în nicio istorie critică a literaturii romane şi că, mai nou, nu se mai studiază nicio femeie scriitor în şcoală. Nici măcar “greoaia” – precum a fost acuzată de specialişti – Hortensia Papadat-Bengescu, poate cea mai populară şi ilustră figură literară feminină din perioada interbelică.

Cea mai facilă comparaţie pe care am putut să o fac în urma discuţiilor purtate miercuri cu autoarea “Fotografiei de grup cu scriitoare uitate” a fost cu cercetarea jurnalistului britanic Paul Johnson, “Intelectualii”. Pornind de la definiţia intelectualului ca individ ce îşi propune să schimbe morala şi gândirea celorlalţi prin propriul său har, Johnson luase o mână de personalități (Rousseau, Shelley, Marx, Ibsen, Tolstoi, Hemingway, Brecht, Sartre) şi le-a analizat atât din perspectiva ideilor susţinute, cât şi a modului în care şi-au trăit viaţa, scopul fiind să arate în ce măsură nu au prea fost aceştia îndreptăţiţi să sfătuiască omenirea. 🙂

În mod similar, Bianca Burța-Cernat a analizat opt autoare, puţin spus uitate, scoţând la iveală amănunte interesante şi pe alocuri picante despre viaţa lor literară, personală, socială şi politică, suficient încât să schimbe opinia conform căreia şi-ar merita anonimatul.

Cu siguranţă o întâlnire de la care poţi spune că pleci mai câştigat, Academia Boemă a reuşit să transmită şi de această dată un mesaj puternic, dincolo de clişeul ideologiei feministe, suficient încât să aşteptăm următoarea discuţie cu o altă autoare, pusă în faţa unor impedimente dictate de societatea aşa zis patriarhală. Până una-alta, pe noi ne-a convins să lecturăm cu prima ocazie antologia Fotografie de grup cu scriitoare uitate și să revenim curând cu mai multe păreri.