Pe Anca am cunoscut-o pe Facebook. Şi, deşi poate suna searbăd, impersonal, cotidian, nu a fost deloc aşa. Ne lăsa cele mai faine comentarii şi recomandări pe pagina Bookaholicului, ne-am împrietenit până la a schimba preferinţe şi o proustiană reţetă de tartă cu lămâie 🙂
Uşor uşor Anca a devenit bookaholicul Wanted!, o urmăream, voiam să aflăm mai multe de la ea decât ce spune un profil. Şi am provocat o şuetă, în care Anca, care lucrează la Radio Cluj, a devenit mai mult bookaholica Anca, iar în ziua mohorâtă de ieri când eu îi citeam răspunsurile, m-am surprins râzând vesel prin cameră. Vă lăsăm cu Anca, noi ne retragem, sunteţi pe mâini foarte bune 🙂
Când (mai) citeşti?
Cel mai adesea citesc noaptea, după ce pun punct alergăturii și rutinei zilnice. De fapt doar punct și virgulă, pentru că și cititul e pentru mine tot o rutină, dar una care îmi încarcă bateriile. 🙂 Sigur că în timpul concediilor sau dacă se întîmplă să am cîte un weekend liber (la mine sfîrșitul de săptămînă nu e neapărat sinonim cu statul acasă, uneori merg la muncă, ba chiar se întîmplă să stau la serviciu mai mult ca în timpul săptămînii) atunci fur timp pentru o carte și în timpul zilei. Ce n-am putut niciodată să fac, nu știu să explic de ce, a fost să citesc dimineața. Poate pentru că la începutul zilei îmi place să trag de timp cu băutul cafelei. Și asta îmi ocupă tot timpul și-mi ține mintea ocupatăJ Și nici nu-mi place să mă trezesc devreme dimineața, așa că nu prea îmi mai rămîne timp pentru citit, meseria mă obligă oricum să mă pun la curent cu ce se întîmplă în lume din punct de vedere al actualității, așa că dimineața e rezervată informării, nu lecturii.
Şi unde? Ai locuri preferate, colţuri fetiş, fotolii-madlenă?
În metroul din Paris și în Jardin du Luxembourg 🙂
Ştim deja că faci bunătăţi din cărţi, tarte au citron ne bântuie poftele. Care e cea mai delicioasă trataţie livrescă pe care o recomanzi bookaholicilor?
Bunătăți din cărți? Doar din cele de ”specialitate”! Deși n-aș rata o invitație la masă din partea lui Haruki Murakami 🙂 Încerc să nu amestec cele două ocupații, ar însemna să îmi pătez cărțile cu tot soiul de sosuri și creme și m-aș transforma într-o nouă Julia Child!:) De plăcut, îmi place foarte mult bucătăria italiană, dar n-aș spune că vreun scriitor anume mi-a deschis apetitul pentru ea.
Sînt două preferințe distincte, nu las să se intersecteze bucuria unui deliciu culinar cu savurarea unei cărți bune. De altfel, în timp ce citesc nu am obiceiul să ronțăi, cum se spune, dar am alt viciu, fumez, fumez foarte mult în timp ce citesc. Și aici va trebui să pui tu avertismentul: ”Dragi bookaholici, nu faceți ca ea!” 🙂 Singurul răsfăț pe care l-aș recomanda bookaholicilor ar fi un pahar de vin bun. E licoarea cea mai potrivită care i se poate aduce drept omagiu unui autor genial! Un pahar doar, nu mai multe, că după aceea veți da vina pe mine pentru excese și consecințe 🙂
Ce vrei să-ţi aducă Moşul?
Niște rafturi de bibliotecă 🙂
Dar tu ce cărţi faci cadou Crăciunul ăsta?
Știi, eu de fapt fac cărți cadou pe parcursul întregului an. Sîntem trei prietene între care funcționează de ani de zile o chestie: ne ținem la curent fiecare cu ce cărți a mai cumpărat și ni le trecem de la una la alta. Nu e un cadou în adevăratul sens al cuvîntului, cărțile se întorc la cea care le-a cumpărat, dar e o chestie foarte faină, ca și cînd ai citi de două ori mai mult. Cît despre darurile de Crăciun, albumele de fotografie sau de artă, în general, sau cărțile-obiect, migălos și rafinat ilustrate mi se par cele mai nimerite. Cu beletristica există riscul să o dai în bară, mai cu seamă dacă alegi din auzite, dacă nu ai citit tu însuți cartea pe care o oferi. Dar și așa: nu e musai ce-ți place ție să placă și altcuiva… Să recunoaștem: deși se presupune că cel care ți-a oferit o carte îți cunoaște gusturile literare, cîte cărți primite nu avem fiecare dintre noi acasă care zac prăfuite pe te miri unde și ne debarasăm la ele la primul zugrăvit sau la primul mutat?
Nu se poate fără top. Acum, la sfârşit de an, lista ta cu cele mai tari cărţi pe 2011 🙂
Bine, dacă nu se poate, hai să încercăm un top. 5 să fie, deși mi-e foarte greu să aleg. Nu-s neapărat cărți apărute în 2011, ci citite de mine în acest an:
Trebuie să vorbim despre Kevin, Lionel Shriver, Ed. Vellant
Cartea neliniștirii, Fernando Pessoa, Ed. Humanitas
Binevoitoarele, Jonathan Littell, Ed. Rao
Demonii vîntului, Daniela Zeca, Ed. Polirom
Convorbiri telefonice, Roberto Bolano, Ed. Leda
Pessoa pe străzile Lisabonei
Dacă ar fi să faci o pledoarie pentru citit, ai pune accent pe poezie, pe clasici, pe ruşi, pe americani, pe sud-americani,… pe citit în general?
Pe citit în general, fără dubiu. Deși recunosc că am tendința de a mă zburli dacă cineva face caz de lecturile lui și de fapt citește doar cărți de doi bani sau romane polițiste, în momentele de… luciditate admit că fiecare carte are rolul ei. Nu trebuie să-i dăm cuiva în cap sau să-i tăiem aripile pe motiv că, vezi Doamne, ar fi ceea ce s-ar putea numi un ”cititor minor”; nu, sînt convinsă că printre 10 cărți proaste care-i trec cuiva prin mînă, își va face loc și una senzațională. Pentru că cred sincer că volumele de literatură au o existență cumva independentă de cea a cititorilor: îi caută, îi așteaptă, le dau tîrcoale, și, la momentul potrivit, numai de ele știute, ajung în mîna și sub ochii cui trebuie!
Te văd activă pe paginile revistelor, blogurilor culturale. Ce îţi place la ele, ce nu-ţi place, ce le-ai propune şi ne-ai propune tu?
Te referi la activitatea pe facebook 🙂 Că sînt activă e poate mult spus, nu am cont pe rețeaua asta de socializare ambiguă decît de un an și încerc să nici n-o las să îmi răpească prea multă vreme. Dar odată intrată în horă, m-am prins destul de repede că o pot folosi și ca pe un fel de mall, dacă tot e la modă statul în mall 🙂 Mi-am pus laolaltă, prin like-uri la diverse domenii de interes, informații din mai multe zone, de genul muzică, filme, cărți. Și zone de interes profesional, desigur, dar asta e altă discuție. Revenind la mall-ul ”meu” cultural, la repezeală, e mai simplu să găsesc într-un singur loc informațiile care altfel ar fi răspîndite pe zeci de siteuri. Și sînt relativ activă, pentru că… na, asta-s eu, vorbăreață 🙂 și cîrcotașă, dar asta să nu mai spuneți la nimeni 🙂
Îmi place la foarte multe din ele că încearcă, și unele chiar reușesc, să stabilească o relație cu cei care le urmăresc. Că sînt prompți, că acceptă și alte opinii, că nu sînt scorțoși sau academici în abordarea subiectelor. De fapt astea sînt și motivele pentru care îmi place de voi. E foarte bine că multe pagini cu profil cultural au realizat că trebuie să își ia de pe creștet globul de cristal și să întoarcă tehnologia, internetul, facebook-ul în favoarea lor. Spre beneficiul celor care le urmăresc, firește.
Cum e cu cărţile la care vrei să te reîntorci, scriitori pe care simţi nevoia să-i revizitezi?
Of! Am atîtea restanțe, atîtea cărți mă așteaptă și pe mine, încît nu reușesc să țin pasul cu cele care își revendică tăcut prima lectură, darmite să revin la scriitori pe care i-am citit deja și ar merita o reîntîlnire. Dar am totuși un scriitor pe care nu cred că îl voi abandona vreodată și orice reîntîlnire cu el mă acaparează aproape fizic. E vorba de Cioran! Dar nu acel Cioran încadrat de către unii în șablonul pesimismului, al tristeții ireversibile și al mai știu eu cărei etichete cretine aplicate pe nedrept. Nu, Cioranul ”meu” e unul magnific, plin de forță și … culmea, optimist! Da, știu, sînt o cititoare paradoxală, dar mă consolez cu gîndul că nimeni nu e perfect 🙂
Ce muzici asculţi? Asculţi şi când citeşti sau ai avut momente în care o carte a dictat un playlist şi invers?
Sînt destul de eclectică la capitolul ăsta. Ascult de toate, foarte multă muzică franțuzească și portugheză, pe asta din urmă o ador, făcusem la un moment dat chiar o fixație, cumpăram și făceam rost de te miri unde de tone de discuri cu fado. De fapt așa am învățat și o brumă de portugheză 🙂 În general ascult muzică mai veche, nu prea sînt la curent cu Lady Gaga, Justin Bieber sau mai știu eu ce vedete mai nou apărute. Îmi place foarte mult Queen, albumele lor le-aș lua cu mine pe o insulă pustie. 🙂
Cînd citesc însă, nu pot asculta muzică ”vorbită”, probabil pentru că am tendința de a fi atentă la versuri și asta îmi distrage atenția, cînd citesc ascult doar muzică clasică. De foarte multe ori anumite referințe din cărți m-au făcut să caut o anumită bucată muzicală ca să văd cum sună. Știi că am descoperit un site, îi zice stereomood, unde sînt playlist-uri pentru diverse activități sau pentru o anumită stare? Am fost curioasă, dar muzica potrivită pentru citit de pe site-ul ăsta mie nu mi s-a potrivit. Rămîn așadar la muzica mea, în special barocă 🙂
Iar regizorul tău preferat pe care l-ai pune să scrie şi o carte ar fi…
Habar n-ai cît e de greu să fii de partea cealaltă a baricadei, să îți sfarmi creierul cu răspunsuri, eu fiind de obicei cea care pune întrebările 🙂 De-aia o să îmi permit să ”întorc” întrebarea voastră: scriitorul pe care l-aș fi pus să facă un film ar fi Pessoa, ce mai film heteronimic ar fi ieșit!
Te-ai gândit vreodată să scrii ceva? Ţii jurnal? Scrii scrisori?
Îmi plac la nebunie scrisorile, dar și scrisul de mînă, în general. Deși îl practic tot mai rar… Nu țin jurnal, cu toate că în dreptul zilei de azi aș avea de notat faptul că am acordat în premieră un interviu 🙂 Da, am cochetat cîndva cu gîndul de a scrie, numai că nu mă iau în serios din acest punct de vedere. Poate va veni și vremea pentru asta, deocamdată îmi alimentez bucuria de a fi doar cititoare. Sau cum spuneți voi, bookaholică. Pentru că, – nu-i așa?- dependența de cărți se tratează cu cărți. 🙂
