Azi avem o poezie senzuală, cu un oximoron și-o manivelă, scrisă de Florin Iaru și, cum vă spuneam și la prima sau la a doua, nepublicată.

Oximoronul şi manivela

Am trîntit petrecerea pe divan, între cearceafuri şi stele,

iar petrecerea s‑a îmbujorat de plăcere.

Băuse pînă atunci. Mă băgase sub masă.

Acum şovăia între conţinut şi formă. Legănîndu‑şi capul,

îşi răsucea‑ntre degete cîrlionţate dulapul.

Amesteca fereastra cu o linguriţă rasă.

Era poetică rău, săltîndu‑şi dantela

să mi le-arate doar mie, doar mie,

să mă bucur doar eu, numai eu

cînd i-oi pipăi oximoronul şi manivela.

 

Nu era petrecerea brună din sonete. Nu, nu

era petrecerea unei marmore.

Semăna cu singurătatea egoistă

cînd scoți momîi din nas în batistă

şi le scoţi ochii. Cînd stai cu fruntea la perete și mori:

— Lasă că vezi tu, căţea! Lasă că vezi tu!

Destupînd în atmosfera mică distilatul unei putori.

 

Aveam, acum, de ales între oximoron şi manivelă.

Între petrecerea fofăită şi spartul petrecerii, în cămară.

Între silabele cu puf. Puful negru al maşinii.

Aşa că am înşfăcat manivela. Am răsucit‑o

pîn’ la prăsele.

Şi s-a crăcănat de ruşine.

De s‑a auzit în vecini pîn’ la tine.

Am dat drumul romanţelor

care au geniul nuanţelor.

Lumea ştie acum că ai ochii ca cafeaua,

şi trupul de şarpe felin.

Că teai dus grea la Constanţa.

Că ai sînge de viperă.

Că nai răbdare cu mine.

Că habar nai tu ce să faci cu buze fierbinţi

señorita, în parc, penserat.

 

Inventasem petrecerea de adio,

petrecerea care ţine loc de vorbe şi gheare.

Am reînviat petrecerea vie.

Petrecerea care îţi stă pe genunchi şi‑ntre genunchi

extrăgîndu‑ţi cu gura,

cu limba, cu esofagul păîlnie tot tămbălăul din rărunchi.

Am redus plăcerea

la sînge, sex şi voluptate.

 

Dar chiar în clipa următoare

vine talpa iadului

şi îmi întinde statul de plată

pliat într-o tabacheră.

 

Prin urmare

să trag ultimul fum din ţigară

vegheat de oximoron şi de preaiubita lui manivelă.

Foto: Mihai și Ion Barbu

Florin Iaru

Unul dintre cei mai cunoscuți scriitori români contemporani, Florin Iaru a fost membru al Cenaclului de Luni, a debutat în 1981 cu Cântece de trecut strada și a fost co-autor al volumului colectiv Aer cu Diamante. Florin Iaru lucrează în presă, atât print cât și televiziune și ține cursuri de scriere creativă. Cea mai recentă carte este volumul de proză scurtă "Povestiri cu final schimbat".


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *