Bookaholic

Miss Peregrine, pe numele său adevărat ”Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children”, mai exact Căminul Domnișoarei Șoimu pentru copii ciudați, este o carte pentru copii serioși și oameni mari copilăroși scrisă în 2011 de tânărul autor american Ransom Riggs, care și-a început cariera de scriitor chiar prin acest titlu.

Lucrul cel mai fascinant al acestei cărțulii este faptul că ideea ei a pornit de la o grămadă de fotografii vechi, alb-negru, adunate de autor de prin târguri de vechituri sau de prin valizele colecționarilor.

Fotografiile, cel puțin bizare, reprezentau o mulțime de copii cel puțin ciudați: doi copii în costume identice domino, albi ca niște fantome, cu fețele acoperite, o fată ținând în palme flăcări, un corp fără cap, un alt corp, de câine, cu un cap de băiat fotoșopat (nu, stai, acum 100 de ani probabil se numea altfel) lipit deasupra, un bebeluș levitând, un tânăr slăbănog ridicând cu o singură mână un bolovan uriaș, o fată dându-se pe tobogan pe ceea ce pare să fie o liană care urcă în cer, precum vrejul de fasole fermecat, o fetiță într-o sticlă și tot soiul de alte prezențe extravagante.

Acestea sunt personajele romanului fantastic al lui Ransom Riggs, și o bună bucată de vreme după ce ai început să îl citești te întrebi ce a fost primul, fotografia sau povestea?

Poate suna ca un spoiler, dar acest lucru nu face decât să adauge valoare acestei povești – cu toate că de obicei ilustrațiile unei cărți vin ”după” scrierea și citirea ei, în acest caz a fost invers: istoriile fantastice ale copiilor ciudați din căminul domnișoarei Șoimu au fost scrise după chiar imaginile lor disparate și anonime. Oameni reali, în carne și oase, de acum un secol, au căpătat o viață nouă și potențial de eternitate când fotografiile lor au picat sub ochii și imaginația unui scriitor, care a țesut din ele o nouă poveste.

Pe scurt, fără prea multe spoilere, este vorba de un adolescent, relativ normal, dacă nu pui la socoteală vizitele frecvente la psihiatru – normal adică fără vreo putere ieșită din comun – care o ia pe urmele copilăriei bunicului său, emigrant polonez fugit din Europa în timpul celui de-al doilea război mondial, și ajunge la ceea ce crede că este un orfelinat părăsit din Țara Galilor. Aici, pe insula aproape pustie, unde locuiesc doar o mână de oameni, va găsi o lume paralelă agățată undeva în timp, o lume uimitoare ca un circ revărsat într-o tabără, plină de ciudățenii de la care nu îți poți lua ochii, de secrete și de pericole.

Cu un pic de magie, cu un pic de fantastic, cu atracția sumbră a vieților necunoscute ale unor personaje vii de acum o sută de ani, cu un praf de SF și o călătorie în timp, cu un evadat ca din Neverland-ul lui Peter Pan și personaje ca în Heroes sau X-Men, dar cu țânci de pe la anul 1900, povestea copiilor ciudați din căminul la fel de ciudatei domnișoare Peregrine (șoim călător) va plăcea și copiilor, și adulților cu înclinații către literatura fantastică.

Iar dacă vă spunem ca Tim Burton pregătește și ecranizarea romanului Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children pentru 2015, titlul o să devină probabil interesant pentru mult mai mulți.

Revenim în câteva săptămâni și cu o cronică a volumului doi, Hollow City: The Second Novel of Miss Peregrine’s Children, apărut pe 14 ianuarie 2014.

Cartea numai ce a fost tradusă și în limba română, la editura Arthur, dar se găsește și în limba engleză.