Bookaholic

Că este strictă sau, dimpotrivă, dezlânată, extravagantă, rutina de scris dezvăluie multe despre un autor. De la un program strict, metodic până la o dezordine totală, important e că dau rezultate.Truman Capote avea nevoie de două accesorii fără de care nu se putea apuca de scris: clasicele ţigări şi cafeaua. Într-un interviu din The Paris Review, mărturisea că era „un autor… orizontal”.

Nu pot să gândesc decât dacă stau jos, în pat sau cuibărit pe canapea, având la îndemână cafea şi ţigări. Trebuie să pufăi şi să sorb. Pe măsură ce se înserează, trec de la cafea la ceai de mentă, sherry şi martini”.

Şi Faulkner avea nevoie de băutură când scria, dar nu făcea treceri fine de la ceai la martini, asemenea lui Capote, ci începea direct cu whiskey. Totul a început când Faulkner lucra pentru un contrabandist de băuturi şi când se întâlnea cu Sherwood Anderson, în New Orleans:

Ne întâlneam după-amiaza şi mergeam să bem ceva şi stăteam acolo până pe la 1 sau 2 dimineaţa, iar eu ascultam şi el vorbea. Apoi, dimineaţa, se retrăgea să lucreze şi data viitoare când ne vedeam, făceam acelaşi lucru, ne petreceam după-amiaza şi seara împreună, iar dimineaţa o lua de la capăt cu scrisul. Şi m-am gândit atunci că dacă aşa e viaţa de scriitor, atunci cu siguranţă e viaţa pe care mi-o doresc şi eu”.

Vladimir Nabokov avea obiceiul să scrie pe fişe de 3×5 inchi, pe care apoi le capsa şi le depozita în cutii. Dacă programul său era flexibil, în sensul că nu avea o parte preferată din zi când să scrie, era precis în legătură cu instrumentele de scris: fişe Bristol, liniate, şi creioane de duritate medie, care trebuiau să aibă neapărat şi gumă de şters.

Pentru Charles Bukowski, soluţia pentru a fi un scriitor foarte bun era mai puţin metodică şi mai mult îndreptată către plăcerile simţurilor: el sugera că trebuie să te culci cu cât mai multe femei frumoase, să bei bere ca pe apă şi să te închizi în casă până când apare scânteia de nebunie.

Destul de dezordonat şi de extravagant era şi Hunter S. Thompson: se trezea la 3 după-amiaza, se dezmeticea cu Chivas Regal şi cu patru linii de cocaină, se întrema cu un prânz consistent, format din burgeri, cartofi prăjiţi şi evident margarita şi whiskey. Pe la miezul nopţii, era pregătit să scrie.

La polul opus în ceea ce priveşte disciplina se află Dan Brown, care se trezeşte la patru dimineaţa şi scrie fix 60 de minute, calculate după o clepsidră veche. Ritualul de scriere este punctat de exerciţii fizice, mai exact de flotări.

Şi Haruki Murakami are un program strict atunci când începe lucrul la un nou roman, scrisul devenind pentru el un fel de antrenament de supravieţuire: se trezeşte în fiecare zi la 4 dimineaţa şi scrie în jur de 6 ore. Aleargă aproximativ 10 kilometri şi înoată, citeşte şi ascultă muzică şi se culcă la 9 seara.

Victor Hugo nu numai că nu se lăsa pradă exaltării simţurilor şi distragerilor, ci încerca printr-o metodă chiar extremă să evite toate tentaţiile… îşi punea valetul să îi ia toate hainele, pentru a nu mai avea altceva de făcut decât să scrie.

Unul dintre cele mai amuzante obiceiuri de scris le avea Alexandre Dumas, care aloca fiecărui gen literar practicat câte o culoare: roz pentru nonficţiune, albastru pentru proză şi galben pentru poezie. Se mai spune şi că, în fiecare zi, mânca un măr lângă Arcul de Triumf.