Desprins din România, Moshe Idel este unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători, pe plan mondial, ai iudaismului şi ai Cabalei. Născut într-o familie evreiască la Tîrgu-Neamţ, Moshe Idel a învăţat la şcoala elementară religioasă, iar după închiderea acesteia de către comunişti, tatăl i-a angajat un învăţător particular care să continue să-l înveţe ebraică şi Tora. La 16 ani, în 1963, a emigrat împreună cu familia în Israel, studiind literatura ebraică şi engleză la Universitatea din Haifa.

Studiile lui Moshe Idel sunt consacrate istoriei misticii iudaice aşa cum se reflectă ea în Cabala, în hasidism, în magie şi legăturilor ei cu ritualul religios şi cu filozofia evreiască. În prezent, este profesor de gîndire iudaică la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi cercetător la Institutul „Shalom Hartman“, fiind doctor în filozofie cu specializarea Cabala. A publicat numeroase lucrări, printre cele mai importante numărîndu-se The Mystical Experience in Abraham Abulafia (1987), Kabbalah: New Perspectives (1988), Hasidism: Between Ecstasy and Magic (1995), Messianic Mystics (1998), Absorbing Perfections: Kabbalah and Interpretation (2002), Kabbalah and Eros (2005). Cărţile şi articolele sale au fost editate şi traduse în numeroase limbi: ebraică, engleză, franceză, cehă, română, italiană, polonă, spaniolă, portugheză, rusă şi catalană. La Editura Polirom au fost traduse: Perfecțiuni care absorb. Cabala și interpretare (2004), Ceea ce ne unește. Istorii, biografii, idei (Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel, 2006), Ascensiuni la cer în mistica evreiască. Stâlpi, linii, scări (2008), Fiul lui Dumnezeu și mistica evreiască (2010), Evreii lui Saturn. Despre sabatul vrăjitoarelor și sabatianism (2013) și Mircea Eliade. De la magie la mit (2014).

Ca și în lucrările anterioare, și în recentul volum apărut tot la Polirom în traducerea din engleză semnată de Maria-Magdalena Anghelescu – Răul primordial în Cabala. Totalitate, perfecțiune, perfectibilitate, Moshe Idel se dovedește interesat mai mult de expunere decât de impunere, mai mult de înțelegere decât de judecată și le oferă cititorilor o serie de complexități fascinante din punct de vedere intelectual, cu atât mai mult cu cât, de data aceasta, analizei i se oferă chiar problema emergenței răului, a raportului dintre bine și rău. Preocuparea sa față de acest subiect este mai veche, studiul de față având ca punct de pornire un eseu de nouă pagini publicat în limba ebraică în 1980, cu titlul „Gândul rău al divinității”.

Plecând de la constatatarea că o serie de cabaliști și-au imaginat răul ca parte integrantă a proceselor primordiale, Moshe Idel citește o serie de documente aparținând literaturii cabalistice, urmărind ipoteze despre sursele răului și despre raportul dintre bine și rău, așa cum apare acesta în lumea divină și, implicit, răsfrângerile lui în realitatea cotidiană. Mottourile cărții sunt sugestive în acest sens. Iată câteva dintre ele: „Întotdeauna coaja precedă fructul” (Moshé Cordovero); „Răul cuprinde binele și răul îl precedă, ca să-l protejeze” (R. Naftali Bakharakh); „Să-mi amintesc că tu, plăcere,/ Veneai mereu după durere” (Apollinaire). Dilema inițială este următoarea: răul primordial a fost înăuntrul sau în afara naturii divine? A fost răul efect al unor acte divine sau parte a naturii divine? Satana a fost o entitate primordială distinctă sau mâna stângă a lui Dumnezeu? Răspunsul nu întârzie să apară, căci, în acest sens, principala evoluție petrecută în gândirea cabalistică este aceea potrivit căreia răul este integrat dimensiunii divine.

Moshe Idel refuză să abordeze această problematică prin prisma conceptului de dualism, așa cum se întâmplă de obicei. Nu antagonismul, opoziția puternică dintre bine și rău contează aici, ci originea posibilă a răului și întrepătrunderile acestuia cu binele în sfera mai largă a totalității și a perfecțiunii. De aceea, Moshe Idel preferă altă sintagmă conceptuală: pseudosimetrie subordonată a puterilor divine. Din start, este astfel acceptată superioritatea polului pozitiv. Din sutele de materiale citite (autorul impresionează și aici prin anvergura și acribia documentării), sunt selectate și larg contextualizate acele fragmente în care se ridică problema răului care precede binele, ambele fiind subordonate unui principiu superior, divinității. Idel preferă ideii de dualism, pe cea de polarizare, opozițiile (bine/rău, masculin/feminin etc) putând fi gândite, din punctul său de vedere, cel mult ca „dualism armonic”. Dincolo de particularizarea temei din titlul cărții, prin analizele sale, Moshe Idel optează, prin argumente, pentru încadrarea Cabalei pe linia de influență a zurvanismului, limitând influența gnosticismului ca principală sursă a Cabalei, aceasta constituind o altă miză de fond a cercetării.

Cartea urmărește posibilele surse ale concepției cabalistice despre răul primordial, detașându-se se trei moduri ale existenței răului în sânul divinității. Un prim mod este cel naturalist (presupunerea că atât în istorie – inclusiv în cea biblică – , cât și în natură răul precede binele, așa cum se poate vedea în Biblie că primii născuți sunt mai răi). Un al doilea mod este perfecționist, „adică prezența răului cu rădăcinile în domeniul divin nu este un fapt considerat ca deficiență, ci dimpotrivă, ca perfecțiune, de vreme ce creația ca totalitate este privită ca atribut al lui Dumnezeu”. Al treilea mod este cel catharhic, potrivit căruia „răul este amestecat cu binele încă de la cel mai înalt nivel al sferei divine, iar un proces de distincție între ele a avut loc abia mai târziu; în această ipoteză, purificarea divinității de acele elemente negative este considerată ca parte integrantă a acelor procese emanaționale, iar apoi a activității umane”. Toate cele trei moduri sunt bazate pe ideea de indistincție, de amestec, însă în ultimele două, răul celest este conceput ca sursă a relelor terestre. Dacă modul perfecționist presupune un Dumnezeu perfect, modul catharhic implică un proces de perfecționare prin purificare. Gândirea divină viciată este o temă recurentă în istoria Cabalei, diversitate de opinii relevate aici dovedind complexitatea gândirii cabalistice.

Păstrând o abordare tematică, Moshe Idel pleacă de la comentarea unor surse precabalistice, pentru a ajunge în zilele noastre cu identificarea și contextualizarea unor tipuri speciale de legătură între gândirea divină și rău, derivate sau subordonate celor trei moduri de existență a răului. Apar o multitudine de ipostaze ale răului: răul efemer, răul care îmbogățește frumusețea lumii, răul – cochilie, răul ca rezid… Expunerile sunt permanent însoțite de meditațiile cu rol conclusiv ale autorului: „Perfecțiunea este înțeleasă ca asociată conceptului de totalitate, și nu atât importanța binelui inspiră idealul de perfecțiune, cât mai degrabă chestiunea incluziunii totale”. Dar întrebări provocatoare, cu răspunsuri deschise, apar la tot pasul: Gândirea pură este un adăpost al contrariilor? Perfectibilitatea omului este facilitată de existența răului, ca o provocare de a-l depăși? Gândirea divină este sursă a judecății? Răul e o limitare sau sursă de creație? Păcatul lui Adam a consolidat umbrele, care fuseseră altminteri menite să dispară?

Punând accent pe rolul creativ al interpretării, autorul îmbină metoda istorică cu cea filologică și oferă noi interpretări unor aspecte din Cabala, punând față în față texte mai mult sau mai puțin cunoscute. Investigațiile minuțioase și ample presupun de asemenea interpretări inedite de parabole, metafore sau aforisme, speculația dublând rigoarea cercetării.

bookaholic sustinut de carturesti stripe-01

MOSHE IDEL, Răul primordial în Cabala. Totalitate, perfecțiune, perfectibilitate, Traducere din limba engleză de Maria-Magdalena Anghelescu, Colecția Plural M, Polirom, 2015, 400 p. Cumpără cartea de la Cărturești!

 

Dana Pîrvan

Din 2006 scrie despre cărți pentru că îi plac provocările ivite pe drumul cu dublu sens dintre viață și literatură. Și pentru că în jurul cărților a găsit mulți oameni pe care altfel n-ar fi avut bucuria de a-i fi întâlnit. Doctor în filologie al Universității din București, a publicat cronici și eseuri în revistele „Observator cultural”, „Cultura”, „România literară”, „Luceafărul”, „Bucureștiul cultural”, „LaPunkt”. În 2013 a debutat la Editura Art cu volumul „Sebastian și lumea lui”.


Un comentariu
  1. Pingback: Prin blogosfera literară (13 – 19 aprilie 2015) | Recenzii filme si carti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *